Cum au apărut piticii din Wroclaw, Polonia

În ultimele două săptămâni nu am fost în țară, ci am fost plecat într-o deplasare în interes de serviciu în Polonia. Astfel am avut ocazia să mă plimb prin intermediul job-ului în două orașe. Primul se numește Woroclaw (se pronunță Vroțlav), cel în care am și stat, iar al doilea este nu altul decât capitala țării, Varșovia. Nu detaliez cum mi s-a părut toată experiența, cel puțin nu acum, ci vreau să povestesc puțin despre o chestie ce m-a impresionat peste măsură: piticii (în poloneză: krasnale) din Wroclaw.

Probabil că nu mulți au auzit despre Wroclaw și cu atât mai puțin de piticii de acolo. Informații despre oraș se găsesc pe Wikipedia, iar despre pitici o să povestesc eu. Aceștia au apărut în oraș pentru prima dată în timpul comunismului ca desene sau grafitti pe pereții clădirilor și reprezentau împotrivirea oamenilor în fața sistemului politic de atunci. Mult mai târziu, adică prin 2001 organizația Orange Alternative a amplasat pe la intersecția străzilor Świdnicka și Kazimierz Wielki primul pitic, denumit și Papa Dwarf.

Statuia îl înfățișează pe Papa Dwarf stând pe degetul mijlociu al unei mâini, iar la spate ține o piatră într-una din mâini în semn de răzvrătire împortiva comunismului. Povestea mai spune că acesta ar fi tatăl turor piticilor care au început să apară ulterior în Wroclaw.

La numai câțiva ani diferență, în 2005, lângă primărie, în cadrul programului Wroclaw fără Bariere, au apărut 3 pitici cu dizabilități, unul fiind mut, altul surd iar ultimul în scaun cu rotile. Astfel, Consiliul Local a dorit să atragă atenția și să sprijine oamenii cu diverse handicapuri ce locuiesc în orașul polonez.

În perioada imediat următoare pe străzile din Wroclaw au început să apară din ce în ce mai mulți pitici, iar astăzi sunt peste 500 în tot orașul. Nimeni nu mai știe exact numărul lor pentru că e extrem de dificil de ținut o evidență mai ales că există 3 tipuri de pitici: publici – pentru care plătește primăria, privați – pentru care plătesc diverse societăți, ilegali – care apar peste noapte fără să se știe cine au fost cei care au plătit pentru ei și care-s amplasați fără autorizație.

Ceea ce m-a uimit și m-a impresionat a fost viteza cu care aceste statui de 20-30 cm din bronz au reușit să devină atracții ale orașului, iar fiecare dintre pitici are propria sa poveste care se poate citi aici. Nu cred că există doi la fel în tot orașul. Am încercat să-i vânez, dar m-am lăsat repede păgubaș întrucât am realizat că nu am cum să-i fotografiez pe toți nici într-o lună.

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.