În general ideile nu se nasc singure, ci trebuie să existe ceva care să le elibereze, iar unul dintre acești stimuli e reprezentat de interacțiunea cu alte persoane.
Acum ceva ani purtând o discuție la un pahar de vin am ajuns din vorbă-n vorbă la multitudinea de aplicații pe care le avem instalate pe telefoane. Invariabil s-a pus următoarea întrebare:
Dacă ar trebui să alegi doar o singură aplicație pe care să o păstrezi pentru restul vieții, care ar fi aceea?
Problema selectării unei aplicații intervine doar când există foarte multe opțiuni. Altfel totul ar fi extrem de simplu.
Aplicația de care nu m-aș putea lipsi trebuie să rezolve o problemă, să satisfacă o nevoie reală și să fie utilă toată viața. M-am gândit dacă să fie Facebook, Instagram, aplicațiile de email sau mesagerie, Netflix și multe altele. Nu, niciuna dintre acestea. Trebuie să aleg altceva.
Îmi amintesc cum îmi povestea bunicul meu că acum 50 de ani ajungea în București cu mașina și neștiind orașul trebuia să întrebe pe stradă cum să ajungă într-un cartier, apoi strada, apoi numărul și într-un final reușea să nimerească destinația finală.
Asta era într-adevăr o problemă și în același timp o nevoie căreia îi trebuia o soluție. O hartă fizică ar fi fost răspunsul atunci, dar astăzi nu se mai folosește atât de mult.
De aici a pornit și motivarea alegerii mele, dar n-aș putea să-mi asum în totalitate meritele.
Toată lumea participantă la discuția de la masă a fost de acord că Google Maps e cea mai bună opțiune. Datorită vitezei cu care ne deplasăm dintr-un loc în altul o hartă e indispensabilă. Google Maps ne permite să ajungem cu ușurință în locuri pe care nu le cunoaștem dinainte. Practic ținem în mână harta întregii planete.
Adevărat vorbești. Ar fi greu fără o aplicație de GPS. Și eu o folosesc ori de câte ori am ocazia, adesea și pentru orașul în care stau de câțiva ani deja. Ne simplifică viața ceea ce e atât util, cât și problematic dintr-un anumit punct de vedere. Mai precis, ne bazăm prea mult pe tehnologie și astfel părem neajutorați în lipsa ei. Mă uit cu invidie la cei care au crescut fără ea și au fost nevoiți să se descurce cu ce au avut. Mi se pare că sunt mult mai inventivi, mai creativi și mai descurcăreți în anumite situații, ceea ce nu este și cazul meu. Sigur, e un atu să știi cum să folosești tehnologia, dar și o piedică uneori.
Problema aplicației de care nu ne putem lipsi e una existențială, care a apărut la o discuție unde se consumaseră suficiente băuturi cu grade. Merită dezbătut despre ce aplicație ar vrea să păstreze fiecare și de ce
Legat de Google Maps, nu cred că astăzi se mai pune prea des problema folosirii hărților în viața uzuală a oamenilor de rând. E ușor să ne obișnuim cu binele și să vedem plusurile aduse de tehnologie, însă e greu să ne întoarcem la greul pe care l-au trăit bunicii noștri.
E frumos să înveți la școală cu harta mare în față și să te uiți pe un atlas geografic, dar elementul fizic a cam dispărut din cotidiană când toată lumea are telefonul în palmă. Harta fizică probabil se mai folosește poate doar în locurile unde nu există semnal (mă gândesc la munți) sau unde e nevoie să întinzi una pe masa pentru perspectivă.