Blogul – un compromis de care sunt mândru

La începuturile mele într-ale scrisului pe blog mă gândeam că voi ajunge să scriu super multe articole și că voi ajunge super cunoscut în mediul online, iar pe lângă astea mă gândeam că voi câștiga o mulțime de bani căci știu că se poate, dar de la ce era în capul meu și până la ceea ce avea să devină ceva concret era o diferență uriașă.

De când am început să scriu ceva mai serios, adică într-un mod constant (se face cam un an și jumătate acum), lucrurile s-au schimbat enorm. Dacă la început scriam pentru că voiam ca vizitele pe site-ul meu să crească continuu, mai apoi am început să scriu și pentru ceva bănuți care să mă ajute să îmi recuperez investiția inițială. Nu am câștigat mult, dar mă mulțumeam să fiu pe linia de plutire pentru că știam că nu se poate totul dintr-o dată, loc în care am și rămas destul de multă vreme.

Nu am de gând să spun cine mă plătea să scriu sau de unde veneau banii ăștia, ci doar să menționez faptul că între timp mentalitatea mea s-a schimbat în această privință și nu mai privesc blogul ca pe o sursă de venit. Ba mai mult, privesc blogul ca pe o investiție chiar dacă acum sunt pe minus și în fiecare lună se mai duc o parte din bani pe hosting pentru că știu că acum scriu doar pentru mine și pentru satisfacția mea personală. Privesc blogul ca pe un album în care adun amintiri și pe care pot să îl accesez tot timpul, de oriunde, iar asta reprezintă o satisfacție mult mai mare pentru mine decât ceva material.

În altă ordine de idei, din moment ce perspectiva mea s-a schimbat, am început să arunc un ochi și în curtea vecinilor și să fiu mai selectiv. Am început să înlătur din blogroll-ul meu destul de multe persoane pe care le urmăream din cauză că articolele lor nu erau ceea ce căutam, ci doar niște reclame mascate la tot felul de produse și servicii. Am înțeles că unii vor să mai câștige și o pâine, dar din moment ce își asociază imaginea cu tot felul de produse fără să se gândească la propria lor persoană cred că spune multe despre acei oameni și eu am ales să îi dau la o parte, să nu-i mai citesc.

Nu spun că eu nu voi mai scrie niciodată advertoriale, ci doar că atunci când se va întâmpla voi fi foarte atent și selectiv față de cine îmi voi asocia imaginea. Pe lângă toate astea, cred cu tărie că acest compromis pe care am ales să îl fac e cel mai corect lucru, atât față de mine cât și față de cititorii mei. Cred că asta înseamnă a-i respecta pe cei care mă citesc, adică să ofer prin munca pe care o prestez din când în când lovind tastele computerului o parte din mine și nu cuvinte scrise pentru câțiva lei.

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.