Încă ne raportăm la revoluția din ’89

 

Mi se pare absolut incredibil că au trecut 26 de ani de la Revoluția din ’89, de când românii au luptat pentru înlăturarea “tiraniei” lui Ceaușescu și pentru eliberarea din jugul comunismului, iar ceea ce au primit la schimb a fost doar o falsă democrație plină de greutăți și decepții.

Impresia generală pe care o am în momentul de față, fără să știu care a fost contextul în care Ceaușescu a fost dat la o parte și care au fost interesele din spatele acestei mișcări politice, e aceea că o parte din oamenii ce locuiesc în România regretă vremurile de atunci. Pe de altă parte, cum e și firesc de altfel, există și o mare majoritate ce se bucură de viața capitalistă și libertățile oferite de aceasta.

Nu spun că acum nu e bine sau că înainte era mai ușor pentru toată lumea. Nu am cum să compar astfel de lucruri, eu însumi fiind un produs al democrației post-postdecembriste, deci neîndreptățit să compar două perioade ce sunt dificil de înțeles. Îndrăznesc, totuși, să fac afirmația că e pueril ca oameni maturi și cu o anumită prestanță intelectuală să vorbească despre vremurile din ziua de azi făcând referire la Revoluția din ’89 și implicit la vremurile de dinainte de aceasta.

Dacă ar fi vorba de un context istoric, cu siguranță, că ar fi îndreptățiți să pomenească de anumite fapte, însă referința la perioada comunistă și implicit la revoluția din decembrie 1989 ca punct de cotitură mi se pare absolut un fel strigăt al neputinței în fața sorții. Nu spun că nu ar trebui să analizăm faptele din trecut, ci mai de grabă ar trebui să învățăm din ele și nu să ne văităm că în ziua de astăzi românii (a se citi politicienii) nu au fost în stare să facă autostrăzi, să repornească industria țării, să aibă sisteme de sănătate și educație de teapa celor europene, etc.

Prin sintagma “la n ani de la revoluție nu am făcut x lucru” nu facem decât să ne văităm și să ne plângem de milă că suntem neputincioși, la fel ca în povestea cu drobul de sare. Vedem ce se întâmplă, însă nu suntem în stare să acționăm pentru a evita niște dezastre evidente. E vorba de cauză și efect, acțiune și reacțiune. E bine să privim în trecut, dar numai pentru a învăța ceva, nu pentru a face comparații.

Prin 2010 era vorba că au trecut 2 decenii de la revoluție și nu s-a făcut nimic, iar astăzi mai sunt câțiva ani și ne apropiem cu pași repezi de 3 decenii și tot nu s-a făcut nimic. E ok să luăm ca punct de referință și cotitură revoluția pentru că a însemnat schimbarea unui regim politic cu un altul și drept consecință schimbarea direcție de mers a țării și a intereselor acesteia, dar numai în contextul ăsta, fără a ne văita.

Văitatul ăsta nu face altceva decât să ne ducă spre situația în care spunem “lasă, bă, că merge și-așa”, fără să mai încercăm să facem noi ceva. Adică dacă am reușit să supraviețuim până acum, vom reuși și de acum încolo, la N ani de la Revoluția din ’89.

Sursa foto: media.tvrinfo.ro