În clasa I am fost premiant, iar la final de an școlar am primit în dar de la doamna învățătoare Vrăjitorul din Oz. Îmi amintesc și acum că a fost prima carte pe care am citit-o și care mi-a deschis apetitul pentru lectură. Amintirile legate de aventurile întreprinse de Dorothy sunt cumva încețoșate în mintea mea, dar încă persistă sentimentul pe care l-am avut descoperind cu ochii minții cum fetița aceea e purtată de o tornadă într-o altă lume, departe de Kansas. Ce fapt ciudat!
În lumea reală tornadele sunt fenomene naturale care odată dezlănțuite nu cruță nimic în calea lor, dar în lumea poveștilor orice e posibil.
De atunci și până astăzi am citit zeci de cărți. Poate nu la fel de multe ca alții, însă nu cantitatea reprezintă etalonul, ci calitatea lecturilor. Cred cu tărie că fiecare carte pe care o citim are propria sa viață care se contopește cu a noastră la momentul potrivit. Nici mai devreme, nici mai târziu, ci fix atunci când trebuie.
Pentru mine a citi nu e doar despre parcurgerea unei cărți dintr-un capăt în altul. E mai mult de atât. Atunci când încep un roman sau o biografie mă transpun cu totul în pielea personajelor și trăiesc fiecare moment din poveste ca și cum aș fi acolo.
Realitatea cotidiană dispare și într-o clipită ajung să călătoresc în trecut pe vreo corabie ce plutește în largul oceanelor. Apoi, cu ajutorul unei noi cărți, pornesc într-o altă aventură și reușesc cumva să mă teleportez în viitor ca să descopăr galaxii pierdute și civilizații extraterestre. Toate acestea în timp ce stau cocoțat în vârful patului.
A visa cu ochii deschiși este, poate, una dintre cele mai minunate super-puteri pe care oamenii le posedă. Și ce e mai frumos decât să trăiești o infinitate de vieți fără a depune nici cel mai mic efort? Trebuie doar să citești ce au scris alții ca să devii numaidecât doctor, scafandru, vânător de tigri sau chiar explorator interspațial.
Lumea cărților e o lume senzațională în care dimensiunile spațio-temporale comunică la infinit între ele. Chiar dacă această discuție este numai unidirecțională, cititorul va avea întotdeauna de învățat de la cei care și-au așternut cuvintele pe hârtie.
Am scris povestea de mai sus după ce aproape am terminat de citit A Velocity of Being de Maria Popova, care-i o colecție de 121 de povești pentru cititorii din toată lumea, fie ei mici sau mari.
Nu mă așteptam la asta, dar cred că ajuns în Top 10 cele mai frumoase cărți pe care le-am citit pentru că îndeamnă la visare și la călătorii într-o mare nesfârșită de idei.
Fiecare mică scrisoare, nu mai lungă de o pagină, e însoțită de un desen grafic creat special pentru acea povestioară. Oriunde ai deschide cartea și începi să citești, descoperi cum același subiect – cărțile – este “atacat” în atât de multe feluri. Pur și simplu sunt fascinat de cum fiecare abordare e total diferită de celelalte.
Sună interesant scurta descriere a cărții pe care o citești. Cred că o voi trece și eu pe lista mea.
Merită! Nu e mare și dacă te ții de treabă o dai gata într-o zi.