# stefanrusie.ro

> Blogul unde sunt liber


## Posts

- [Reîntoarcerea la birou - între provocare și oportunitate](https://stefanrusie.ro/reintoarcerea-la-birou-intre-provocare-si-oportunitate/): Pentru mulți, revenirea la birou este o perioadă de adaptare, dar și de descoperire a avantajelor interacțiunii fizice și a eficientei la locul de muncă.
- [Cum să nu actualizezi datele personale la Primăria Sector 3](https://stefanrusie.ro/cum-sa-nu-actualizezi-datele-personale-la-primaria-sector-3/): Am avut nevoie zilele acestea să interacționez cu Primăria Sector 3 ca să mai plătesc niște bani pe impozite. N-are sens să mă mai plâng de asta și aici. Problema e că dintr-un exces de zel am am vrut să îmi actualizez datele cărții de identitate ca să am o interacțiune cât mai bună cu
- [Cartea electronică de identitate (CEI) și semnarea documentelor pe MacBook](https://stefanrusie.ro/cartea-electronica-de-identitate-cei-si-semnarea-documentelor-pe-macbook/): Țin minte că încă de prin 2005-2006, când am văzut prima oară buletinele unor belgieni, mi-am dorit ca și noi, românii, să avem astfel de cărți de identitate. Mi s-au părut foarte SF la acel moment. Erau de dimensiunea unui card bancar și aveau pe ele un cip care probabil avea utilitatea lui. Pe atunci
- [Banca Transilvania a introdus plata anticipată a creditului din aplicație](https://stefanrusie.ro/banca-transilvania-a-introdus-plata-anticipata-a-creditului-din-aplicatie/): Banca Transilvania e cea mai mare bancă românească și face suficient profit în fiecare an doar că până de curând aveau o politică destul idioată când venea vorba de rambursarea anticipată a creditelor. Eu sunt clientul lor de aproximativ 3 ani și abia aștept să închid contul. Recunosc, m-au atras cu o dobândă destul de
- [Complicata situație a președintelui de bloc](https://stefanrusie.ro/complicata-situatie-a-presedintelui-de-bloc/): Gânduri despre cum nu poți scăpa din funcția de președinte al unei asociații de proprietari atunci când nu dorește nimeni altcineva să preia frâiele conducerii.
- [RSA Apartments – peste 1300 de persoane cazate în regim hotelier în București](https://stefanrusie.ro/rsa-apartments-peste-1300-de-persoane-cazate-in-regim-hotelier-in-bucuresti/): Află cum am pornit de la o simplă chirie și am creat RSA Apartments — un business de succes în regim hotelier din București, bazat pe pasiune și ospitalitate.
- [Europa cu trenul 3: Auschwitz-Birkenau](https://stefanrusie.ro/europa-cu-trenul-3-auschwitz-birkenau/): Oricâte cărți, documentare și fotografii ar exista pe lume, nimic nu se compară cu ce vei simți când vei vizita lagărele de concentrare de la Auschwitz-Birkenau
- [O perioadă aglomerată](https://stefanrusie.ro/o-perioada-aglomerata/): Se vede de la o poștă că articolele de aici s-au rărit semnificativ. Am încercat să mai scriu câte ceva, dar m-am lovit de tot felul de bariere. Uneori mi se pare că ziua pentru unii are doar 24 de ore, iar pentru alții tinde să fie mult mai lungă dacă e să mă iau
- [Europa cu trenul 3: Bratislava](https://stefanrusie.ro/europa-cu-trenul-3-bratislava/): Seria „jurnal” intitulată sugestiv #europacutrenul reunește nouă articole în care am adunat impresii, gânduri și frânturi de poveste din cea mai recentă călătorie a mea pe șinele bătrânului continent.
- [Europa cu trenul 3: Budapesta](https://stefanrusie.ro/europa-cu-trenul-budapesta/): Articol "jurnal" despre ce a însemnat plimbarea intitulată sugestiv "Europa cu trenul". Primul oraș pe care l-am luat la pas în această tură a fost Budapesta.
- [Despre seriozitate ca însușire definitorie](https://stefanrusie.ro/despre-seriozitate-ca-insusire-definitorie/): Seriozitatea presupune onestitate, consecvență și respect pentru sine și pentru ceilalți.
- [Concurs de cine țipă mai tare la #asociatiadeproprietari](https://stefanrusie.ro/concurs-de-cine-tipa-mai-tare-la-asociatiadeproprietari/): La bloc regulile sunt adesea acoperite de un concurs de țipete: un episod despre apometre, neînțelegeri și eterna luptă în care cine țipă mai tare poate ieși învingător.
- [Am început să mă uit la filme vechi](https://stefanrusie.ro/am-inceput-sa-ma-uit-la-filme-vechi/): De când cu lipsa filmelor de calitate de pe Netflix (mă gândesc deja să renunț la abonament) am început să caut alternative pentru a-mi umple serile. Nu că altceva n-aș face, doar că uneori îmi doresc pur și simplu să lenevesc și să mă bucur de un film bun. Știu, sunt și alte moduri mult
- [Goldair Handling Lounge de la aeroportul Eleftherios Venizelos din Atena](https://stefanrusie.ro/goldair-handling-lounge-de-la-aeroportul-eleftherios-venizelos-din-atena/): Probabil am auzit replica următoare în vreun film și mi-a rămas în minte. Nu cred că pot s-o reproduc exact, dar suna cam așa: Dacă ai călătorit măcar o dată la clasa întâi într-un avion, atunci vei munci din greu pentru ca toate zborurile tale din viitor să fie la clasa întâi. Personal încă nu
- [Să ne pregătim de creșterea taxelor](https://stefanrusie.ro/sa-ne-pregatim-de-cresterea-taxelor/): E articolul ăsta pe Hotnews care ne spune că în 2025 nu vor crește taxele după ce la finalul anului trecut s-au schimbat o mulțime de reguli în economie și s-a creat haos peste tot. Adică predictibilitate și responsabilitate fiscală zero în România. Acum s-au lansat în discuție ideile de impozitare progresivă și cumularea contribuției
- [Ideea de participare activă la bloc #asociatiadeproprietari](https://stefanrusie.ro/ideea-de-participare-activa-la-bloc-asociatiadeproprietari/): Spuneam într-un articol anterior că în momentul de față, printre altele, mai dețin și funcția de președinte de bloc care vine la pachet cu anumite responsabilități față de comunitatea în care trăiesc. Nu intru în detalii despre asta în articolul de față. Până acum nu am dorit să scriu pe blog lucruri din bucătăria asta,
- [Schimbarea începe cu noi](https://stefanrusie.ro/schimbarea-incepe-cu-noi/): Odată cu apariția rețelelor sociale oamenii au căpătat o voce care putea fi auzită de o audiență mult mai largă, iar în același timp fiecare dintre noi a devenit mult mai vocal. Unii au învățat să se auto-cenzureze sau au fost cenzurați chiar de cititorii lor când au început să derapeze. Una dintre cele mai
- [Coadă la restaurantul Happy din Ruse](https://stefanrusie.ro/coada-la-restaurantul-happy-din-ruse/): Pe 4 ianuarie am fost la Ruse împreună cu câțiva prieteni ca să mâncăm la restaurantul Happy. Am stabilit dinainte să plecăm din București la 14:00 și chiar am respectat programul, că doar suntem oameni serioși. Totuși am avut și o mică întârziere neplanificată. Ajunși în vama de la Giurgiu mega încântați parcă trăiam cu
- [Cu ce nenorociri începe anul 2025](https://stefanrusie.ro/cu-ce-nenorociri-incepe-anul-2025/): Nu știu de ce, dar parcă la fiecare început de an am așa, o neliniște în minte. Mă uit cum toți oamenii își doresc să aibă parte numai de bucurii și de lucruri bune, iar în ciuda tuturor acestor dorințe tot se întâmplă nenorociri. Și nu doar în România, vorbesc în general, pe tot globul.
- [Ce condiții trebuie să îndeplinească mașina pe care mi-o doresc](https://stefanrusie.ro/criterii-personale-achizitie-masina/): Cum arătau criteriile mele înainte de a cumpăra o mașină și pe ce am dat banii de fapt.
- [Conținutul de pe Internet nu e al nostru](https://stefanrusie.ro/continutul-de-pe-internet-nu-e-al-nostru/): Căutam să revăd zilele trecute filmul "Prințul deșertului" cu Omar Sharif și oricât am căutat pe Internet o variantă nu am reușit. Nu există pe nicio platformă de streaming, nu există nici pe vreun site de torrente. Practic a dispărut din online, noroc că l-am salvat acum câțiva ani pe un harddisk. Ideea e că
- [Retrospectivă anuală: 2024](https://stefanrusie.ro/retrospectiva-anuala-2024/): Cred că retrospectiva anuală pentru 2024 va fi și cea mai scurtă de până acum pentru că nu mi se pare că am ceva extraordinar de menționat. Anul a început lejer, fără mari bătăi de cap, dar la mijlocul lui ianuarie am început renovarea unui apartament și atunci a apărut "greul". Practic mi-am luat concediu
- [City break în Atena, Grecia](https://stefanrusie.ro/city-break-in-atena-grecia/): Cum a fost experiența celor 3 zile petrecute în Atena cu impresii despre oraș, organizarea transportului, cazare, atracții turistice și mâncare.
- [Facturile Hidroelectrica se pot plăti din aplicație sau din browser](https://stefanrusie.ro/facturile-hidroelectrica-se-pot-plati-din-aplicatie-sau-din-browser/): Am contract la Hidroelectrica de cel puțin 2 ani și încă de pe atunci îmi doream o metodă de plată facilă și așteptam lună de lună o astfel de opțiune. Doar că la stat digitalizarea se mișcă mult mai greu decât la privat. La început eram puțin panicat că poate rămân fără curent acasă și
- [Recenzie Nuki Smart Lock Pro 4 după 6 luni de utilizare](https://stefanrusie.ro/recenzie-nuki-smart-lock-pro-4-dupa-6-luni-de-utilizare/): Mi-am cumpărat Nuki Smartlock Pro 4 pentru a scăpa de grija cheilor fizice și am zis să scriu câteva rânduri și pe blog despre cum mi se pare toată experiența.
- [Idee nepopulară: oare e mai bine cu răul cel mare?](https://stefanrusie.ro/raul-cel-mare/): Ce ar fi ca în 2024 dintre toți candidații aflați în cursa prezidențială să alegem răul cel mare? Cât poate să dăuneze României?
- [Skyshowtime și lista de seriale bune](https://stefanrusie.ro/skyshowtime-si-lista-de-seriale-bune/): Am abonament de la serviciul de streaming Skyshowtime încă din prima zi de când s-a lansat în România la uimitorul preț de 10 lei/lună. Pe atunci promisiunea platformei era că vor menține acest preț pe toată durata abonamentului, doar că între timp s-a schimbat schimbarea și au mai crescut puțin prețul, iar acum cred că
- [E adevărat, e adevărat, e adevărat! - dramă jucată la Teatrul Act](https://stefanrusie.ro/e-adevarat-drama-jucata-la-teatrul-act/): Anul trecut mi-am propus să merg cel puțin o dată pe lună la teatru și într-o oarecare măsură chiar am reușit să fac asta, însă în 2024 situația a stat un pic diferit din cauza volumului de muncă pe care l-am avut în primul semestru. Aș putea spune că am recuperat nițel în iunie când
- [Am mers pe drumul expres Craiova-Pitești](https://stefanrusie.ro/am-mers-pe-drumul-expres-craiova-pitesti/): Nu e prima dată când merg pe drumul expres Craiova - Pitești sau DEx12, dar abia acum am apucat să scriu despre el. La momentul finalizării acesta va face legătura dintre orașele Craiova și Pitești într-un regim de viteză apropiat de cel al unei autostrăzi. Ba mai mult, putem spune că aceasta semi-autostradă va lega
- [Ce este cu adevărat important în viață?](https://stefanrusie.ro/ce-este-cu-adevarat-important-in-viata/): E fascinant să observ cum văd oamenii viața lor la vârste diferite și cum li schimbă viziunea, așteptările, percepțiile sau prioritățile în tot acest timp.
- [Cum se vede mizeria din spitalele românești](https://stefanrusie.ro/cum-se-vede-mizeria-din-spitalele-romanesti/): Am avut acum ceva vreme nefericita ocazie de a ajunge la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Județean de Urgență Pitești. Până la urmă s-a dovedit că nu era ceva grav și m-am pus pe picioare în câteva zile. În schimb, experiența de acolo a fost ceva demn de filmele horror. De la modul
- [S-a umplut de "Charlie Chaplin" prin intersecțiile din București](https://stefanrusie.ro/s-a-umplut-de-charlie-chaplin-prin-intersectiile-din-bucuresti/): Cu mersul legănat și baston în mâna dreaptă, privirea umilă și pictați pe față se plimbă agale prin intersecțiile din București niște bărbați ce vor să semene cu Charlie Chaplin. Nu pare ceva lipsit de vreo coordonare, ci toată această șaradă e pusă la punct cu un singur scop: cerșetoria organizată. Spun organizată pentru că
- [I'm back... but tired](https://stefanrusie.ro/im-back-but-tired/): Well... pare-se că am lipsit o vreme de pe blog. De fapt cred că a fost o perioadă ceva mai lungă, iar singura scuză e că am avut atât de multă treabă încât n-am avut nici timp, nici inspirație să scriu ceva, deși subiecte ar fi fost suficiente. Am tot acumulat oboseală în fiecare lună,
- [Electrocasnice care îți fac viața mai ușoară](https://stefanrusie.ro/electrocasnice-care-iti-fac-viata-mai-usoara/): Un beneficiu pe care-l avem că trăim în timpurile de acum e că există electrocasnice care ne înlesnesc traiul și ne oferă timp pentru a ne relaxa sau pentru orice altceva ne dorim noi să facem.
- [Trei produse pe care nu le mai găsesc să le cumpăr](https://stefanrusie.ro/trei-produse-pe-care-nu-le-mai-gasesc-sa-le-cumpar/): În general oamenii sunt conduși de o rutină pe care și-o stabilesc în funcție de preferințe. Fie că e vorba de ce mănâncă la micul dejun, cum își petrec ziua ori ce gusturi au la îmbrăcăminte, fiecare dintre noi are ceva constant pe undeva. Problema apare când suntem deja obișnuiți să folosim anumite produse pe
- [A crescut suma primită de donatorii de sânge](https://stefanrusie.ro/a-crescut-suma-pentru-bonurile-donatorilor-de-sange/): Valoarea bonurilor de masă pentru donatorii de sânge va crește la 280 de lei pentru fiecare donare și poate va rezolva lipsa sângelui din spitale.
- [365 de zile cu poze pe Instagram](https://stefanrusie.ro/365-de-zile-cu-poze-pe-instagram/): Viața e făcută din lucruri simple. În 2023 mi-am propus să public pe Instagram câte o poză zilnic, un fel de jurnal foto din care am văzut ce înseamnă consecvența.
- [Locul unde se nasc frustrările](https://stefanrusie.ro/locul-unde-se-nasc-frustrarile/): Indiferent de ora la care te urci pe scaunul șoferului poți fi sigur că mai găsești încă mulți ca tine care au ceva de rezolvat fix în acel moment.
- [Unde poți să faci economie când călătorești](https://stefanrusie.ro/unde-poti-sa-faci-economie-cand-calatoresti/): Nu toate vacanțele trebuie să fie despre lux și opulență. Poți vizita un oraș și cu bani mai puțini și poți face economie când călătorești prin diverse metode. Eu am făcut o listă scurtă cu câteva exemple prin care poți economisi bani în vacanță și am zis să le las și pe blog ca să
- [Retrospectiva anuală: 2023](https://stefanrusie.ro/retrospectiva-anuala-2023/): De câțiva ani obișnuiesc ca în primele zile ale lui ianuarie să îmi adun gândurile și să las scris pe blog câteva idei despre cum a decurs anul precedent, ce a fost bine, ce mi-a plăcut, ce m-a marcat, unde am mers și așa mai departe. Pentru 2023 nu știu dacă pot spune că am
- [Unde e aventura din online?](https://stefanrusie.ro/unde-e-aventura-din-online/): Sunt de ceva vreme cu blog-ul prin online și am văzut o mulțime de proiecte, am urmărit cum s-au dus bugetele din agenții la diverși oameni, am și câștigat câte ceva pe la începuturile mele pe net, dar nu pot să nu mă gândesc că nu prea se mai povestesc experiențe inedite sau ieșite din
- [Câte ceva despre recunoștință și traiul din România](https://stefanrusie.ro/cate-ceva-despre-recunostinta-si-traiul-din-romania/): Contrar opiniei generale că în România se trăiește rău, și chiar eu mă vait uneori de asta, totuși, traiul și condițiile de viață din țara noastră sunt destul de bune. Adaug aici și faptul că totul depinde din ce punct de vedere privim lucrurile pentru că viața nu e niciodată doar bună sau rea. Eu
- [Cum evităm aglomerația din trafic](https://stefanrusie.ro/cum-evitam-aglomeratia-din-trafic/): A trecut weekend-ul prelungit de 1 Decembrie și acum putem vorbi despre problema aglomerației din trafic care apare destul de des pe șoselele din România.
- [Câteva idei ca să rămână scrise](https://stefanrusie.ro/cateva-idei-ca-sa-ramana-scrise/): Experiența de viață și lucrurile mărunte contează uneori mai mult decât toți anii de școală adunați la un loc. Ideea e că în perioada asta au început lucrările de reabilitate la blocul în care stau și câțiva vecini au boxe la subsol unde își depozitează diverse lucruri. Firma care se ocupă de lucrare a spus
- [Cum am cumpărat bilete la piesa "Tatăl" cu Victor Rebengiuc](https://stefanrusie.ro/cum-am-cumparat-bilete-la-piesa-tatal-cu-victor-rebengiuc/): Cred că urmăresc de aproape un an de zile să prind bilete la piesa de teatru "Tatăl" cu Victor Rebengiuc și niciodată nu am reușit să cumpăr din cauză că aflam prea târziu când se pun în vânzare. Fiind ultima piesă de teatru în care joacă marele actor Victor Rebengiuc înainte să se retragă de
- [Opinie nepopulară despre creșterea taxelor și alte chestiuni](https://stefanrusie.ro/opinie-nepopulara-despre-cresterea-taxelor-si-alte-chestiuni/): Odată cu creșterea taxelor las aici câteva hashtag-uri pregătite pentru un viitor din ce în ce mai incert: #votatipsd #votatipnl #votatiaur #votatiudmr.
- [Youtube Premium se scumpește](https://stefanrusie.ro/youtube-premium-se-scumpeste/): Youtube Premium este serviciul care NU îți arată reclame în timp ce te uiți la un clip video, dar prețul acestuia se scumpește. Vezi cum poți plăti mai puțin.
- [Retrospectiva lunară, dar pentru perioada iulie - octombrie 2023](https://stefanrusie.ro/retrospectiva-lunara-iulie-octombrie-2023/): Retrospectiva lunară reprezintă o serie de articole despre ce am făcut sau ce mi s-a întâmplat în luna precedentă. Un fel de jurnal pe care-l public periodic.
- [Cât de mult merită să alegi un bilet InterRail](https://stefanrusie.ro/cat-de-mult-merita-sa-alegi-un-bilet-interrail/): Când m-am întors din aventura #europacutrenul am făcut un calcul să văd cât de avantajos este să cumperi bilet InterRail vs dacă ți-ai lua fiecare bilet separat
- [Raiffeisen Bank a introdus opțiunea de rambursare anticipată din aplicație](https://stefanrusie.ro/raiffeisen-bank-a-introdus-optiunea-de-rambursare-anticipata-credit-din-aplicatie/): O dată la ceva vreme apare între prieteni discuția legată de creditele luate de la bănci pentru a ne achita locuința și inevitabil ne lovim de întrebări ce țin de modul de rambursare anticipată. Cunosc persoane care au preferat din diverse motive să plătească întreaga perioadă la un credit luat acum mulți ani, dar recomandarea
- [Epopeea schimbării cartelei SIM la Orange](https://stefanrusie.ro/epopeea-schimbarii-cartelei-sim-la-orange/): Când călătorești nu ai parte doar de clipe plăcute, ci se întâmplă să apară și lucruri neprevăzute cum a fost cazul meu cu cartela SIM de la Orange. Noroc că am fost într-o țară civilizată, dar nici acolo nu se pot rezolva toate cum m-aș fi așteptat.
- [Primăria S3 a rezolvat o sesizare făcută din aplicația de mobil](https://stefanrusie.ro/primaria-s3-rezolvat-sesizare-aplicatie-mobil/): Primăria Sectorului 3 a rezolvat o problemă pe care am raportat-o în aplicația lor de mobil și m-a făcut să îmi retrag o parte din cuvintele dintr-un alt articol.
- [Europa cu trenul: Oslo, Norvegia (partea întâi)](https://stefanrusie.ro/europa-cu-trenul-oslo-norvegia-partea-intai/): Această serie de articole denumită sugestiv "Europa cu trenul" reprezintă transpunerea în cuvinte a poveștilor și experiențelor pe care le-am avut în călătoriile pe șine în lungul și latul bătrânului continent. În acest articol vorbesc la cald despre cum mi s-a părut capitala Norvegiei, Oslo.
- [Vorba românului: să se facă! Dar nu de mine.](https://stefanrusie.ro/vorba-romanului-sa-se-faca/): O mică explicație despre cum oamenii așteaptă să se facă orice în locul lor. Fie că e vorba de nepăsare, ignoranță sau chiar rea voință, oamenii pur și simplu nu vor.
- [În București pierzi zilnic 2 ore din viață cu mașina](https://stefanrusie.ro/in-bucuresti-pierzi-zilnic-2-ore-din-viata-cu-masina/): Aglomerația și ambuteiajele din trafic pot dispărea doar dacă se lucrează pe mai multe fronturi în același timp. Soluții sunt, dar e nevoie de curaj și asumare.
- [Retrospectiva lunii iunie 2023](https://stefanrusie.ro/retrospectiva-lunii-iunie-2023/): Probabil aceasta e luna în care am cel mai puțin de scris pentru "retrospectiva lunii" din cauză că nu am avut activități foarte diferite.
- [Cum am văzut Europa cu trenul](https://stefanrusie.ro/cum-am-vazut-europa-cu-trenul/): Europa cu trenul e genul de experiență pe care trebuie să o încerci cel puțin o dată în viață. Există un bilet de tren cu care poți circula în 33 de țări.
- [Ce am învățat după un an de închirieri în regim hotelier (Part II)](https://stefanrusie.ro/ce-am-invatat-dupa-un-an-de-inchirieri-in-regim-hotelier-part-ii/): În cazul închirierilor în regim hotelier oamenii vin și pleacă. Ce rămâne în urma lor de multe ori depășește imaginația.
- [Cum rezistați pe căldura asta?](https://stefanrusie.ro/cum-rezistati-pe-caldura-asta/): Căldura ne face pe toți să ne topim vara. Cum rezistați? Dușuri mai multe, mers la piscină, beți mai multă apă, stați cu aerul condiționat pornit non-stop?
- [Ce am învățat după un an de închirieri în regim hotelier (part I)](https://stefanrusie.ro/ce-am-invatat-dupa-un-an-de-inchirieri-in-regim-hotelier-part-i/): De multe ori la închirierea în regim hotelier ignoranța și nepăsarea sunt la cote ridicate. Aici am învățat că nu trebuie să am vreo așteptare când vine vorba de curățenie.
- [Retrospectiva lunii mai 2023](https://stefanrusie.ro/retrospectiva-lunii-mai-2023/): Înainte de a începe cu retrospectiva lunii mai 2023 reiterez faptul că toate aceste articole despre ce am făcut în fiecare lună reprezintă un mod de a rememora ce a contat pentru mine în acea perioadă. E ușor să trecem cu vederea lucrurile mărunte care ni se întâmplă, iar modul acesta de a le nota
- [Interrail și Europa cu trenul](https://stefanrusie.ro/interrail-si-europa-cu-trenul/): "Europa cu trenul" se traduce prin 23 de zile, 8 țări vizitate, 37 de trenuri schimbate și 5245 de kilometri parcurși doar cu pe șine.
- [S-a umplut România de mașini Tesla](https://stefanrusie.ro/s-a-umplut-romania-de-masini-tesla/): Numărul de mașini Tesla s-a dublat în aprile 2023 față de totalul vândut în anul precedent. Asta e cauza pentru care le vedem din ce în ce mai des pe străzi.
- [Ce am învățat după două luni de mers la sala de sport](https://stefanrusie.ro/invatat-doua-luni-mers-sala-de-sport/): Când mergi la sala de sport e ușor să ridici câteva kilograme deasupra capului o singură dată. Încearcă să repeți exercițiul acesta de mai multe ori.
- [O parte din viața lui Mihai Pacepa în Spy/Master de pe HBO Max](https://stefanrusie.ro/viata-lui-mihai-pacepa-spy-master-hbo-max/): A apărut de curând pe HBO Max serialul românesc Spy/Master despre viața de spion a lui Mihai Pacepa în timpul regimului Ceaușescu.
- [Ce ați făcut în cele 4 luni din 2023?](https://stefanrusie.ro/ce-ati-facut-in-cele-4-luni-din-2023/): Anul acesta am zis să țin o mică evidență a lucrurilor pe care le fac în fiecare lună astfel încât să-mi amintesc mult mai ușor anumite chestii. Toată această rememorare o țin sub forma unei retrospective lunare pe blog și notez ce mi s-a părut mie interesant în luna precedentă. În mare parte sunt chestii
- [Unoffice Hours - deschis la conversații](https://stefanrusie.ro/unoffice-hours-deschis-la-conversatii/): Concepul de Unoffice Hours reprezintă ideea a-ți elibera calendarul personal pentru interacțiune și discuții cu alte persoane indiferent de tema abordată.
- [Retrospectiva lunii aprilie 2023](https://stefanrusie.ro/retrospectiva-lunii-aprilie-2023/): Mi se pare că luna aprilie a fost luna cea mai puțin aglomerată de până acum și cea în care am lăsat-o mai moale pe mai multe planuri. Începutul lui aprilie m-a prins muncind timp de vreo săptămână întreagă la amenajarea unei boxe de la subsolul blocului. Mi-a plăcut munca fizică și am simțit o
- [Exemple de obiceiuri distructive](https://stefanrusie.ro/exemple-de-obiceiuri-distructive/): Datoriile, mizeria și alegerile proaste împiedică dezvoltarea personală și bunăstarea atunci când nu sunt gestionate și controlate.
- [Cele mai bune cazări în regim hotelier din București](https://stefanrusie.ro/cele-mai-bune-cazari-in-regim-hotelier-din-bucuresti/): Indiferent dacă ești în oraș pentru o scurtă ședere sau pentru o vacanță mai lungă, vei dori să ai o cazare care să răspundă tuturor nevoilor tale.
- [Ce poți să cumperi cu banii de la donarea de sânge](https://stefanrusie.ro/cumperi-bani-donarea-sange/): Dincolo de bonurile de masă primite, donarea de sânge rămâne un act de generozitate și voluntariat, indiferent de recompensa oferită. Dar, totuși, ce poți cumpăra cu acestea?
- [Pornirea unei automatizări prin accesarea unui link cu Home Assistant](https://stefanrusie.ro/pornire-automatizare-link-home-assistant/): Articolul prezintă implementarea unei soluții smart pentru controlul check-out-ului în regim hotelier, prin intermediul unui cod QR și a unor notificări pe telefon. Soluția este creată cu ajutorul Home Assistant, Node Red și ChatGPT și este prezentată detaliat, astfel încât și cei cu un background tehnic minim să poată urma pașii și să implementeze ideea.
- [Cum a păcălit Iohannis o țară întregă](https://stefanrusie.ro/iohannis-pacalit-romania/): Nu e o noutate că președintele României, Klaus Iohannis, a dat dus de nas întreg poporul care l-a votat pentru că se vede clarcă este complice PNL-PSD.
- [Retrospectiva lunii martie 2023](https://stefanrusie.ro/retrospectiva-lunii-martie-2023/): De ceva vreme am început să dezvolt o obsesie față de zilele care trec mult prea repede fără să simt că am realizat ceva notabil. Sau doar îmi doresc mai mult de la mine. Poate progresul sau evoluția personală ar trebui măsurate altfel, în calupuri mai mari de timp. Nu de pe o zi pe
- [Aplicația Primăriei Sector 3 pare că e degeaba](https://stefanrusie.ro/aplicatia-sector-3-degeaba/): Împins de spiritul civic și de convingerea că putem să trăim într-un oraș civilizat, mi-am instalat pe telefon acum multă vreme aplicația Primăriei Sector 3 (iOS / Google Play) pentru a sesiza diverse nereguli. În aplicație ar fi multe lucruri de raportat, dar după cum bine știți, sunt destul de fiert pe traficul din București.
- [Probleme cu timpul de încărcare al blogului](https://stefanrusie.ro/probleme-viteza-blog-redis/): Am văzut zilele astea că timpul de încărcare al blogului a crescut considerabil de la aproape 1.3 secunde la 3-4 secunde, ceea ce e extrem de mult în ziua de azi.
- [Mirajul de pe LinkedIn](https://stefanrusie.ro/mirajul-de-pe-linkedin/): Fiindcă jobul meu este cel de calculatorist, cum îmi place să-l numesc, primesc pe LinkedIn aproape zilnic cel puțin două mesaje pentru noi oportunități. Nu sunt direct angajări, ci invitații la interviuri pentru un job la diverse companii din industria IT. Și mă gândesc acum, cât de mare este nevoia de calculatoriști d-ăștia? Atât de
- [Nicușor Dan e în campanie electorală](https://stefanrusie.ro/nicusor-dan-e-in-campanie-electorala/): Și e un lucru bun pentru că altfel bucureștenii ar vota tot cu Gabriela Firea. O avea Nicușor Dan bubele lui și nu pot să uit că în pragul alegerilor trecute s-a dat cu PNL-ul în ultimul moment, dar tot cred că e cea mai bună alegere la momentul actual pentru postul de primar. Nu
- [Bancnota de 20 de coroane din Cehoslovacia - #numismonday](https://stefanrusie.ro/bancnota-20-de-coroane-cehoslovacia-numismonday/): După ce am luat o pauză săptămâna trecută de la rubrica #numismonday, revin cu forțe proaspete și astăzi am ales să prezint pe blog bancnota de 20 de coroane din Cehoslovacia. Emisă în anul 1988, bancnota de 20 de coroane are culoarea preponderentă albastru, dar încorporează și elemente multicolore, iar dimensiunea acesteia este de 136
- [DiscoverEU sau cum să vezi Europa cu trenul](https://stefanrusie.ro/discovereu-sau-cum-sa-vezi-europa-cu-trenul/): Dacă știți pe cineva care are majoratul anul acesta, dați-i de veste că existe programul DiscoverEU și poate vedea Europa aproape gratis.
- [Cum fac să aud alertele de cutremur pe iPhone](https://stefanrusie.ro/alertele-de-cutremur/): Am o dilemă existențială legată de alertele de cutremur. Probabil mulți dintre voi și-au configurat deja Telegramul să primească alerte de la INFP cu ajutorul unui bot. Pentru cine nu știe încă, detaliile sunt aici. Acum problema pe care o am ține de notificările de pe iPhone. Am făcut toate setările care trebuie, m-am abonat
- [Îndemn pentru a citi mai mult](https://stefanrusie.ro/indemn-pentru-a-citi-mai-mult/): Cuvântul scris are puterea magică de a transfera gândurile din creierul unei persoane în creierul altcuiva - prin spațiu și timp.
- [Bancnota de 1000 lei din 1948 #numismonday](https://stefanrusie.ro/bancnota-de-1000-lei-din-1948-numismonday/): Rubrica #numismonday revine astăzi cu prima bancnotă din perioada comunistă, bancnota de 1000 lei din anul 1948.
- [Cum funcționează inovația](https://stefanrusie.ro/cum-functioneaza-inovatia/): Inspirat de articolul de pe blogul lui Manuel Cheta, am început să citesc recent o carte despre inovațiile pe care oamenii le-au făcut de-a lungul vremii și cum acestea ne-au îmbunătățit calitatea vieții nu dintr-o dată, ci treptat. Trebuie făcută, încă de la început, diferența dintre invenție și inovație. Prima ține de descoperirea unei metode
- [Cum am făcut un apartament smart home](https://stefanrusie.ro/cum-am-facut-un-apartament-smart-home/): Ideea de smart home nu e ceva nou sau revoluționar la momentul actual, însă dacă am fi încercat să implementăm un astfel de sistem acum 20 de ani nu am fi avut nicio șansă.
- [Retrospectiva lunii februarie 2023](https://stefanrusie.ro/retrospectiva-lunii-februarie-2023/): Spre deosebire de oamenii care au o viață extrem de dinamică prin prisma meseriei pe care o practică, cei mai mulți dintre noi își trăiesc viața la fel în fiecare zi, bineînțeles, cu mici variații în funcție de obligațiile zilnice. Cum nu cred că aș fi vreo excepție de la această regulă, activitățile mele cotidiene
- [Complicitate din toate părțile](https://stefanrusie.ro/complicitate-din-toate-partile/): Se simte în aer nepăsarea tuturor când vine vorba de politica românească. Sictirul față de politicieni și de cum guvernează aceștia mi se pare că e la cote destul de înalte, n-aș zice maxime că sigur există loc de mult mai rău. Au trecut zilele astea pe lângă noi câteva știri care ar trebui să
- [De văzut neapărat: Museum of Romanian Records](https://stefanrusie.ro/de-vazut-neaparat-museum-of-romanian-records/): Museum of Romanian records este un muzeu privat din București ce adună laolaltă o multitudine de colecții inedite. Este o atracție de neratat în București.
- [Bancnota de 1 peso convertibil din Cuba - #numismonday](https://stefanrusie.ro/bancnota-1-peso-cuba-numismonday/): Pentru astăzi am ales la rubrica #numismonday bancnota de 1 peso convertibil din Cuba emisă în anul 2016.
- [The cathedral effect sau cum sporim creativitatea](https://stefanrusie.ro/the-cathedral-effect-sau-cum-sporim-creativitatea/): The cathedral effect se referă la faptul că există o corelație între spațiile înalte și creativitate. Ce contează cu adevărat pentru a spori gândirea creativă și numărul ideilor pare să fie senzația de spațiu și libertate pe care ți-o dă o încăpere.
- [Născut în afara legii de Trevor Noah  - #câtevaidei](https://stefanrusie.ro/nascut-in-afara-legii-trevor-noah-catevaidei/): "Născut în afara legii" descrie prin ochii unui adolescent cum e să trăiești într-un loc unde culoarea pielii contează și care aduce cu sine privilegii sau interdicții.
- [Observații personale legate de alcool](https://stefanrusie.ro/observatii-personale-legate-de-alcool/): Eliminarea consumului de alcool a venit cu o serie de avantaje pe care le-am observat pe propria-mi piele și pe care le detaliez în acest articol.
- [Cu avariile pornite se iartă toate păcatele](https://stefanrusie.ro/avariile-pornite-iertat-pacatele/): Dacă sunteți mai demult pe aici ați văzut cu siguranță că eu am o problemă cu nesimțirea oamenilor și mai ales cu șoferii din București care parchează aiurea și încurcă circulația. Am avut recent de făcut vreo câteva drumuri prin oraș și m-am lovit invariabil de tot felul de șoferi în trafic. Cel mai grav
- [Aplicația de care nu m-aș putea lipsi](https://stefanrusie.ro/aplicatia-nu-lipsit/): Acum ceva ani purtând o discuție la un pahar de vin am ajuns din vorbă-n vorbă la multitudinea de aplicații pe care le avem instalate pe telefoane.
- [Bancnota de 10.000 lei din 1994 - #numismonday](https://stefanrusie.ro/bancnota-de-10-000-lei-din-1994-numismonday/): Astăzi avem la rubrica #numismonday bancnota de 10.000 lei din 1994 unde puteți afla de ce există o imagine cu un șarpe pe o bancnotă românea
- [România la un an de război Rusia-Ucraina](https://stefanrusie.ro/romania-la-un-an-de-razboi-rusia-ucraina/): Astăzi, în ziua când românii sărbătoresc Dragobetele, se împlinește un an de când Rusia și-a început propriul război împotriva Ucrainei.
- [Care este sistemul vostru pentru work from home?](https://stefanrusie.ro/sistem-work-from-home/): De când cu pandemia multe companii oferă angajaților posibilitatea de work from home. Cum faceți separarea între lucrurile personale și cele care țin de job?
- [Am făcut câteva schimbări în bine](https://stefanrusie.ro/am-facut-cateva-schimbari-in-bine/): La începutul anului mi-am propus să fac câteva schimbări pe plan personal. Una dintre acestea a fost să nu mai consum niciun fel de băutură care conține alcool.
- [Bancnota de 1000 forinți - #numismonday](https://stefanrusie.ro/bancnota-de-1000-forinti-numismonday/): În această săptămână la rubrica #numismonday avem bancnota de 1000 forinți din Ungaria emisă în anul 1993,
- [Ce pasiune vă mistuie gândurile?](https://stefanrusie.ro/pasiune-mistuie-gandurile/): Aici discutăm despre ce pasiune aveți și ați putea vorbi ore în șir fără să vă plictisiți. Credeți că investiți suficient timp/efort pentru hobby-urile voastre?
- [Arta de a învăța skill-uri noi](https://stefanrusie.ro/arta-de-a-invata-skill-uri-noi/): Un skill nou nu este întotdeauna legat de o pasiune, însă nu se știe cum te poate ajuta pe viitor.


## Pages

- [RSA Apartments – cazare în București,  regim hotelier bine poziționat](https://stefanrusie.ro/rsa-apartments-cazare-in-bucuresti-in-apartamente-in-regim-hotelier-bine-pozitionate/): RSA Apartments oferă cazare în București prin apartamente în regim hotelier situate în Dristor și aproape de ParkLake. Descoperă cazările RSA Apartments
- [Auto Draft](https://stefanrusie.ro/auto-draft/)
- [Citate](https://stefanrusie.ro/citate/): Pagina aceasta va sta mărturie celor mai dragi citate pe care le-am întâlnit în cărți, filme sau chiar în viața cotidiană. Le voi înșira fără o ordine anume cu scopul de a mi le reaminti peste ani. Life changes fast. Life changes in the instant. You sit down to dinner and life as you know
- [Despre mine](https://stefanrusie.ro/despre/): Salut! M-am născut în sudul județului Vâlcea în 1990 și din momentul în care am terminat liceul, în 2009, m-am mutat în București unde am schimbat câteva multinaționale în domeniul IT. Tot din 2009 am ales să îmi notez gândurile și experiențele personale într-un colț al meu ceea ce puțin mai târziu s-a materializat prin
- [Politica de Confidențialitate](https://stefanrusie.ro/politica-de-confidentialitate/): INFORMAȚII GENERALE Confidențialitatea datelor dumneavoastră cu caracter personal reprezintă una dintre preocupările principale ale administratorului stefanrusie.ro, cu sediul în Bucuresti, Romania, în calitate de operator de date. Acest document are rolul de a vă informa cu privire la prelucrarea datelor dumneavoastră cu caracter personal, în contextul utilizării paginii de internet stefanrusie.ro. („Site-ul”) CATEGORIILE DE DATE
- [Cookie](https://stefanrusie.ro/cookie/): Site-ul www.stefanrusie.ro utilizeaza cookie-uri. Informatiile prezentate in continuare au scopul de va aduce la cunostinta mai multe detalii despre plasarea, utilizarea si administrarea cookie-urilor utilizate de site-ul stefanrusie.ro. De asemenea, sunt prezente si cateva linkuri utile legate de acest subiect. In cazul in care aveti nevoie de mai multe informatii si ele nu se regasesc
- [Contact:](https://stefanrusie.ro/contact/): contact [at] stefanrusie.ro

#
# Detailed Content


## Posts


Obișnuim să ne măsurăm timpul în funcție de evenimentele definitorii pe care le trăim. Nașterea, majoratul, căsătoria, primul copil, moartea sunt doar câteva exemple care îmi vin instant în minte. Între toate acestea se strecoară involuntar și altele care ne impun să schimbăm ritmul sau direcția: un accident, un job într-o altă țară, o pandemie, întâlnim pe cineva etc. Ultimii ani mi-au adus schimbări majore și încep să realizez că întrebarea clasică de HR "unde te vezi peste 5 ani" nu mai e chiar atât de puțin relevantă dacă o privesc în oglinda retrovizoare. 5 ani înseamnă extraordinar de mult și viața poate coti la 180 de grade într-o clipită. Fix cum spunea Joan Didion într-una dintre cărțile sale, "Life changes fast. Life changes in the instant. You sit down to dinner and life as you know it ends. ". În ultimul cincinal am avut parte de Covid-19, job nou, work from home, o nouă relație, un război la graniță, puțină criză economică, al doilea război în Iran și cine știe ce va mai urma. Schimbarea din acest moment sau evenimentul care-mi va influența următoarea perioadă este (re-)întoarcearea la birou. Dacă lockdown-ul din 2020 ne-a ținut în casă aproape 2 ani și a fost un test de adaptibilitate, distanțare fizică și renunțare la socializarea directă, față în față, iată că acum ni se impune de către compania unde lucrez să revenim la birou. Pare că aceasta e noua direcție pe care trebuie s-o urmăm în acord cu valorile companiei și tendițele competitorilor direcți. La început vor fi 2 zile/săptămână urmând ca în lunile următoare să facem tranziția spre 3 zile/săptămână. Pentru mine, dar și pentru alți colegi și cunoscuți, mersul la birou după atâția ani de WFH reprezintă o scoatere din zona de confort și din ritmul cotidian pe care l-am avut până acum. Partea bună pe care o văd este că omul e o ființă care se adaptează ușor. Vorba zicalei, orice învăț are și dezvăț. Drumul sau distanța nu sunt parte a problemei, acestea reprezintă cea mai mică grijă a mea, ci timpul pe care simt că îl...



Am avut nevoie zilele acestea să interacționez cu Primăria Sector 3 ca să mai plătesc niște bani pe impozite. N-are sens să mă mai plâng de asta și aici. Problema e că dintr-un exces de zel am am vrut să îmi actualizez datele cărții de identitate ca să am o interacțiune cât mai bună cu autoritățile locale. Doar că nu e așa simplu... Mi-am schimbat cartea de identitate anul trecut și pe modelele acestea noi nu mai apare adresa de domiciliu, iar toată lumea vrea să știe unde stai, unde să te caute când are nevoie să mai plătești ceva ori când trebuie să achiți amenda aia dată de controlorii STB. În fine... am încărcat pe platforma conectx. net noua carte de identitate, i-am pus și semnătura digitală că altfel nu e valabil, iar astăzi m-am trezit în inbox cu următorul mesaj: Eu văd mai multe probleme aici: Prima și cea mai mare problemă e că cineva de la Primăria Sector 3 își îndeamnă cetățenii fără niciun fel de discernământ să își încarce datele personale pe "toll-ul ilovepdf". Mă întreb cine răspunde pentru "sfatul" acesta gratuit de a distribui datele personale pe internetul mare unde nu se știe ce se întâmplă mai departe. Am trecut de faza de mai sus și m-am descurcat altfel, apoi am scanat cartea de identitate și am adăugat semnătura electronică făcând astfel dovada că EU sunt cel din poză și că tot EU sunt persoana care a semnat. Dar lista nu s-a terminat. A mai necesar să fac dovada adresei de domiciliu și am descărcat adeverința de pe site-ul pus la dispoziție de guvern. Acesta vine deja semnat electronic, iar dacă încerci să modifici fișierul și să mai adaugi încă o semnătură devine invalid. Până la urmă am reușit cu printscreen, dar nu mi se pare tocmai cea mai elegantă soluție. Să spunem că poate eu sunt puțin mai tehnic față de alte persoane și mi-a fost relativ ușor tot procesul, dar cum se descurcă oamenii mai în vârstă? Mai ales că toată interacțiunea cu Primăria s-a mutat online după cum a anunțat marele nostru...



Țin minte că încă de prin 2005-2006, când am văzut prima oară buletinele unor belgieni, mi-am dorit ca și noi, românii, să avem astfel de cărți de identitate. Mi s-au părut foarte SF la acel moment. Erau de dimensiunea unui card bancar și aveau pe ele un cip care probabil avea utilitatea lui. Pe atunci mă gândeam că se puteau stoca diverse informații precum adresa, grupa sanguină sau dacă doreai să fii donator de organe, nicidecum nu-mi imaginam că s-ar putea folosi la alte lucruri. Iată că 20 de ani mai târziu România a ajuns i-a ajuns din urmă pe belgienii mei și a reușit să schimbe clasicele buletine care abia aveau loc în portofel. Eu am intrat în posesia celui nou prin iulie 2025, dar nu i-am dat prea mare importanță. Adică m-am interesat să văd ce tip de card reader aș putea folosi ca să citesc datele de pe cartea de identitate și cam atât. Mai mult m-am bucurat că avea loc în portofel. Până la urmă am ales modelul acesta de pe eMag și îl folosesc cu succes pe un MacBook. După ce am instalat aplicația de la guvern, IDPlugManager pentru sistemul meu de operare am reușit să văd adresa și cam atât. Tot atunci am încercat să semnez un document pdf, dar se pare că există o limitare din cauza Apple. Ideea e că nu m-am stresat prea mult din cauza asta pentru că vorbim, totuși, de statul român care e suficient de lent când vine vorba de tehnologizare și am zis că mai aștept. Apropo, aplicația de pe MacBook are și acum probleme, uneori pornește, alteori se blochează, mai trebuie să scot cardul din cititor și să-l introduc din nou cu aplicația pornită etc. E o adevărată loterie aici, dar până la urmă își face treaba dacă e nevoie doar de vizualizat datele de pe cartea de identiate. Am înțeles că pe Windows ar funcționa mult mai bine. Între timp am găsit o alternativă în App Store care se numește eID Romania și care e destul de decentă pentru citirea datelor de pe cartea electronică...



Banca Transilvania e cea mai mare bancă românească și face suficient profit în fiecare an doar că până de curând aveau o politică destul idioată când venea vorba de rambursarea anticipată a creditelor. Eu sunt clientul lor de aproximativ 3 ani și abia aștept să închid contul. Recunosc, m-au atras cu o dobândă destul de bună la acea vreme, însă asta nu înseamnă că trebuie să ții unele servicii în deceniul trecut. Majoritatea băncilor ofereau posibilitatea de rambursare anticipată online, direct din aplicația mobilă sau din browser de cel puțin 5 ani. Nu și Banca Transilvania. Până acum o săptămână la ei trebuia să mergi la ghișeu și să depui o cerere de fiecare dată când doreai să plătești orice sumă anticipat. Îi bănuiesc puțin de ticăloșie la faza asta pentru că pentru fiecare zi care trece și încă nu ai micșorat suma împrumutată banca percepe dobândă. Ori dacă ar fi implementat treaba asta cu plata direct din aplicație Banca Transilvania nu ar mai fi încasat dobânda respectivă. Practic ei câștigau câțiva lei în plus din dobândă până când persoana în cauză reușea să ajungă fizic într-o sucursală și să facă cererea de rambursare. Soluția tehnică pentru implementarea acestei facilități exista de foarte multă vreme. Cadrul legal le permitea și el să ofere clienților rambursarea direct din aplicație, dar ei au preferat să fie ticăloși. Ori acum am aflat întâmplător de la cineva că s-a introdus funcția asta "revoluționară" în BT Pay pentru că BT nu a comunicat nimic clienților printr-un email sau chiar notificare în aplicație. Și nu numai la faza asta, ci și la comisionul de 2. 5 lei pe care îl aplică la transferul interbancar. Nu mai știu altă bancă la care să li se solicite persoanelor fizice comision pe tranferul între conturi.



Există o vorbă clasică românească ce spune că „facerea de bine e f***** de mamă” și de cele mai multe ori ajunge să se adeverească. După cum am mai povestit și în alte dăți pe blog, acum un an și jumătate am fost ales președinte al Asociației de Proprietari de la mine din bloc. Am ajuns în această situație din dorința sinceră de a reuși să prindem finanțarea pentru programul de reabilitare al blocului, fapt ce s-a și concretizat în lunile următoare. Pe lângă această realizare m-am ocupat de achiziția și montarea detectoarelor de gaze în fiecare apartament, am modernizat tabloul electric și am înlocuit contoarele de apă cu unele moderne pentru a avea o citire corectă a consumului de apă, am refăcut rampa și scările din spatele blocului etc. Acestea sunt doar câteva dintre lucrările mai importante pe care mi le amintesc, însă există numeroase altele mai mărunte pe care nici nu vreau să le mai contabilizez acum. De asemenea, funcția aceasta presupune o interacțiune constantă cu instituțiile statului, cu furnizori de utilități sau servicii și cu oamenii din bloc, ceea ce nu-i deloc puțin de gestionat mai ales când printre vecini există și cârcotași ce răspândesc neadevăruri și care-ți pun bețe-n roate la fiecare pas doar pentru simplul fapt că pot. La toate acestea se adaugă și gândirea obtuză în ceea ce privește aspecte elementare ale vieții ce se întâmplă în interiorul blocului. Am făcut această introducere pentru a crea o viziune de ansamblu a ceea ce presupune funcția de conducere din fruntea unei comunități micuțe de oameni. Dacă aș gândi simplist, n-ar trebui să fie o foarte mare bătaie de cap. De fapt, până acum chiar nu a fost complicat, deși au existat și situații mai speciale pe care le-am depășit. Recent, odată cu începerea reabilitării termice, volumul de muncă a crescut considerabil, oamenii au devenit mai dificili, stresul a crescut. Toate acestea sunt motive suficiente pentru care am încercat să renunț la acest rol. Numai că legea asociațiilor de proprietari e făcută și gândită ca să te împiedice să pleci dacă nu există altcineva care să...



Întotdeauna mi-a plăcut să fiu de ajutor oamenilor din jurul meu și cred că am avut tot timpul o înclinație spre a forma conexiuni noi prin interacțiuni directe. Cred că de aici a pornit și ideea de a migra cumva de la chiria clasică a unui apartament pe care îl dețineam către o încercare de care nu eram deloc sigur. Am început micul business cu închirierea în regim hotelier la jumătatea lunii iunie 2022 și la acea vremea nici nu mă gândeam ca la final de 2025 mă voi ocupa în continuare de acest side hustle. Am pornit cu gândul că e ceva diferit față de chiria clasică și îmi doream să experimentez ceva nou. Înainte să amenajez apartamentul pentru o astfel de abordare nu știam absolut nimic despre ce înseamnă închirierea prin Airbnb sau Booking. com. Uitându-mă retrospectiv, cred că am mers orbește, bazându-mă de cele mai multe ori pe instincte și pe bunul simț. Mi-am dorit să le ofer oamenilor aceleași condiții moderne pe care le-am văzut la hotelurile din afara României, însă la un preț mult mai accesibil. Practic e fix ce îmi doresc chiar eu de la o locație atunci când trebuie să petrec câteva nopți departe de propriul cămin. Astăzi, după mai bine de 3 ani de activitate în regim hotelier, pot spune cu mândrie că RSA Apartments a devenit o mică poveste de succes. Peste 1300 de persoane au ales să se cazeze într-una dintre locațiile mele din București, iar fiecare oaspete a contribuit la dezvoltarea și perfecționarea acestui proiect prin feedback-ul lăsat. Am trăit momente pline de bucurie când cineva mă felicita sincer pentru condițiile de cazare, dar am avut și clipe mai puțin bune în care nervii îmi erau întinși la maxim din pricina dezordinii pe care o găseam uneori. Iată și două articole de pe blog în care am notat câteva gânduri despre ce înseamnă această experiență: unu și doi. M-am întrebat de multe ori de ce aleg oamenii care vin în București să înnopteze într-una dintre locațiile pe care le pun la dispoziție. Care este criteriul care îi determină să...



Seria „jurnal” intitulată sugestiv #europacutrenul reunește nouă articole în care am adunat impresii, gânduri și frânturi de poveste din cea mai recentă călătorie a mea pe șinele bătrânului continent. Am încercat să notez la cald emoțiile, reflecțiile și micile descoperiri trăite în aventura avută în lunile mai–iunie 2025 astfel încât să retrăiesc acele momente frumoase de fiecare dată când mă voi întoarce la rândurile ce urmează. Planul inițial era să plecăm din Bratislava spre Brno, al doilea oraș ca mărime din Cehia, doar că nu s-au aliniat astrele și nici mersul trenurilor și a trebuit să reconfigurăm traseul din mers. Astfel am hotărât că cel mai bine ar fi să ajungem direct la Cracovia. Însă nici varianta aceasta nu a fost o opțiune foarte bună căci trebuia să schimbăm trenul undeva la mijlocul traseului și, ca să vedem încă o dată că planul de acasă nu e la fel cu cel din târg, iată că plecarea din Bratislava a avut o întârziere de 10 minute care ne-a făcut să ratăm conexiunea și să ne adaptăm la situație. Din nou, noroc cu biletul Interrail care nu ne-a dat peste cap bugetul deoarece cu varianta aleasă de noi putem urca în aproape orice tren din Europa timp de 22 de zile fără cheltuieli suplimentare și fără stres. Așadar, am plecat din Bratislava, am făcut o oprire scurtă în Břeclav, apoi am continuat spre Brno – pe care inițial voiam doar să-l vizităm – și de acolo am prins alt tren către Bohumín. Era deja al patrulea tren al zilei și noi tot nu ajunsesem la destinația finală. Pe drum ne-am gândit să ne oprim la Oświęcim (denumirea poloneză pentru Auschwitz) pentru a vizita memorialul de la Auschwitz-Birkenau. Din păcate, timpul nu era de partea noastră, așa că ne-am căutat o cazare pe Airbnb și duși am fost până la Cracovia. A doua zi ne-am trezit din nou cu noaptea-n cap, am fugit rapid către gară și, cu mult noroc, am luat trenul în direcția Oświęcim cu doar două minute înainte să părăsească peronul. Ideea de a vizita Memorialul Auschwitz-Birkenau a fost o...



Se vede de la o poștă că articolele de aici s-au rărit semnificativ. Am încercat să mai scriu câte ceva, dar m-am lovit de tot felul de bariere. Uneori mi se pare că ziua pentru unii are doar 24 de ore, iar pentru alții tinde să fie mult mai lungă dacă e să mă iau după câte lucruri reușesc să facă. Încerc să nu mă plâng, ci doar constat că lucrurile au început să se aglomereze pe mai multe planuri în ceea ce mă privește. Momentan jonglez cu serviciul cel de toate zilele care m-a obosit terific în ultimele 3 luni, cu micul business legat de închirierea în regim hotelier, cu nebunia de la asociația de proprietari și începând cu zilele următoare va urma reabilitarea termică a blocului care va fi cu siguranță o experiență de neuitat. Deja mă gândesc cu îngrijorare că reabilitarea termică va genera numeroase discuții și scandaluri. Va fi constant pentru toată lumea din bloc o sursă de stres și nervi puși la încercare. Probabil voi aborda subiectul într-un articol separat că mi se pare că merită dezbătut. Printre toate aceste activități încerc să fac loc și pentru relaxare, plimbări, citit, gătit, un pic de sport și alte mici plăceri ale vieții. Problema e că mă străduiesc să le îndes pe toate într-o găleată care parcă nu mai are loc și de altceva, iar fiecare activitate pe care aleg să o fac rupe câte o bucățică de timp din viață. Am început să citesc cărți de management al timpului, cum să reușesc să fiu mai productiv și cum să duc chestiile la bun sfârșit. Simt că nu prea am depășit nivelul aflat la genunchiul broaștei, dar încerc să prioritizez cât se poate și să reușesc să termin tot ce mi-am propus. Poate așa voi învăța să refuz diverse invitații și cum să spun mai des nu. Sper ca la următorul update pe blog să fie mai multă liniște pe toate planurile, ceea ce vă doresc și vouă.



Seria „jurnal” intitulată sugestiv #europacutrenul reunește nouă articole în care am adunat impresii, gânduri și frânturi de poveste din cea mai recentă călătorie a mea pe șinele bătrânului continent. Am încercat să notez la cald emoțiile, reflecțiile și micile descoperiri trăite în aventura avută în lunile mai–iunie 2025 astfel încât să retrăiesc acele momente frumoase de fiecare dată când mă voi întoarce la rândurile ce urmează. Am ales să-mi petrec concediul de vară în Europa cu trenul, aceasta fiind deja a treia aventură de genul acesta pe care o întreprind de-a lungul anilor. Prima a fost în 2019, urmată de cea din 2023 și iată că în 2025 a sosit și aventura actuală despre care povestesc în rândurile ce urmează. Aminteam în articolul precedent, cel despre Budapesta, de biletul Interrail care este un fel de bilet pentru tren de tipul hop-on/hop-off care te scapă de multe griji în deplasarea cu mijloacele feroviare de lungul și de-a latul Europei. Acesta îți permite să călătorești comod și fără griji dintr-un oraș în altul fără a mai avea stresul că nu ai timp să mergi la casa de bilete ori că prețul din momentul respectiv e prea mare. Pare reclamă, dar nu-i deloc, eu sunt foarte entuziasmat de mersul cu trenul, mai ales când e atât de comod. Noi am cumpărat biletul care ne permitea să ne urcăm în orice tren timp de 22 de zile. Ni s-a părut cel mai avantajos pentru modul în care am ales să ne planificăm vacanța. Absolut toate rutele se pot găsi și rezerva din aplicația mobilă, fapt ce înlesnește întreg procesul, iar pentru orice întrebare există secțiunea de comentarii. Planul inițial era să plecăm luni la ora 10:40 din gara principală Budapest-Keleti spre Bratislava-Petrzalka, însă tot butonând aplicația Interrail am găsit o altă variantă mult mai bună, din Budapest-Nyugati spre Bratislava-Hlavna Stanica la ora 09:30. Nu doar că era mai devreme, dar ne lăsa și mai aproape de cazarea noastră. Problema era că timpul ne presa nițel și a trebuit dăm din mâini mult mai rapid ca să ne facem bagajele și să ajungem la timp...



Acesta e primul articol "jurnal" dintr-o serie ce conține în total nouă articole în care am adunat gânduri și idei din excursia intitulată sugestiv Europa cu trenul. Am încercat să îmi notez ce am trăit și ce am observat în această a treia aventură pe care am avut-o în lunile mai-iunie 2025. Destinația finală încă nu e clară în mintea mea, am un plan oarecum schițat pe laptop și momentan mă interesează doar faptul că acum începe primul concediu de anul acesta. Sunt la început de drum și încă mă aflu în București, chinuindu-mă să îndes ultimele lucruri în rucsacul de 60 de litri - de fapt volumul său e atât. Deși la prima impresie pare foarte încăpător, după ce m-am apucat să-mi fac bagajul, abia dacă am reușit să îndes 11 kilograme de haine și parcă voiam chiar mai multe, dar sunt convins că nici pe acestea nu le voi folosi pe toate. Imediat ce termin, îmi pun rucsacul în spate și închid ușa apartamentului. Ies din blocul comunist, încă nereabilitat termic și scorojit de vreme, mă uit spre cer și mă lovește realitatea, la propriu, fix în creștetul capului: începe să plouă, zic. Vorbesc cu Mădălina și începem să chicotim. Ce bine-ar fi fost să fi ales o zi cu soare pentru startul acestei aventuri de trei săptămâni prin Europa... Dar până la urmă, n-are prea mare importanță, ne ținem de plan orice-ar fi și-i dăm înainte. Am ales varianta logică și comodă: zburăm până la Budapesta, iar de acolo pe mai departe luăm trenul, că doar nu am cumpărat degeaba biletul Interrail despre care am să povestesc mai târziu. Acum însă, suntem în misiune: metroul de la Dristor până la Aurel Vlaicu și apoi cu autobuzul până la aeroport. Ploaia se încăpățânează să cadă, așa că renunțăm rapid la purismul backpackerului de a circula numai cu mijloace de transport în comun și după câteva minute de așteptare urcăm resemnați într-un Uber cu direcția Aeroportul Băneasa. Îmi dau seama că asta e prima mea plecare de aici după aproape două decenii. Nici nu-mi vine să cred! Aproape că...



De-a lungul vieții am întâlnit oameni foarte diferiți, fiecare dintre ei având caracterul său care-i face unici și care-i diferențiază de ceilalți printr-o anume particularitate. Am cunoscut persoane remarcabil de inteligente, dar și indivizi lipsiți de scrupule, mincinoși sau oportuniști. Până de curând nu m-am întrebat ce mă deranjează cel mai mult la cineva, și oarecum plecând de la această idee am ajuns la concluzia că o însușire definitorie a caracterului este modul în care cineva își asumă comportamentul în fața celorlalți. Dacă cineva m-ar întreba care este, în opinia mea, cea mai importantă calitate de care un om poate da dovada, i-aș răspunde fără ezitare: seriozitatea. La polul opus, cel mai grav defect mi se pare neseriozitatea. Cred că dacă o persoană dă dovadă de seriozitate poate face ca multe alte caracteristici ale sale, mai puțin plăcute, să fie diminuate considerabil, iar cei din jurul său să-i tolereze micile scăpări ori derapaje. Pe de altă parte, atunci când avem de-a face cu neseriozitatea cuiva, mi se pare că de aici izvorăsc niște aspecte extrem de negative care strică imaginea. Am ajuns să asociez acest defect cu lipsa de punctualitate, cu promisiunile pe care cineva le face și nu le respectă știind de la bun început că nu le poate onora, cu minciuna spusă zâmbind, cu lipsa de respect și de empatie față de alte persoane, cu evitarea adevărului și cu păcălirea celor din jur, cu lipsa de profesionalism. Este o formă mascată de dispreț față de cei din jur și față de propriile angajamente. Totuși seriozitatea nu poate și nu va fi niciodată compatibilă cu astfel de practici josnice pe care le-am tot văzut afișate în ultima vreme la diverși indivizi. Ea presupune onestitate, consecvență și respect pentru sine și pentru ceilalți. Un om serios își tratează responsabilitățile cu maturitate tot timpul. Dacă nu este suficient de pregătit are curajul să ceară ajutorul și cel mai probabil îl va și primi, iar sarcinile vor fi pe măsura nivelului său. Dacă va face o greșeală și aceasta va fi recunoscută, se vor căuta soluții pentru a o corecta. Un om...



Am promis că mai scriu din când în când despre cum se desfășoară lucrurile la Asociația de Proprietari de la mine din bloc și încep să cred că de multe ori toată activitatea se poate reduce la un concurs de cine țipă mai tare. Oamenii din bloc, vecinii noștri, general vorbind, au tendința de a crede că orice problemă se rezolvă prin a zbiera unul la altul. Cum spuneam anterior, de multe ori soluțiile sunt la îndemâna oricui dacă există o minimă înțelegere sau acceptare a situației. Doar că voința individuală primează și dă frâu liber vocii de maimuță în plin delir. Am avut de curând un caz cu o doamnă din bloc ce a preluat îndatoririle mamei sale în mod informal și care nu vrea să priceapă cum merg lucrurile într-o asociație de proprietari. Doamna în discuție nu este membru al asociației și nu înțelege că decizia majoritară primează în fața doleanțelor individuale. Ca să descriu situația concretă trebuie să specific că este vorba de achiziția apometrelor cu citire radio și plata acestora. În speță, la final de an 2024 s-a decis în Adunarea Generală să se monteze apometre cu citire radio. S-au luat oferte, s-au analizat, s-a desemnat firma care să monteze apometrele și s-a stabilit că plata se va face în rate începând cu luna mai 2025 conform contractului negociat, însă au existat persoane care și-au exprimat dorința de a plăti integral toată contravaloarea acestora și am respectat opțiunea aceasta. Știind, totuși, că va fi o problemă în gestionarea situației am decis că cel mai bine este ca fiecare proprietar să decidă pentru el cum dorește să procedeze și am făcut un tabel cu opțiunile de plată integrală sau în rate, iar fiecare apartament și-a exprimat opțiunea semnând în dreptul acesteia. Ori acum doamna în discuție, fiica proprietarei de drept, a încercat să spună că dorește plata integrală, apoi s-a răzgândit și a vrut plata în rate, dar din luna februarie și tot așa. Doar că de fiecare dată ori se face că nu înțelege ori are un complex de superioritate și nu vrea să accepte că...



De când cu lipsa filmelor de calitate de pe Netflix (mă gândesc deja să renunț la abonament) am început să caut alternative pentru a-mi umple serile. Nu că altceva n-aș face, doar că uneori îmi doresc pur și simplu să lenevesc și să mă bucur de un film bun. Știu, sunt și alte moduri mult mai bune și mai productive de petrecere a timpului liber, dar nu le dezbat în articolul acesta. Până acum am vizionat două filme din astea vechi, alb-negru: Casablanca (1942) și Frankenstein (1931). Spre surprinderea mea, într-un mod complet neașteptat, chiar m-au surprins plăcut! Am simțit că acest timp petrecut în fața televizorului nu mai e doar o pierdere de vreme, ci un timp de calitate în care am savurat fiecare cadru. Practic e fix ceea ce m-a făcut să-mi doresc un DVD Player și să încep o colecție de filme pe care să le revăd când vreau din confortul canapelei, fără a mai depinde de vreun serviciu de streaming, mai ales că discurile nu par a fi așa scumpe. Cu siguranță nu e cazul să ne întoarcem la vremurile în care urmăream filme pe casete VHS, însă deținerea unui DVD sau a unui disc Blu-Ray care oferă o calitate superioară a imaginii pentru mine pare un lucru inedit. Am văzut recent la Cărturești și-o carte interesantă unde se găsește niscai inspirație pentru viitoarele achiziții, tot ceva tangibil, format fizic cum s-ar spune, și îmi surâde ideea. De acum aștept recomandări! Imagine: hollywoodreporter. com



Probabil am auzit replica următoare în vreun film și mi-a rămas în minte. Nu cred că pot s-o reproduc exact, dar suna cam așa: Dacă ai călătorit măcar o dată la clasa întâi într-un avion, atunci vei munci din greu pentru ca toate zborurile tale din viitor să fie la clasa întâi. Personal încă nu am ajuns să zbor cu avionul la clasa întâi și cred că mai am suficient de tras până să-mi permit un astfel de moft, însă de când am intrat prima oară, acum câțiva ani, în Business Lounge-ul de la Otopeni, numai acolo merg înainte de vreun zbor datorită confortului și a liniștii pe care le am înaintea zborului. Mi se pare că sunt mult mai relaxat decât daca aș aștepta îmbarcarea în fața porții. Pentru cine nu știe, business lounge-ul este o zonă de așteptare din aeroport unde accesul se poate face în mai multe moduri: contra cost, cu bilet de avion Business, folosind un card bancar etc. Personal, eu am intrat de fiecare dată cu cardul de la Mastercard care are printre beneficiile oferite și accesul în mai multe lounge-uri de la diferite aeroporturi din țară sau străinătate. Sincer, nu cred că e o fiță și am văzut suficienți oameni care așteaptă acolo atunci când călătoresc cu avionul pentru că e mult mai plăcut să stai într-o zonă unde nu e aglomerație și nici atât zgomot ca în celelalte zone ale aeroportului. Am adus în discuție Business Lounge-ul de la Henri Coandă pentru că recent am fost în Atena, iar la întoarcere am mers să așteptăm înainte de îmbarcare în Goldair Handling Lounge de la aeroportul Eleftherios Venizelos. Cum ai acces în Business Lounge Cum spuneam și mai sus, probabil cea mai întâlnită și cea mai accesibilă metodă de a intra într-un lounge de aeroport este pe baza unui card emis de o bancă. Până acum eu am avut Mastercard Gold de la Raiffeisen, iar acum banca a migrat către Visa. În cazul meu știu că oricare dintre ele oferă șase intrări anuale în lounge-urile din Otopeni și presupun că nelimitat în afara țării,...



E articolul ăsta pe Hotnews care ne spune că în 2025 nu vor crește taxele după ce la finalul anului trecut s-au schimbat o mulțime de reguli în economie și s-a creat haos peste tot. Adică predictibilitate și responsabilitate fiscală zero în România. Acum s-au lansat în discuție ideile de impozitare progresivă și cumularea contribuției la sănătate cu impozitul pe venit ceea ce ar duce la scăderea veniturilor în rândul salariaților. Scopul final al acestor măsuri ar fi acela de a colecta mai multe taxe de către guvern, însă presiunea va fi pe umerii tuturor angajaților. Nu mă pricep neapărat la asta și nu comentez cât de semnificative ar fi aceste măsuri mai ales că nu dețin toate datele problemei. N-aș vrea nici să semăn panică în suflet, doar că mi-am amintit de vorba unui prieten care-mi spunea mai demult că în clipa în care o idee este deja vehiculată în presă atunci înseamnă că va fi cândva pusă și în aplicare. În speță, dacă guvernul spune că nu va introduce impozitarea progresivă, nu va cumula CAS cu CASS sau nu va crește TVA-ul, cel mai probabil fix asta va face și ar trebui să ne pregătim de impact. Liderii politici au nevoie să cunoască dinainte semnalele date de populație și mediul de afaceri pentru a ști dacă vor continua să ceară birurile fără prea mare bătaie de cap ori dacă trebuie să stea potoliți în banca lor o perioadă. Nu m-ar mira dacă acum doar se testează reacția publică la aceste idei pentru verificarea existenței unei posibile împotriviri puternice din partea societății. La fel ca în povestea cu broasca pe care o arunci într-o oală și începi să fierbi apa, dacă iei toate măsurile dintr-o dată s-ar putea să-ți sară poporul în cap, ori dacă intensifici focul treptat atunci oamenii sunt deja resemnați și fără putere. Sper să fie doar un zvon, mai discutăm la anu’ pe vremea asta să vedem dacă s-a adeverit sau nu. Imagine: pixabay. com



Spuneam într-un articol anterior că în momentul de față, printre altele, mai dețin și funcția de președinte de bloc care vine la pachet cu anumite responsabilități față de comunitatea în care trăiesc. Nu intru în detalii despre asta în articolul de față. Până acum nu am dorit să scriu pe blog lucruri din bucătăria asta, dar până la urmă dacă tot am blogul acesta zic că nu are sens să țin doar pentru mine tot felul de situații și întâmplări. Mă gândesc chiar să fac o serie de articole despre toate experiențele acestea că sunt multe povești de spus și de dezbătut în comentarii dacă există interes pe tema asta. Vreau să zic de la început că a fi președinte de bloc nu e cine știe ce funcție și oricine poate să facă asta dacă există un minim de interes și mai ales spirit civic. Eu mai am încă doi prieteni care sunt președinți de bloc unde locuiesc și au ajuns în poziția asta pe seama neimplicării și a delăsării oamenilor din jurul lor. Ca să fim înțeleși de la început, în cadrul unei asociații de proprietari fiecare proprietar își poate exprima părerea vizavi de ce dorește să se facă în cadrul asociației. Prima condiție pe care trebuie să o îndeplinească este să fie membru înscris cu cerere de adeziune în asociația respectivă, altfel părerea sa nu contează prea mult și va trebui să se supună deciziilor luate în Adunarea Generală pentru că trăiește la comun cu alți oameni din comunitatea respectivă. A doua condiție pentru ca o dorință a unui proprietar să fie pusă în practică este să fie votată de 50%+1 din totalul membrilor asociației și pun accent pe noțiunea de membru al asociației de proprietari pentru că altfel nu se poate. Iar când vorbim de asociații trebuie să ținem seama și să facem distincție între asociațiile de proprietari și cele de locatari. Deși ambele par să aibă același scop, pentru buna administrare a condominiului deciziile le iau ori proprietarii, ori locatarii în funcție de caz. Revenind la titlu, ca președinte de bloc, dar și ca simplu locatar,...



Odată cu apariția rețelelor sociale oamenii au căpătat o voce care putea fi auzită de o audiență mult mai largă, iar în același timp fiecare dintre noi a devenit mult mai vocal. Unii au învățat să se auto-cenzureze sau au fost cenzurați chiar de cititorii lor când au început să derapeze. Una dintre cele mai trâmbițate lozinci e cea legată de schimbarea politicienilor, a guvernului, a tuturor hoților care ne fură și a oricui ni se pare că face ceva greșit care nu coincide cu valorile noastre. Ori în momentul în care începem să abstractizăm și să generalizăm, practic ne mințim singuri că guvernul nu e format tot din oameni, că firma la care lucrăm nu are angajați tot oameni și așa mai departe. Pare că e mai ușor să arătăm cu degetul spre o entitate pe care o abstractizăm decât să spunem lucrurilor pe nume sau să menționăm direct că Gigel Popescu ia mită, fură, înjură etc. Mi-a relatat de curând un prieten experiența lui la un service ITP când angajatul de acolo i-a cerut 150 de lei prețul inspecției care trebuia plătit cu cardul și 100 de lei în numerar, dar pentru care nu dădea bon fiscal. Ăștia 100 lei erau percepuți pentru a închide ochii că parbrizul mașinii era fisurat un pic și pe la noi există cutuma că dacă e parbrizul fisurat puțin nu treci ITP-ul, ceea ce e complet greșit din ce știu. Probabil depinde și de mărimea fisurii, ori de cât de afectat e parbrizul. Lăsând la o parte discuția tehnică, omul meu dă din cap să se facă inspecția mașinii, angajatul se apucă de treabă, între timp mai vorbește de politică, mai spune că toți fură, că-și dorește ca toată lumea să fie corectă și că guvernul e corupt, iar la final vine cu POS-ul pentru plată, dar cere și diferența cash. Ori aici ceva nu se leagă, omul ori avea disonanță cognitivă, ori era ipocrit. Acum spune că-și dorește să fie corectitudine peste tot, iar 5 minute mai târziu vine și pretinde non-șalant o mică șpagă. Doar are și el o familie...



Pe 4 ianuarie am fost la Ruse împreună cu câțiva prieteni ca să mâncăm la restaurantul Happy. Am stabilit dinainte să plecăm din București la 14:00 și chiar am respectat programul, că doar suntem oameni serioși. Totuși am avut și o mică întârziere neplanificată. Ajunși în vama de la Giurgiu mega încântați parcă trăiam cu toții o bucurie interioară că România intrase în Spațiul Schengen de la 1 ianuarie. Asta însemna că nu mai trebuia să stăm la coadă la punctul de frontieră pentru controlul documentelor, însă bucuria n-a durat prea mult din cauză că a trebuit să plătim taxa de pod în valoare de 15 lei/3 euro. A durat maxim 5 minute toată așteptarea, dar tot mi se pare noaptea minții ca la momentul actual, când dispui de toată tehnologia din lume, tu, stat român, să nu digitalizezi procesul ăsta și să implementezi plata prin SMS, printr-un cod QR, cu ajutorul unei aplicații etc. Soluții sunt multe, numai că asta ne arată de fapt incapacitatea statului român de a se transforma și de a se adapta nevoilor oamenilor în timp util. Dar să trecem mai departe. Imediat după ce roțile mașinilor au atins asfaltul bulgăresc am intrat în Ruse și în câteva minute eram în față la Happy. Chiar dacă era sâmbătă și știam că vin destui români să mănânce acolo, nu ne-am așteptat nicio clipă să ne întâmpine o coadă atât de mare de oameni. Mai era și un frig îngrozitor de-ți înghețau oasele, dar ce să facem? Dacă tot am bătut drumul până acolo, doar nu puteam să ne întoarcem flămânzi acasă, deci hai ne punem la rând și să așteptăm. Am luat un dispozitiv cu luminițe roșii și ne rugam fiecare în gând să se activeze mai repede ca să vină și rândul nostru. Am mai glumit, am mai făcut haz de necaz, doar că așteptarea de aici n-a fost ca cea din vamă, ci mult mai grea. Cât de grea? Cam așa, de vreo 3 ore. M-am simțit ca în filmele americane când o gloată de oameni așteaptă în fața clubului, iar paznicii îi lasă...



Nu știu de ce, dar parcă la fiecare început de an am așa, o neliniște în minte. Mă uit cum toți oamenii își doresc să aibă parte numai de bucurii și de lucruri bune, iar în ciuda tuturor acestor dorințe tot se întâmplă nenorociri. Și nu doar în România, vorbesc în general, pe tot globul. Deși trăim foarte bine la nivel global comparativ cu începutul secolului trecut, tot mă aștept să văd tot felul de nenorociri și parcă sunt mereu în gardă că următoarea nasoleală poate apărea chiar in curtea noastră. Acum câțiva ani ne-a prins pandemia de Covid prin februarie-martie, apoi războiul din Ucraina, în alt an s-au zguduit bine de tot Turcia și Siria în urma unui cutremur de aproape 8 grade etc. Exemplele pot continua la nesfârșit, dar nu ăsta e scopul. Simt că parcă văd din nou cum apare ceva care să ne surprindă într-un mod neplăcut și mă întreb din ce direcție va veni știrea. Poate e și vina presei care ne servește mereu știri din acestea panicarde doar ca să ne țină subconștientul sub alertă, dar aici e altă discuție. Viața tot se întâmplă pentru fiecare dintre noi. Din ce am mai citit pe Internet pare că ne-ar paște o criză economică, dar asta nu lovește imediat, ci există ceva semnale înainte. Să nu fie de altă natură, zic. Mă mai gândesc la data de investitură a lui Trump și la efectul de domino ce va sosi în urma deciziilor sale. Ce-i drept există și expresia: "May you live in interesting times" care ba e o binecuvântare, ba un blestem. Ori noi, cred că le trăim pe ambele în zilele noastre. Sper doar la lucruri bune, ceea ce le doresc și tuturor celorlalți oameni. Imagine: pixabay. com



Pornesc din start cu mențiunea că anul trecut mi-am propus să-mi schimb mașina, iar achiziția acesteia nu-i niciodată un subiect lejer pentru că implică o cheltuială considerabilă. O astfel de decizie necesită mult timp de gândire și în tot procesul acesta cred că am trecut prin toate stările posibile încercând să iau decizia corectă pentru mine. Pun accent pe aceste cuvintele deoarece fiecare persoană are propriile criterii și preferințe, iar opțiunea care mi se potrivește mie poate nu i se va potrivi și altcuiva. Am început să mă uit după mașini prin luna iunie neștiind cu exactitate ce îmi doresc, dacă vreau un model combi/break sau SUV, dacă vreau o mașină hibridă ori ceva cu motorizare convențională. Pur și simplu mă uitam pe stradă să văd cam ce mașini sunt și când îmi plăcea vreuna o notam în telefon și apoi căutam pe Internet mai multe detalii. După vreo două săptămâni mi-am dat seama că în felul acesta nu voi ajunge nicăieri și am început să pun pe hârtie câteva chestii de bun simț pe care mi le doream de la o mașină și a ieșit lista de mai jos la care am adăugat explicațiile aferente, dar fără a face vreo ordonare după importanță. Cutie de viteze automată și 140+ CP - eu mă deplasez cel mai mult timp cu mașina în oraș, iar o cutie de viteze automată oferă un grad de confort sporit, mai ales că viteza medie în București e în jur de 30-40 km/h. Sunt multe opriri și porniri la semafoare și m-am săturat de schimbarea vitezelor. Cât despre numărul de cai putere, am vrut o mașină capabilă cu peste 140CP ca să mă ajute la depășiri atunci când merg la drum lung. E aiurea când vrei să depășești pe cineva și simți că ți-ar trebui mai multă putere sub capotă ca să nu dureze o veșnicie manevra. În anumite situații acea putere în plus chiar face diferența. Motorizare pe benzină - Din câte știu Uniunea Europeană își dorește ca din 2035 să interzică vânzarea de mașini cu ardere internă, dar până atunci mai avem ceva...



Căutam să revăd zilele trecute filmul "Prințul deșertului" cu Omar Sharif și oricât am căutat pe Internet o variantă nu am reușit. Nu există pe nicio platformă de streaming, nu există nici pe vreun site de torrente. Practic a dispărut din online, noroc că l-am salvat acum câțiva ani pe un harddisk. Ideea e că abonamentele la Netflix, Youtube, Amazon Prime, HBO, Spotify si toate celelalte platforme de streaming la care se plătește nu îți garantează în nicio clipă că un anumit film sau vreun album muzical vor exista acolo pentru totdeauna. Toate aceste abonamente îți oferă doar oportunitatea de a consuma ceva online doar pentru o perioadă limitată de timp. În clipa în care expiră contractul, platforma pierde și drepturile de difuzare, iar filmele și melodiile preferate dispar de aceste. Acum mă gândesc serios că poate n-ar strica să-mi cumpăr un DVD player și să încep și-o colecție de filme pe care să le văd oriunde, oricând și să nu mai depind de abonamente care se scumpesc mereu și de cum își negociază companiile drepturile de difuzare. De exemplu dacă mâine se supără Facebook și vrea să închidă șandramaua, nu ai cum să recuperezi toate postările și pozele de acolo. Am auzit de cazuri în care li s-a furat ori li s-a blocat contul unor persoane, deci mai multă atenție cu ce vreți să păstrați online. Predic de câțiva ani la urechile celor care vor să asculte că tot conținutul urcat de noi în online poate să dispară în orice secundă, iar noi suntem predipuși să pierdem o întreagă arhivă de fotografii, muzică, filme etc. Nu strică să avem filme, muzică, fotografii, în general amintiri sau lucruri care ne bucură, și pe suport fizic. Ori chiar pe un hard-disk extern de unde le putem recupera rapid. Imagine: pixabay. com



Cred că retrospectiva anuală pentru 2024 va fi și cea mai scurtă de până acum pentru că nu mi se pare că am ceva extraordinar de menționat. Anul a început lejer, fără mari bătăi de cap, dar la mijlocul lui ianuarie am început renovarea unui apartament și atunci a apărut "greul". Practic mi-am luat concediu de odihnă tot pentru a munci și din lucrător în IT m-am transformat în lucrător în construcții. Tot atunci mi-am dat seama că îmi place să-mi murdăresc mâinile, iar la final să văd rezultatul muncii prestate. Ceea ce se anunța a fi o renovare de maxim 2 luni s-a dovedit a fi una de aproape jumătate de an cu ceva pauze. Într-un fel cred că mi-a prins bine toată munca asta pentru că am devenit puțin mai îndemânatic și pot să mă descurc oricând să schimb un robinet de apă sau să fac mici lucrări prin casă. Tot în prima jumătate de an, în februarie, am fost ales președinte de bloc fără să mă aștept la asta în momentul când am participat la Adunarea Generală a blocului unde am locuit înainte. În mai am fost ales președinte și la blocul unde stau în prezent. Prietenii glumesc pe tema asta că atunci când mi-am dorit să fiu președinte n-am specificat și de care. Contrar opiniei generale, funcția aceasta chiar implică o mare responsabilitate vis-a-vis de comunitatea în care locuiesc. Deși știam oarecum la nivel teoretic, am învățat și practic, pe pielea mea, că e extraordinar de greu să lucrezi cu oamenii și să îi mulțumești. Fiecare om are opinii diferite de ale celorlalți din jurul său și fiecare vine cu alte probleme la care trebuie găsită o soluție. Am descoperit ce înseamnă înțelegerea, răbdarea, gestionarea relațiilor interumane, dar și frustrarea și nervii care vin la pachet cu jobul. Despre acestea din urmă nu îți spune nimeni înainte. Per total e o experiență interesantă în continuare și încă îmi oferă satisfacția că pot face ceva concret pentru îmbunătățirea calității vieții oamenilor din jurul meu. Probabil voi vorbi și pe blog în articolele viitoare despre problemele de care...



Am avut acum câteva săptămâni primul concediu serios din acest an și am ales să-l petrec pe un catamaran în Grecia, dar înainte de asta am zăbovit câteva zile în Atena. Orașul nu e cine știe ce, dar vreau să notez câteva impresii la cald despre cum mi s-a părut capitala elenă cu bune și cu rele. Zborul a fost miercurea dimineața în jur de 09:50 și nici nu am simțit când a trecut timpul. Ce mi-a plăcut de cum am aterizat a fost rapiditatea cu care a ajuns bagajul de cală de la avion. Nu știu dacă a durat mai mult de 15 minute. Imediat după ce-am cules bagajul a urmat orientarea în spațiu, cumpărat bilet de tren și drumul până la cazare. Vreau să punctez că e mai avantajos biletul cu călătorii dus-întors (16 euro) față de biletul cu o singură călătorie (9 euro) și că trenurile pleacă din stație spre oraș la fiecare jumătate de oră. Cazarea Am rezervat din timp un studio pe Airbnb care era fix peste stradă de stația de metrou Petralona care e la aprox. 20 de minute depărtare de cam tot ce ai vrea să vezi în Atena într-un citybreak. Deși mi-ar fi mai fost mult mai comod să stau în centrul orașului, mie nu-mi place asta din mai multe motive. Primul ține de faptul că în centrul turistic nu pot să-mi dau seama dacă îmi place sau nu în orașul respectiv pentru că e fix cum îi zice și numele, centru turistic, adică locul unde se plimbă vizitatorii. Următorul motiv e legat de bani. Costă cât nu face să stai în centru și în plus e mult haos, la fel cum e și pe la noi sau în orice alte oraș turistic. Vibe-ul fiecarui loc pe care-l vizitez ține de felul în care trăiesc oamenii de acolo, iar asta se observă cel mai bine ieșind un pic din zona turistică, mergând în voie pe străzi și observând tot felul de detalii cotidiene. Cum mi s-a părut orașul Prima impresie despre un oraș mi se formează imediat ce încep să interacționez cu...



Am contract la Hidroelectrica de cel puțin 2 ani și încă de pe atunci îmi doream o metodă de plată facilă și așteptam lună de lună o astfel de opțiune. Doar că la stat digitalizarea se mișcă mult mai greu decât la privat. La început eram puțin panicat că poate rămân fără curent acasă și mă bucuram numai să văd că primesc factura de la ei. Apoi au început să trimită câte 3-4 facturi o dată, iar acum văd că au lansat și serviciul de plăți direct din aplicație sau browser. Sincer, cred că lucrul acesta mă durea cel mai tare atunci când trebuia să plătesc o factură la Hidroelectrica. Ca să nu fac transfer bancar ori să merg fizic la un aparat de plătit facturi, trebuia să mut niște bani în contul de la BT și să scanez din aplicația respectivă codul de bare pentru plată; așa mi se părea cel mai lejer pentru mine. Cu câteva luni înainte am folosit și Pago. Acum mi se pare super lejer tot procesul. Practic am ajuns cu tehnologia la nivelul pe care alte companii îl aveau implementat încă de acum câțiva ani. Nu mă plâng. Momentan merge cum trebuie și mă bucur că pot selecta chiar mai multe facturi atunci când plătesc. Fără să văd noutățile referitoare la ultimul update, eu am încercat aseară din browser și am fost plăcut surprins. Acum am observat că există opțiunea de plată și direct din aplicația iHidro de pe telefon. Ce mi-ar plăcea pe viitor să se implementeze este afișarea denumirii locului de consum și nu a codului de consum. Omul nu e obișnuit să rețină șiruri întregi de numere, iar o astfel de opțiune ar permite să se vadă clar de la ce loc de consum este fiecare factură. Poate peste încă vreo câțiva ani...



Vorbeam acum ceva vreme de transformarea apartamentului în care locuiesc dintr-unul simplu într-unul smart și am descris în acel articol care sunt automatizările pe care le-am făcut la vremea respectivă. Doar că între timp am mai adăugat la ecosistemul smart și alte elemente, dar în principal vreau să mă rezum la încuietoarea automată care îmi permite să deschid ușa din telefon, cu ajutorul unui cod predefinit sau direct cu amprenta. Fascinația pentru un astfel de gadget îmi zăcea demult pe creier, dar nu voiam să mă îndur să plătesc atâția bani doar pentru un moft pentru că știam că e într-adevăr un moft. În plus eram oarecum nehotărât între ce brand să aleg (August, Lockly, Nuki, Yale etc. ). Ce m-a determinat să fac pasul spre achiziționarea unui smart lock a fost faptul că într-o zi veneam din oraș și am găsit ușa deschisă, iar prietena mea era în baie și putea oricine să intre în apartament fără ca ea să își dea seama. Norocul nostru, însă, e că stăm într-o zonă destul de liniștită și nu am auzit și nici nu am avut parte de evenimente nasoale până acum. Ziua următoare am studiat ofertele de la fiecare brand în parte. Am căutat ceva care să aibă cât mai multe variante prin care se poate interacționa cu produsul respectiv, iar câteva ore mai târziu m-am hotărât să cumpăr Nuki Smartlock Pro 4. Ca să fiu sincer, a fost o lovitură destul de puternică pentru buget. Nu m-am limitat doar la încuietoare, ci am mers all-in și am cumpărat pe lângă smart lock și butucul de ușă împreună cu Nuki Keypad 2, tastatura lor cu amprentă. Dar vorba aia, există jucării pentru copii și jucării pentru oameni mari; diferă doar prețul. Legat de instalare, în teorie aceasta se face destul de simplu, instrucțiunile sunt clare și îți trimit ei tot ce e nevoie. La mine a fost un pic mai complicat pentru că șuruburile din pachet erau cu câțiva milimetri mai scurte și nu reușeam să le prind la ușa mea. Am rezolvat ușor că am găsit la un magazin de uși...



Se conturează pe scena politică tot felul de jocuri de culise și intrigi care fierb la foc mic înainte de alegerile prezidențiale. Nu am urmărit subiectul pentru că nu mă interesează, însă am văzut că weekend-ul trecut Șoșoacă a fost scoasă din schema pentru alegerile prezidențiale și se vehiculează că ar fi mâna lui Ciolacu. Sincer, e neinteresant cine și-a băgat coada aici, nici nu contează. Practic oamenii sunt în stare de orice pentru a prinde un loc călduț la Cotroceni pentru următorii 5 ani, iar dintre toți candidații nu cred că vreunul are ce căuta pe acest scaun. Problema pe care o văd ține de faptul că gradul de cultură a scăzut constant în rândul candidaților și tocmai acest lucru pare să îi facă atractivi pentru votanți că sunt după chipul și asemănarea poporului. Dar voi continua discuția despre aceștia puțin mai jos. Vreau să amintesc acum o idee ce s-a întipărit în mintea multor români de ceva ani și anume că noi alegem aproape mereu răul cel mic. Așa s-a întâmplat la alegerile Băsescu - Vadim, Ponta - Iohannis, Dăncilă - Iohannis și, iată, că mulți dintre noi chiar regretăm aceste alegeri pentru că președintele "nostru" ne-a dezamăgit. Ce ar fi ca în 2024 dintre toți candidații aflați în cursa prezidențială să alegem răul cel mare? Cât poate să dăuneze României sau cât de tare ne poate arunca acesta înapoi în epoca de piatră? Poate că răul cel mic e evident pentru unii alegători, dar care ar fi răul cel mare? Marcel Ciolacu reprezentând PSD-ul ce a ținut România pe loc timp de 3 decenii? Să fie Nicolae Ciucă, marioneta lui Iohannis sau extensia PSD-ului? Ori Mircea Geoană care e de fapt un lup PSD-ist în blană de oaie independentă? Se poate oare ca George Simion să câștige premiul pentru răul cel mare fiind mâna dreaptă a propagandei ruse? Ar fi mai rău un președinte în persoana Elenei Lasconi cu personalitatea duală sau cineva de care n-a auzit nimeni până acum? Ba poate Kelemen Hunor care îi ține în brațe pe etnicii maghiari și vrea să transforme ținutul...



Am abonament de la serviciul de streaming Skyshowtime încă din prima zi de când s-a lansat în România la uimitorul preț de 10 lei/lună. Pe atunci promisiunea platformei era că vor menține acest preț pe toată durata abonamentului, doar că între timp s-a schimbat schimbarea și au mai crescut puțin prețul, iar acum cred că a ajuns în jur de 15 lei. Doar pentru Yellowstone și tot merită. Despre universul Yellowstone am mai scris în trecut și încă sunt fascinat de ce a putut să creeze Taylor Sheridan cu povestea asta și cât a putut s-o extindă. Nu e vorba doar de serialul Yellowstone care va continua din 10 noiembrie cu episoade noi, ci și de cele două prequels, 1882 și 1923 care spun istoria familiei Dutton. Pentru 1923 încă nu se cunoaște o dată de lansare concretă a sezonlui 2, cel mai probabil începutul lui 2025, însă până atunci se pot viziona online celelalte seriale ce-au ieșit recent din mâinile lui Taylor Sheridan. Vorbesc despre Mayor of Kingstown care tocmai a ajuns la sezonul al treilea și care e într-un mare fel. A lăsat loc și pentru continuare, ceea ce nu poate fi decât de bine. https://www. youtube. com/watch? v=UbC0Q7IzIiM Urmează Tulsa King ce-l are în rol principal pe Sylvester Stallone. Ce-mi place la serialul ăsta e că nu e genul de serial care se lungește pe zeci de ore. În fiecare episod se întâmplă ceva și nu ajunge să plictisească. De fapt cred că toate serialele lansate de Taylor Sheridan sunt pline de acțiune. https://www. youtube. com/watch? v=nBKID-Fqq5I Un alt serial la fel de bun e Lioness care are o distribuție de excepție și care nu dezamăgește nicio secundă: Zoe Saldana, Nicole Kidman, Michael Kelly, Morgan Freeman. Acesta a ajuns la al doilea sezon și îl aștept cu sufletul la gură încă de anul trecut. Primele două episoade se lansează pe 1 noiembrie. Până atunci las mai jos trailerul: https://www. youtube. com/watch? v=Kc1Basl-pMU Tot pe Skyshowtime am mai descoperit și SEAL Team, dar aici m-a dezamăgit puțin pentru că sunt doar două sezoane disponibile pe platformă, iar serialul...



Anul trecut mi-am propus să merg cel puțin o dată pe lună la teatru și într-o oarecare măsură chiar am reușit să fac asta, însă în 2024 situația a stat un pic diferit din cauza volumului de muncă pe care l-am avut în primul semestru. Aș putea spune că am recuperat nițel în iunie când am văzut câteva piese bune la Sibiu în cadrul FITS 2024. Nu am apucat să scriu despre piesele acelea tot din cauza lipsei de timp. Ce vreau să spun cu articolul acesta e că recent am ajuns la Teatrul Act din București prin bunăvoința lui Zavatos să văd piesa E adevărat, e adevărat, e adevărat! . Ca să fiu sincer, habar n-aveam despre ce e piesa, dar am mers pe încredere și pot spune că e una dintre cele mai bune piese pe care le-am văzut anul acesta. Nu-i lungă, ține o oră și jumătate, dar te poartă prin niște stări pe care nu ai cum să le ignori. E adevărat, e adevărat, e adevărat! redă povestea procesului lui Agostino Tassi acuzat de violul pictoriței baroce Artemisia Gentileschi, însă e greu sau aproape imposibil de reprodus punerea în scenă. Ce contează cu adevărat e senzația pe care ți-o transmite piesa atunci când vezi la ce josnicii este supusă femeia în momentul când se luptă din toate puterile să demonstreze c-a fost violată. Scenele jucate de cele 3 actrițe nu par deloc a fi blocate în trecutul secolului XVII, ci sunt mai actuale ca oricând, iar rolurile sunt interpretate pe rând și cu o adevărată măiestrie de către Emilia Bebu, Mihaela Teleoacă, Florentina Țilea. Îmi amintesc aici de tot felul de știri care prezentau cum autoritățile statului încercau să mușamalizeze cazurile de viol ori cum polițiștii intimidau tinerele ca să renunțe la plângeri doar pentru că nu voiau să se ocupe de cazul respectiv. La fel și în drama aceasta, procesul este un joc al intimidării, al abuzului și al presiunilor din partea statului. Din ce am observat sala micuță a fost plină atât cu domni, cât și cu doamne, probabil într-o egală măsura, dar nu...



Nu e prima dată când merg pe drumul expres Craiova - Pitești sau DEx12, dar abia acum am apucat să scriu despre el. La momentul finalizării acesta va face legătura dintre orașele Craiova și Pitești într-un regim de viteză apropiat de cel al unei autostrăzi. Ba mai mult, putem spune că aceasta semi-autostradă va lega direct capitala Olteniei de capitala României. Proiectul are o lungime de 121,18 km și e împărțit în 4 loturi de execuție din care au fost date în folosință numai două: Craiova - Robanesti: In executie -> 2025 Robanesti - Slatina: Deschis -> Apr 2022, Iul 2022 Slatina - Colonesti: Deschis -> Dec 2023 Colonesti - Pitesti: In executie -> 2024 La momentul actual cele două porțiuni pe care se circulă (Robanești - Slatina și Slatina - Colonești) reprezintă 59% din totalul DEx12 și însumează 71,6 km. De când s-a dat în folosință primul tronson între Robanești sau mai bine zis în dreptul orașului Balș că de acolo am mers eu, cred că am circulat de 6-7 ori pe acea bucată din ambele sensuri. Ulterior am condus și pe tronsonul al treilea de câteva ori. Ambele par a fi construite cum trebuie, asfaltul e ca în palmă, iar curbele sunt line. Pentru mine nu e neapărat un beneficiu din punct de vedere al distanței când merg la țară pe drumul expres pentru că distanța parcursă e ceva mai lungă decât dacă aș alege varianta clasică pe Dealu Negru - Dedulești - Rm. Vâlcea. Avantajul major pe care l-am resimțit ține de confortul și liniștea pe care le am la volan. Ideea e că nu mai trebuie să schimb vitezele atât de des, nu mai sunt atâtea curbe, viteza e constantă, iar aglomerația încă nu se simte probabil pentru că nu e deschis tot traseul. Când se va finaliza, sigur vom vedea o mulțime de tiruri încărcate cu mașini Ford produse la Craiova și nu numai. Sunt însă și 2 chestii care nu mi-au plăcut. Prima ține de zonele de servicii care nu sunt deschise, cred că acum 3 luni puteai intra doar într-un singur spațiu de...



Am descoperit recent pe Youtube din pură întâmplare un proiect inedit despre care mi-ar fi plăcut să pot spune c-a fost ideea mea. Doar că n-am fost eu acela și există un om mult mai inteligent care s-a gândit să-și pună ideea în aplicare. Și foarte bine a făcut! Tipul se numește Bogdan Stamatin, iar proiectul care se regăsește atât pe site-ul său, cât și pe Youtube este despre ce contează cu adevărat pentru fiecare persoană în parte. Se spune că timpul ne schimbă pe toți, iar vorba acesta pare să fie perfect adevărată. Mi se pare fascinant să văd cum privesc oamenii viața lor la vârste diferite și cum li schimbă viziunea, așteptările, percepțiile sau prioritățile în tot acest timp. Poate de la un an la altul aceste mici schimbări care apar în viața noastră sunt aproape insesizabile, însă privite de la o decadă la alta acestea se adună și conturează sub chipul aceluiași individ o altă latură a sa, una mai matură și mai încărcată de experiențe de viață. Probabil ar trebui să facem fiecare dintre noi acest mic exercițiu de gândire pentru a ne cunoaște și pentru a descoperi ce contează cu adevărat și ce este important pentru propria persoană, la fel cum spune chiar denumirea proiectului. Sunt convins că acest demers introspectiv al lui Bogdan, care va continua și în anii următori, va deveni și mai interesant decât este în acest moment și merită urmărit chiar și pentru simplul fapt că putem vedea cum timpul ne transformă pe fiecare, fără să ne dăm seama. Las mai jos câteva clipuri, iar pe celelalte le puteți descoperi pe Youtube. Spor la introspecție și la vizionat! https://youtu. be/U_uU9ATH9K0? si=hkfLpy9hxN7Qj4nu https://www. youtube. com/watch? v=9ncSlpcgRFo&ab_channel=I%E2%80%99mportant https://www. youtube. com/watch? v=mrwfqQsnphY&ab_channel=I%E2%80%99mportant



Am avut acum ceva vreme nefericita ocazie de a ajunge la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Județean de Urgență Pitești. Până la urmă s-a dovedit că nu era ceva grav și m-am pus pe picioare în câteva zile. În schimb, experiența de acolo a fost ceva demn de filmele horror. De la modul în care sunt tratați bolnavii, la timpul de așteptare, la curățenia din sala de triaj și din baia de la UPU, totul este un jeg greu de imaginat în interiorul unui spital. Am auzit de infecții din cauza bacteriilor pe care le-au contractat bolnavii din spitale în timp ce erau internați, dar nu-mi imaginam că tocmai la UPU a unui spital județean să fie atâta mizerie. Holurile spitalului din Pitești păreau că n-au mai fost nespălate de luni de zile, recipientul cu dezinfectant ce mai mult ca sigur a rămas acolo din timpul pandemiei era gol. Am văzut-o pe o doamnă că a încercat de vreo 3 ori să stoarcă ceva dezinfectant apăsând cu mâna pe plasticul murdar; probabil era mai igienic dacă se spăla cu apă de la baie, însă nici acolo lucrurile nu stăteau prea diferit. Baia e situată undeva la mijlocul culoarului ce duce spre un butic de unde-și fac aprovizionarea cu de-ale gurii pacienții, asistenții și medicii deopotrivă. Cineva are un spirit foarte întreprinzător la Spitalul Județean de Urgență Pitești, n-am cum să contest asta. Revenind la baia fără zăvor sau cheie, cum intrai pe ușă, în partea stângă e un fel de cabină de duș care-i zidită și placată cu faianță. O bucată dintr-un furtun de duș atârnă din baterie, în timp ce restul zace dezordonat pe jos. Nu mai rețin dacă avea sau nu atașată și para de duș, dar chiar nu cred c-ar avea cineva curaj să se spele acolo. Drept în față se observă numaidecât o chiuvetă plină de calcar, iar deasupra atârnă o oglindă spoită fără nicio jenă. În partea dreaptă se află toaleta infectă. Capacul și implicit colacul pe care ar trebui să se așeze oamenii lipsesc cu desăvârșire, iar vasul e mânjit peste tot...



Cu mersul legănat și baston în mâna dreaptă, privirea umilă și pictați pe față se plimbă agale prin intersecțiile din București niște bărbați ce vor să semene cu Charlie Chaplin. Nu pare ceva lipsit de vreo coordonare, ci toată această șaradă e pusă la punct cu un singur scop: cerșetoria organizată. Spun organizată pentru că în câteva săptămâni mi-a fost dat să-i observ făcându-și numărul în mai multe locații: în nordul capitalei, apoi într-o intersecție de la Dristor și cred că pe undeva prin Drumul Taberei. Țin minte că acum câțiva ani se plimba pe străzile din Centrul Vechi un personaj de genul acesta ce avea mereu pe umăr un papagal și vindea lozuri în plic, ceea ce era mult deasupra cerșetoriei pe care o practică noii indivizi printre mașinile din trafic. Din ce am văzut, treaba funcționează așa: se face roșu la semafor, Charlie Chaplinii își însușesc o privire duioasă și zâmbitoare, apoi se clatină ușor cu mâna întinsă printre mașini ca să primească pomană. Pentru cerșetorul de serviciu machiajul îl ajută să-și intre perfect în atribuțiile rolului și să nu se sfiască de oamenii ce se uită curios la el. Mai mult, fiecare dintre ei poate fi confundat lejer cu un alt coleg de-ai săi ce "lucrează" într-o altă intersecție din oraș. Am mai spus-o și cu altă ocazie, dar repet. Cerșetoria e un job full-time care se bazează pe mila altora. Pentru mine e dincolo de limita percepției cum pot unii oameni să facă asta când ar putea să muncească cinstit undeva. Sunt curios, totuși, cine-i dirijează pe acești pseudo-mimi care la primul contact vizual te abordează și încep să-ți înșire cuvinte deocheate. Cel puțin nu par violenți, deși nu cred că ar fi prea departe nici de asta. Las mai jos și câteva imagini sugestive. PS: Am văzut că au reapărut și spălătorii de geamuri pe la semafoare, bărbați în toată firea, buni de muncă. Credeam că a dispărut metoda asta.



Well... pare-se că am lipsit o vreme de pe blog. De fapt cred că a fost o perioadă ceva mai lungă, iar singura scuză e că am avut atât de multă treabă încât n-am avut nici timp, nici inspirație să scriu ceva, deși subiecte ar fi fost suficiente. Am tot acumulat oboseală în fiecare lună, iar ultima mea grijă a fost blogul. Mi s-a spus că am muncit prea mult în ultimele luni, iar asta e și impresia mea. Practic s-au întâmplat și s-au adunat o mulțime de lucruri că abia am reușit să am vreo clipă să respir. Conștientizez că am trecut deja de jumătatea lui 2024, dar nici nu mi-am dat seama când s-au scurs toate zilele astea atât de repede. Anul acesta, cel puțin până acum, n-am prea avut vacanțe, city break-uri ori alte distracții! Sau dacă au fost, le pot număra pe degete. Nu e o laudă, departe de mine gândul ăsta. Și nu-i nici burnout. Am trecut prin așa ceva mai demult și știu cum se simte. E doar senzația de pahar plin ce dă pe dinafară. De la muncă de "salahor" în construcții, la management de proprietăți & curățenie, la job-ul de zi cu zi pe plantația de la corporație și până la asumat extra-responsabilități în comunitatea în care trăiesc, s-au adunat o mulțime de chestii minuscule pe care trebuie să le gestionez și care sunt consumatoare de timp. Uneori mă uit înapoi și tot mi se pare că fac puține lucruri și că într-o zi de 24 de ore aș putea realiza mult mai mult. De fapt întotdeauna mi-a plăcut să muncesc și am știut mereu că am ceva ambiție. Practic sunt conștient că întotdeauna se poate mai bine și îmi doresc permanent să-mi demonstrez mie că pot să depășesc condiția de mediocritate pe care o resimt. Aduce puțin a sindromul impostorului, așa-i? Într-o oarecare măsură poate chiar sufăr de asta, dar vorba aceea... it takes what it takes. Încă nu-s la nivelul de liniște și odihnă pe care mi le-aș dori, dar sper ca spre finalul anului să ajung și acolo. Pentru...



Unul dintre lucrurile pe care le urăsc cel mai mult pe lumea asta e să spăl vase. Nu mi-a plăcut niciodată și nu îmi place nici acum. Am realizat asta prin anul II de facultate când stăteam în chirie cu încă doi băieți și trebuia să spălăm vasele prin rotație, cred că fiecare avea câte o săptămână când vasele erau responsabilitatea sa. Am încercat să mă țin de regula asta, doar că într-un final, pentru armonia grupului, am ajuns cu toții la concluzia că mai bine ca eu să nu mai spăl vase. Au urmat 2 ani când am stat în altă parte împreună cu sora mea, după care mi-am cumpărat un apartament, iar printre dorințele cele mai mari a fost să-mi instalez mașină de spălat vase. Asta se întâmpla prin 2014, iar de atunci viața n-a mai fost la fel, parcă trăiam în paradis. Glumesc. N-am văzut prea mari schimbări, ci doar mi s-a părut extraordinar că a dispărut ca prin minune corvoada de a spăla vasele la chiuvetă. Cred că ăsta e unul dintre beneficiile pe care le avem că trăim în timpurile de acum, există electrocasnice sau mașinării care ne înlesnesc traiul și ne oferă timp pentru relaxare ori pentru a face orice altceva de dorim. După mașina de spălat vase, am dat peste un alt produs minune de care n-aș putea să mă mai lipsesc vreodată. Urmează etapa în care am descoperit uscătorul de rufe electric. Înainte, după ce spălam hainele, le puneam la uscat pe un uscător din metal în sufragerie sau în altă cameră decât cea în care dormeam pentru că mirosul de detergent și umiditatea din cameră erau greu de suportat. Probabil majoritatea oamenilor care stau la bloc încă folosesc sistemul acesta din diverse considerente. Cred că am cumpărat uscătorul de rufe prin 2019-2020, iar de atunci mi-e indispensabil. Nu cred că am suficiente cuvinte să descriu cât de util e așa ceva la casa omului. Și nu sunt singurul care spune asta, mai am prieteni care și-au cumpărat și mi-au zis că viața lor s-a schimbat radical. Sunt o mulțime de avantaje:...



În general oamenii sunt conduși de o rutină pe care și-o stabilesc în funcție de preferințe. Fie că e vorba de ce mănâncă la micul dejun, cum își petrec ziua ori ce gusturi au la îmbrăcăminte, fiecare dintre noi are ceva constant pe undeva. Problema apare când suntem deja obișnuiți să folosim anumite produse pe care le credeam veșnice, iar acum pur și simplu au dispărut de pe rafurile magazinelor și nu se mai găsesc nici online. Sau se găsesc super greu. Eu am 3 exemple de produse indisponibile, produse pe care le caut de mai bine de un an și nu mai dau de ele pe nicăieri. Primul dintre acestea este un deodorant pe care-l folosesc de mai bine de 3 ani și pe care nu l-am mai văzut prin supermarket-uri sau în online. Se numește Old Spice - Lasting Legend. Brand-ul există în continuare pe piață cu alte produse, dar ăsta a dispărut complet. Ultima oară când am văzut varianta asta mi-am cumpărat 12 spray-uri că deja eram în panică. Al doilea exemplu e cu detergentul de rufe pe care-l foloseam. Acum mulți ani aveam ceva detergent pudră de la Ariel, apoi am descoperit detergentul Lenor 2-in-1 lichid în varianta de 80 de spălări și am fost foarte mulțumit până când a dispărut complet de pe piață și nu se mai găsește nicăieri. La fel, mi-aș fi făcut stocuri care să mă țină măcar un an sau chiar mai mult, doar că n-am avut niciun semnal că n-o să se mai producă. Rectific, am găsit pe eMag varianta nemțească de 100 de spălări la un preț astronomic. În 2021 am cumpărat bidonul de 80 de spălări cu aproximativ 60 de lei, iar acum cel german se vinde cu 220 de lei. Al treilea produs e o umbrelă de la Xiaomi pe care am cumpărat-o prin 2020 când mi s-a rupt cea de dinainte și a fost nevoie de una nouă. Nu-i ceva extraordinar, doar că îmi place că nu ocupă mult spațiu în rucsac, se deschide la o apăsare de buton și face ce trebuie, te ferește de...



În toată varza fiscală făcută pe repede-nainte la final de 2023 pare c-a ieșit și un lucru bun la care nu mă așteptam. Spuneam într-un articol anterior că un donator nu prea are ce să își cumpere cu bonurile pe care le primește în urma donării. Tichetele de masă valorau 9. 57 de lei fiecare și adunate dădeau 66. 99 de lei, practic aproape nimic când toate produsele s-au scumpit în ultimii ani. Iată că 2024 vine cu o veste bună pentru donatorii de sânge și de la 1 ianuarie 2024 primesc pentru fiecare donare bonuri de masă în valoare totală de 280 de lei. Nu e foarte mare nici această sumă, dar e un pas înainte. Cred că prin această măsură Ministerul Finanțelor a atins două probleme esențiale. Prima ține de persoanele care primeau o sumă mult prea mică pentru sângele donat, deși chiar termenul de donare presupune că dăruiești ceva fără a aștepta altceva la schimb. Dar să nu comentăm aspectul acesta. Personal, eu am trecut de 20 de donări și încă merg în mod regulat la centrul de transfuzie. A două problemă cu care se confrunta sistemul sanitar era lipsa sângelui din spitale, iar acum, după ce a crescut suma primită, iată că am văzut că unele centre din vreo două județe din țară aveau depășit necesarul zilnic și nu mai primeau donatori. Pe termen lung nu cred că se va rezolva definitiv problema asta, dar măcar e un stimulent pe care oamenii îl primesc și poate îi va determina să meargă mai des la centrul de transfuzie. Reamintesc că pentru 450ml de sânge donatorii mai primesc o zi liberă plătită la locul de muncă, 50% reducere la abonamentele de transport public și dobânzi crescute la achiziția de titluri de stat FIDELIS. Photo by FRANK MERIÑO on Pexels. com



Poate singurul obiectiv de care m-am ținut în 2023 și pe care l-am dus la bun final a fost cel legat de Instagram. La începutul anului trecut mi-am propus mai multe lucruri printre care să postez câte o poză zilnic pe Instagram. La început a fost ușor și nu m-am stresat prea tare. De fapt stres nu am avut deloc din cauza asta, ci singurul lucru pe care-l țineam undeva în memorie era să-mi amintesc că trebuie să urc poza din ziua respectivă în aplicație. A fost un exercițiu de consecvență pe care l-am dus la final și de care sunt mândru pentru că nu m-am pierdut pe parcurs. Mi-a plăcut să fac asta și chiar dacă nu e ceva greu, partea dificilă apare când trebuie să continui asta un timp îndelungat, dar un an nu e ceva extraordinar. Pare că s-a scurs imediat. Concluzii În primul rând mi-au rămas amintirile și pozele pe care le-am pus pe Instagram. Am ales să-mi fac un cont separat ca să nu spamez pe nimeni cu activitățile mele cotidiene. Apoi e faptul că pot să spun aproximativ tot ce am făcut în fiecare zi din 2023, ce m-a făcut fericit, cât am muncit, unde m-am plimbat etc. Dacă nu ții un jurnal riguros e greu să-ți amintești până și ce ai mâncat săptămâna trecută, ca să nu mai vorbesc de ce ai făcut acum o lună sau chiar un an de zile. Urmează consecvența despre care vorbeam și mai sus. Îmi doream de ceva vreme să încerc să fac ceva pe termen lung de care să mă țin. Și aici nu vorbesc de școală sau serviciu, care sunt chestii oarecum obligatorii, ci de ceva extra care să mă determine să fac același lucru timp de un an de zile. Practic mi-am demonstrat că, dacă îmi propun, mă pot ține de ceva o perioadă îndelungată. Aș putea compara cu internship-urile de la diverse companii unde angajatorul vrea să vadă dacă internul reușește să se acomodeze cu colegii, dacă poate să respecte programul de muncă sau dacă e capabil să îndeplinească ce i se cere....



E cunoscut faptul că Bucureștiul nu e cel mai îmbietor oraș atunci când vrei să te aventurezi cu mașina pe străzile sale. Indiferent de ora la care te urci pe scaunul șoferului poți fi sigur că mai găsești încă mulți ca tine care au ceva de rezolvat fix în acel moment. Orașul ăsta nu doarme. Fiecare vrea să ajungă undeva și toată lumea se grăbește. Nu doar pare, ci am certitudinea că sunt prea mulți oameni care depind de mașină și care se înghesuie zi de zi pe aceleași artere sufocate. Și poate n-ar fi atât de dureros gândul dacă n-aș observa că mașina a migrat de la a fi un lux, la o necesitate și astăzi spre o adicție. Din confortul scaunului așezat la biroul din sufragerie văd zilnic pe fereastră coada de mașini ce se întinde pe sute de metri până la intersecția semaforizată. Zi de zi aceeași poveste, aceiași oameni singuri în mașină care merg spre serviciu sau care își cară copiii la școala aflată 3 cartiere mai departe. Dacă n-ar fi suficient că ne zbatem cu toții în aglomerație la fel ca într-un banc de pești încercând se ne păstrăm calmul în fața tuturor grozăviilor pe care le vedem în trafic, iată că a s-a adăugat pe lista frustrărilor și chinul legat de parcare. În București e o serioasă loterie să găsești unde să-ți parchezi mașina legal, dar nu pot să nu observ că s-au făcut, într-adevăr, câțiva pași în direcția asta. Mărunți... însă se văd câteva schimbări spre direcția normalității. S-au trasat cu vopsea locurile de parcare, s-au dezvoltat aplicații de plată, a crescut impozitul pentru aceste spații etc. Singura problemă rămâne mentalitatea șoferului ce conduce prin București. Aici trebuie să lucreze fiecare în parte și să treacă peste iluzia că doar el există în trafic și că doar el contează. La fel, disciplina la volan se învață și se formează în timp, trebuie doar să ne dorim asta. Dacă ați citit până aici, recomandarea pe care o las, până la rezolvarea tuturor neajunsurilor din trafic, e să aveți un număr de telefon pe care...



Nu toate vacanțele trebuie să fie despre lux și opulență. Poți vizita un oraș și cu bani mai puțini și poți face economie când călătorești prin diverse metode. Eu am făcut o listă scurtă cu câteva exemple prin care poți economisi bani în vacanță și am zis să le las și pe blog ca să rămână scrise undeva, poate sunt utile și altor persoane. Cazare În primul rând în loc de hoteluri scumpe se pot face rezervări mult mai ieftine la hostel-uri sau apartamente de pe airbnb/booking. com. Aici ține foarte mult de gradul de confort pe care ți-l dorești și de vrei să faci în vacanța respectivă, iar de cele mai multe ori poți găsi cazare la un preț mult mai mic dacă reușești să iei legătura direct cu persoana care se ocupă de acele locații. Pentru mine contează foarte mult ca locația să fie curată, să fie aproape de stațiile mijloacelor de transport în comun ca să pot ajunge rapid la obiectivele turistice pe care vreau să le vizitez. Ca o mică paranteză, dacă sunteți în vizită în București recomand cu căldură apartamentele de care mă ocup personal și pentru care garantez că sunt ce trebuie: RSA Apartment, RSA Parklake, RSA Quiet Spot. Am pus link-uri de pe booking. com ca să aveți și feedback de la alți oaspeți, dar îmi puteți scrie direct. De asemenea, dacă aveți prieteni care locuiesc în orașele pe care le vizitați puteți întreba dacă se poate să dormiți la ei pentru câteva seri. Există mai multe avantaje aici, dar în primul rând cred că o să se bucure că v-ați văzut, pot să vă ofere câteva sfaturi și idei pentru ce să vizitați, iar în același timp rămâneți cu ceva bănuți în portofel pentru o eventuală ieșire la terasă ca să depănați amintiri. Tururi ghidate Al doilea punct de pe lista lucrurilor unde se pot economisi bani e ocupat de tururile ghidate sau mai bine zis free walking tours. Cam în fiecare oraș mare din Europa unde se adună mulți turiști există aceste tururi gratis unde vine o persoană (practic un ghid...



De câțiva ani obișnuiesc ca în primele zile ale lui ianuarie să îmi adun gândurile și să las scris pe blog câteva idei despre cum a decurs anul precedent, ce a fost bine, ce mi-a plăcut, ce m-a marcat, unde am mers și așa mai departe. Pentru 2023 nu știu dacă pot spune că am niște chestii extraordinare pe care le-am făcut, dar nici nu pot să mă plâng. În general a fost un an în care mi-a mers bine, vorba aia... not great, not terrible. Uitându-mă prin seria de articole despre retrospectiva lunară, observ că nu mi-au ieșit toate planurile. Unele s-au concretizat, iar pe altele le-am abandonat din diverse motive. Dacă la început de ianuarie 2023 am început în forță cu gândul că nu voi mai consuma alcool și nu voi mai fuma, iată că finalul anului m-a prins făcând fix lucrurile astea. Pot să spun, totuși, că nu am exagerat și asta s-a văzut și la buget unde suma cheltuită pe vicii a fost la jumătate față de 2022. Aici mă consolez cu gândul că am făcut un oarecare progres. Ce mi-a plăcut mult anul trecut a fost faptul că am încercat să văd câte o piesă de teatru în fiecare lună. Nici aici nu am reușit să mă țin de plan, dar am bifat: Soț de vânzare cu Ana Odagiu, Craii de Curtea Veche, Cabaret, iar pe final de an Tatăl cu Victor Rebengiuc, piesă la care-mi doream de foarte mult timp să ajung și la care abia am prins bilete. Surpriza anului a fost fără drept de apel Cabaret de la Teatrul Odeon, piesă despre care spuneam imediat după: "Nu cred că am suficiente cuvinte să descriu cum a fost atmosfera de acolo și câtă fascinație a putut exista în clipele acelea". Dacă se mai joacă și anul acesta, intenționez să mai ajung înc-o dată. Sănătate Un lucru tot mai important și pe care-l apreciez din ce în ce mai mult cu fiecare clipă ce trece este legat de sănătate. Sunt bucuros și recunoscător că n-am fost bolnav deloc în 2023 și că nici cei...



Sunt de ceva vreme cu blog-ul prin online și am văzut o mulțime de proiecte, am urmărit cum s-au dus bugetele din agenții la diverși oameni, am și câștigat câte ceva pe la începuturile mele pe net, dar nu pot să nu mă gândesc că nu prea se mai povestesc experiențe inedite sau ieșite din comun. Pare că acum lumea și-a îndreptat atenția spre făcut bani și spre viața de influencer. Sigur, toți s-au maturizat și au alte perspective asupra vieții, alte responsabilități, probabil familie etc. , însă mi-ar plăcea să mai citesc povești precum cele ale lui Bogdan Dăscălescu, proiecte nebune și pline de aventură. Din păcate nu prea se mai găsesc multe informații despre cupluta. ro (pare că a rămas doar pagina de Facebook), Heineken Dropped - Legendary Traveller, aventura lui cu tuktuk-ul. De prin 2015-2016 se tot cântă moartea blogosferei și, într-adevăr, au dispărut mulți oameni pe care îmi plăcea să-i citesc. Au apărut și alții noi. Anul ăsta am văzut pe blog-uri campanii cu și despre mașini electrice, turul țării cu acestea, măsurat și comparat autonomii etc, vizite la fabrici, advertoriale împachetate bine, știrile zilei etc. E frumos, nu zic, doar că nu se mai vede spiritul ăla de aventură. Poate s-au mutat toți pe video și creează content video, urmăresc și acolo, dar mai puțin. S-a migrat și spre newslettere pentru a ajunge mai ușor la urmăritorii cu adevărat interesați de conținutul creat. Nu zic că eu am scris cine știe ce sau am făcut prea multe. Pot doar să mă laud cu câteva tururi de țară, cu #goodyear4x4, cu-n micro-festival pentru prieteni, cu aventura #oriundemaduc x 2 și cu #europacutrenul x 2. Se putea și mai bine, sunt convins. Ce vreau să zic e că în 2024 mi-ar plăcea să citesc mai multe texte despre aventurile din online-ul românesc.



Contrar opiniei generale că în România se trăiește rău, și chiar eu mă vait uneori de asta, totuși, traiul și condițiile de viață din țara noastră sunt destul de bune. Adaug aici și faptul că totul depinde din ce punct de vedere privim lucrurile pentru că viața nu e niciodată doar bună sau rea. Eu aleg să privesc partea plină a paharului și să mă bucur de prezent. Lăsând de-o parte zona politică și multe alte lipsuri din sănătate, transport și alte domenii, mi se pare că românii trăiesc chiar bine raportat la alte popoare. La fel cum ziceam mai sus, totul depinde, iar în cazul de față depinde cu cine ne comparăm. Dacă e să ne uităm la evenimentele și catastrofele globale din ultimii ani și tot putem spune că suntem norocoși. În primul rând trăim într-o țară pașnică unde nu prea există conflicte, reglări de conturi între mafioți, tâlhării. La noi auzi destul de rar de împușcături și de cele mai multe ori nu te simți amenințat sau înfricoșat când ieși în mijlocul nopții pe stradă cum se întâmplă în țări precum Brazilia, Columbia și altele din America Latină. Nu avem războaie și conflicte armate cum se întâmplă de doi ani în Ucraina și mai nou în Israel, deci e liniște și pace. Nu exista mass shooting-uri precum în Statele unite. Apoi mai e și faptul că nu ducem lipsă de mâncare și apă potabilă cum am văzut că e cazul țărilor africane. Poate nu avem să ne îmbuibăm zilnic, însă de Paște și de Crăciun românii au întotdeauna masa plină. Sigur, există și cazuri în care sărăcia se resimte la modul acut la unele familii și situația e extrem de tristă, însă nu am auzit că se moare de foame. Există loc de mai bine? Bineînțeles! Sunt multe de făcut și de reparat în România. Practic nu suntem nici repetenți, dar nici premianți, ci undeva la mijloc, un fel de elevi mediocri care trec clasa cu 6-7. Acum ține de fiecare dintre noi să tragă să-i fie mai bine și să lupte pentru un viitor mai bun...



Acum că a trecut și weekend-ul prelungit de 1 Decembrie putem vorbi despre problema aglomerației din trafic cu care ne confruntăm de fiecare dată când plecăm din București. Deși această situație nu se aplică numai celor din capitală, mă voi referi strict la cazul bucureștenilor. Se întâmplă ca în timpul anului să fie câteva zile libere ce se pot lega ușor de weekend pentru a avea un concediu prelungit, iar atunci orașul se golește rapid de mașini pentru că toți oamenii vor să meargă departe de betoane. Cele mai apropiate destinații, la doar câteva ore de condus, sunt localitățile de pe Valea Prahovei: Bușteni, Azuga, Predeal etc. și am văzut mereu la știri cum se formează cozi interminabile de mașini. Pot spune că am descoperit pe timpul meu că pot să evit statul în trafic prin niște lucruri simple. În primul rând dacă am opțiunea să nu merg pe Valea Prahovei prefer altă destinație, sunt o mulțime de alternative precum Valea Doftanei, Veliko Târnavo sau un pic mai departe Rânca, Voineasa etc. Opțiuni sunt, trebuie doar căutate. A doua chestiune pe care o fac e să plec dimineața devreme, în jur de 5:30 - 06:00 pentru ieși lejer din București. La ora aceasta sunt puține mașini pe străzi și în maxim 30 de minute pot ieși pe autostradă sau centură fără nicio bătaie de cap din orice punct al orașului. Al treilea și ultimul truc de care mă folosesc uneori e să-mi planific deplasarea astfel încât să fiu un pic în sens invers curentului major de trafic, adică să plec cu o zi înainte și să mă întorc tot așa. Practic dacă weekend-ul prelungit a fost începând cu 30 noiembrie, eu am plecat din oraș pe 29 noiembrie dimineața, nu seara, și m-am întors sâmbătă, 2 decembrie, nu duminica. Am auzit povești că s-au făcut chiar 7-8-9 ore pe un drum care în mod normal durează 3-4 ore și mi se pare că statul în trafic e o pierdere de timp din viața noastră, timp pe care prefere să îl petrec în alt mod chiar dacă nu fac ceva extraordinar....



Experiența de viață și lucrurile mărunte contează uneori mai mult decât toți anii de școală adunați la un loc. Ideea e că în perioada asta au început lucrările de reabilitate la blocul în care stau și câțiva vecini au boxe la subsol unde își depozitează diverse lucruri. Firma care se ocupă de lucrare a spus că trebuie respectate anumite reguli și i-a obligat pe proprietari să mai taie din ușile de la boxe, să demonteze rafturi, să scoată ce aveau depozitat etc. Unii au înțeles, iar alți nu prea și au zis că vor face cum vor ei; până la urmă s-au conformat și n-au mai comentat nimic pentru că banii vin de la Primărie. Ce mi s-a părut amuzant e că indiferent de ce nivel de educație ai și oricâte facultăți ai făcut, tot te vei lovi cândva de chestii ce necesită puțină îndemânare, cum să prinzi un diblu în perete, cum să dai gaură cu o bormașină, cum să montezi niște mobilă de la Ikea sau chiar un raft, cum să aprinzi un foc pentru grătar etc. Pentru asta nu îți trebuie foarte multă școală, ci doar să ai un pic de viziune în spațiu, ceva îndemânare plus sculele și uneltele necesare. Al doilea lucru pe care vreau să îl las scris e despre faptul că neatenția se plătește. Uneori mai mult, alteori mai puțin. Depinde de situație. Eu mi-am luat recent o mică țeapă la Lidl că am vrut să cumpăr un bax de șervețele pentru acasă și în promoție am văzut că erau reduse cu 40%. Ce nu am mai citit erau fix detaliile promoției unde scria clar că reducerea se aplică doar la primele 5 pachete, deci restul pachetelor le-am plătit la preț întreg. Bravo mie! Important e să învățăm din greșelile pe care le facem astfel încât să nu le mai repetăm în viitor. Asta se cheamă experiență și ne ajută pe termen lung. Cu cât știi mai multe, cu atât îți va fi mai ușor chiar dacă pe moment anumite lucruri ți se par banale și te gândești că pe viitor n-o să...



Cred că urmăresc de aproape un an de zile să prind bilete la piesa de teatru "Tatăl" cu Victor Rebengiuc și niciodată nu am reușit să cumpăr din cauză că aflam prea târziu când se pun în vânzare. Fiind ultima piesă de teatru în care joacă marele actor Victor Rebengiuc înainte să se retragă de pe scenă, e lesne de înțeles că oamenii își doresc să-l vadă live și se înghesuie să cumpere bilete în doar câteva minute. Pentru mine doar întâmplarea sau norocul, cum ar zice unii, a făcut să văd o postare pe Facebook veche de o oră și să verific dacă găsesc cumva bilete. Prima dată am încercat pe Eventim unde am prins doar 2 bilete într-o zonă mai îndepărtată de scenă, iar după o scurtă vreme s-a actualizat și BLT. ro de unde am mai cumpărat încă 4 ca să le fac cadou de Crăciun prietenilor. Din ce am observat și în trecut, dar și acum, biletele se dau ca pâinea caldă în doar câteva minute, imediat ce se pun în vânzare. Interesant e că pe BLT. ro zilele în care se juca spectacolul se cam actualizau la interval de vreo 2-3 minute și aveau doar două rânduri din toată sala unde se puteau selecta locurile. Cum prind bilete la piesa Tatăl? (tips & tricks) - urmăriți pagina de Facebook a Teatrului Bulandra pentru a vedea când se pun în vânzare biletele. Din ce am observat, nu e o zi sau o regulă prestabilită. În ultimele luni s-au deschis vânzările pe 22 septembrie, 11 octombrie și 2 noiembrie, deci complet aleatoriu. - dacă nu găsiți locuri pe primul site, încercați și pe următorul selectând datele când se joacă piesa- pe BLT. ro dacă nu apar datele în care e anunțat spectacolul mai dați câte un refresh la pagină pentru că se vor afișa cu siguranță Am zis să public articolul acesta atât de devreme pentru a putea fi indexat în motoarele de căutare, iar luna următoare poate ajută pe cineva să ajungă la piesa asta de teatru.



Observ în jurul meu un freamăt care nu știu dacă să va transforma într-un urlet încrâncenat sau se va stinge timid în următoarea perioadă. Ultimele săptămâni sau chiar luni s-au resimțit destul de greu în colectivul mental care a fost asaltat cu o mulțime de știri negative promovate de mass-media; nu le enumăr acum pentru au fost difuzate și dezbătute aproape non-stop la TV și pe Internet înainte de războiul din Fâșia Gaza. Mă gândesc întrebător dacă nu cumva un eveniment rostogolit cu săptămânile pe micile ecrane nu face decât să acopere alte nenorociri mai mari. Oamenii cu care am interacționat se vaită la propriu că îi doare sufletul când văd câte nenorociri se întâmplă în România, dar în același timp sunt bucuroși și recunoscători că aceste nenorociri nu s-au abătut asupra lor sau prietenilor lor, ceea ce e reacția firească atunci când e vorba de propria persoană sau cunoscuți. Aș putea spune că în România jucăm cu toții zilnic la Loto, roata norocului sau ruleta rusească atunci când vorbim de sănătatea sau chiar viața noastră. Însă nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre legiferările fiscale pe care le aplică Statul Român ca să se salveze din fața colapsului economic. Scriu Statul Român cu majuscule pentru că în spatele acestor două cuvinte se ascunde o adevărată caracatiță, formată tot din oameni ca mine și ca tine, al cărei scop nu e altul decât îmbogățirea personală prin orice mijloace indiferent de domeniul sub care activează în marea încrengătură statală. Indiferent câtă presiune fiscală se pune pe antreprenorii români, pe salariați, pe micii întreprinzători, aceștia vor plăti în continuare birurile cerute de stăpânire pentru că aceștia sunt oamenii cinstiți care plătesc întotdeauna. Marile cheltuieli cu care se confruntă Statul Român vin din alte părți precum companiile de stat falimentare care înghit bani de la buget fără să producă ceva, apoi mai sunt rudele și prietenii angajați la stat pe bază de cumetrii, mai vin și sporurile nesimțit de mari, pensiile speciale de care țin cu dinții parlamentarii noștri dragi, hoțiile și furturile deghizate în licitații cu parandărăt etc. Și ce...



Deși anunțul cu creșterea de prețuri a serviciului Youtube Premium a fost anunțată prin vară pentru Statele Unite, iată că acum a venit și rândul altor țări precum Argentina, Australia, Austria, Chile, Germania, Polonia și Türkiye. Tocmai ce am primit și eu o notificare de la Youtube că începând cu următoarea dată de facturare voi plăti mai mult pentru a vedea clipurile fără publicitate. Scumpirea se va aplica la fiecare plan tarifar dintre cele 3: individual, family și student. Cum plătesc mai puțin pentru Youtube Premium? Într-o lume în care serviciile de streaming sunt tot mai multe și fiecare dintre ele încearcă să mai tragă câțiva dolari în plus de la fiecare abonat, e de înțeles că și oamenii își doresc contrariul, adică să plătească un preț cât mai mic. Pentru Youtube Premium există câteva țări în care abonamentul este la un nivel destul de jos față de România și la un nivel sub exagerat de mic față de Statele Unite. Astfel cele mai mici prețuri sunt în Türkiye, Argentina și India, dar și acolo vor crește. Pentru a obține prețul cel mai mic recomand varianta pe care am urmat-o și eu: instalați un client de VPN care să vă ofere un IP de Türkiye dați sign-in pentru autentificare accesați https://youtube. com/premium alegeți planul care vi se potrivește și plătiți Eu am optat pentru planul family unde mai am adăugate încă 5 persoane cu care împart beneficiile oferite de Youtube Premium & Youtube Music. Până acum plăteam 59. 99 TRY (cam 10 lei)/lună, iar din decembrie voi plăti 115. 99 TRY (aproape 20 de lei)/lună. Nu e mult, însă dacă pun laolaltă toate serviciile la care sunt abonat se cam adună ceva bănuți, așa că de ce să nu fac o mică economie atunci când se poate. Se va scumpi și abonamentul din România? Momentan România nu e inclusă pe lista țărilor în care se va scumpi abonamentul pentru Youtube Premium, însă mă aștept ca undeva la anul să crească și la noi abonamentul. La momentul scrierii acestui articol serviciile cu plată oferite de Youtube costă la noi 26 de...



Cred că ar fi un pic dificil să adun în articole separate toate gândurile și toate lucrurile care mi s-au întâmplat din iulie până în octombrie anul acesta, așa că am zis că un singur material e suficient. Adică nu s-au întâmplat prea multe, dar tot vreau să le așez frumos pe blog ca să rămână scrise undeva. Pot să spun că perioada asta a fost probabil cea mai aglomerată din acest an pentru că am simțit că-s tot timpul în priză. După ce m-am plimbat aproape o lună de zile prin Europa cu trenul, era și normal să se adune o mulțime de treabă și să recuperez din urmă. La final de iunie am avut o mulțime de facturi de plătit, ceva acte de ridicat din capătul celălalt al Bucureștiului, să rezolv cu cartela de telefon, revizia la mașină etc. Toate astea nu fost suficiente că am imediat am început și ședințele de kinetoterapie pe care le aveam programate de ceva vreme și care tind să cred că mai mult mi-au accentuat durerile de spate decât să le rezolve. În fine, pe la jumătatea lui iulie am semnat un contract care mi-a dat și mai mult de muncă, iar în legătură cu serviciul am avut de recuperat câteva task-uri destul de importante. Nu e vorba că ar fi fost ceva dificil, doar că având atât de multe lucruri de făcut în paralel și suficiente deadline-uri parcă simțeam că nu mai ajung cu ele la final. Presiunea resimțită a fost la un nivel mult mai mare decât în mod uzual, însă pot spune că-s norocos și recunoscător că a existat multă înțelegere din partea lu' șefu', altfel nu cred c-aș fi reușit să le rezolv pe toate. Au fost momente când simțeam că mă apropii de un burnout și pentru că știam deja cum arată semnele unuia am încercat să mă temperez un pic cu munca, cel puțin la nivel declarativ și psihic pentru că în toată perioada asta de foc automat nu m-am oprit niciodată din treabă. Pot spune că am avut zile la rând în care mă trezeam...



După ce m-am plimbat prin #europacutrenul eram curios să fac un calcul să văd cât de avantajos este să cumperi bilet InterRail vs dacă ți-ai lua fiecare bilet separat pe același traseu. Când am cumpărat biletul InterRail am prins o reducere de 10%, iar prețul final a fost 489 euro (~2420 RON). Ideea e că nu știam exact tot traseul și nici perioada exactă în care voiam să plec. Așa că pentru mine asta a fost varianta cea mai bună atunci. Acum, după ce am finalizat excursia Europa cu trenul și m-am întors acasă m-am uitat pe statisticile din aplicația InterRail și am văzut că în toată aventura asta am schimbat în total 37 de trenuri. Drept urmare, m-am apucat de căutat biletele pentru fiecare călătorie în parte și le-am adunat. Sincer să fiu, mă așteptam să fie o diferență de vreo 1000-1500 RON între cât ar costa toate biletele luate separat și cât am dat pe InterRail, dar rezultatul e mult mare. Suma finală ar fi fost de aproximativ 7500 RON, deci o diferență de 4500 RON pentru că la biletul InterRail am mai adăugat și costul rezervărilor pentru trenurile de mare viteză. Am observat că cele mai scumpe bilete de tren sunt în Italia pentru că au multe trenuri care mergi cu peste 300 km/oră și e normal să coste extra. Numai că m-am jucat un pic cu aplicația lor de pe site și dacă le cumperi cu câteva săptămâni înainte ieși mult mai bine. De dragul calculelor am zis să văd și cât ar costa și cu mașina. În total au fost 5245 de kilometri parcurși pe traseul roșu și am zis să pun un consum de 5. 5% și un preț mediu de 8 lei. Suma cheltuită pe combustibil ar fi fost de 2304 RON la care s-ar adăuga și taxele de drum din fiecare țară. N-am mai pus la calcului cu mașina și distanțele făcute cu avionul (liniile albastre). S-ar putea ca pentru două persoane să fie mult mai avantajos cu mașina din punct de vedere al costurilor, dar aici se mai adaugă confortul, atenția...



O dată la ceva vreme apare între prieteni discuția legată de creditele luate de la bănci pentru a ne achita locuința și inevitabil ne lovim de întrebări ce țin de modul de rambursare anticipată. Cunosc persoane care au preferat din diverse motive să plătească întreaga perioadă la un credit luat acum mulți ani, dar recomandarea tuturor este să stingem datoria către bancă într-un timp cât mai scurt ca să nu mai plătim dobândă. Dacă e să calculăm cum e mai bine să facem o rambursare anticipată și să alegem dintre reducerea perioadei și reducerea ratei, vom vedea că reducerea perioadei ar fi cea mai bună alegere în ideea în care dorim să ducem creditul până la finalul contractului. În schimb, dacă ne dorim să achităm suma datorată, să zicem, în maxim 5 ani în loc de 30 de ani, atunci nu prea mai contează atât de mult ce alegem dintre cele două variante. Cel mai bine e să plătim anticipat oricând avem la îndemână o sumă de bani care să nu ne deranjeze în cazul în care nu mai există. Legat de acest aspect, am văzut că de curând Raiffeisen Bank, că la ei am creditul, a introdus în aplicația mobilă opțiunea de rambursare anticipată, deci nu mai suntem nevoiți să ajungem într-o sucursală și să completăm de fiecare dată o cerere pentru asta. Mai era și varianta de a suna în Call Center-ul lor pentru a înregistra un operator cererea pentru noi, însă acum tot procesul e mult mai rapid. M-am jucat puțin cu aplicația și am încercat să rambursez o sumă infimă în comparație cu creditul pe care-l am și totul a mers strună. După cum se poate vedea în imaginile de mai jos, am rambursat 50 de lei selectând reducerea ratei, iar la final am verificat dacă s-a scăzut din suma datorată și dacă s-a generat un nou grafic de rambursare. Mi s-a părut super ușor și lejer să rambursez din aplicația de pe telefon. Pare că Raiffeisen se digitalizează încet-încet și își mută tot mai multe servicii în online. Am mai scris acum ceva vreme despre...



În Europa cu trenul nu a fost totul roz și frumos, ci am avut parte și de momente mai puțin plăcute și stresante în care voiam să mă întorc în România cu primul zbor disponibil. Așa a fost când pe la jumătatea vacanței trebuia să intrăm în Elveția și știam că dacă vreau Internet pe telefon trebuie să îmi activez o opțiune de la Orange. Zis și făcut, căutat în aplicația de mobil, găsit opțiunea cea mai scumpă cu 2GB de Internet și activat. Primesc SMS-ul de confirmare și mă relaxez că n-a fost chiar așa greu. Doar că după nici 10 minute nu mai am semnal pe telefon și mă gândesc că poate e din cauză că am trecut din Germania în Elveția și durează puțin până când telefonul se conectează la noua rețea. Jumătate de oră mai târziu situația era la fel, iar prietena mea deja primise mesajul de bun venit și avea semnal. Atunci a fost momentul când mi s-a aprins beculețul roșu și am zis să facem schimb de cartele. Panică mare, depindeam de telefon și de Internet ca să ajungem unde trebuie. Noroc că am prins ceva net gratis într-o gară și am reușit să îmi descarc harta până la sora mea și să o sun ca să-i zic să ne aștepte la gară. Ca o paranteză, de când cu tehnologia mobilă și cu interacțiunea socială, există și un nou termen care definește teama de a avea un telefon funcțional, a-l pierde sau a rămâne fără baterie. Se numește nomofobie (termenul vine din englezescul no mobile phobia). După ce s-au mai liniștit apele am zis să încerc să rezolv situația, iar cea mai bună opțiune era să fac rost de o cartelă SIM electronica. Am sunat în Call Center la portocalii și domnișoara de la capătul opus mi-a zis că nu se poate decât fizic și că ar trebui să am semnal pe cartela fizică ceea ce nu era cazul. Am descoperit între timp că din aplicația lor poți să trimiți o persoană de încredere la un magazin Orange ca să îți ridice codul QR pentru eSIM....



Pe 24 iunie după ce m-am întors din concediu am văzut că marcajele de la parcarea din fața blocului erau șterse și nu se mai văd. Drept urmare am făcut o sesizare către Primăria Sectorului 3 pentru a rezolva problema, iar săptămâna trecută au venit niște oameni și le-au revopsit. Nu știu dacă din cauza mea, dar mă bucur că s-a rezolvat. Am primit ieri și mail-ul cu răspunsul că solicitarea mea a fost soluționată, semn că cineva urmărește situația din teren. Mi se pare un timp rezonabil ca o astfel de solicitare să fie gata în 2 săptămâni. Ce nu cred că este OK e atunci când faci o sesizare în weekend pentru o parcare neregulamentară și poliția vine să constate abia în ziua de luni când încep funcționarii programul și trimit sesizările manual la fiecare departament în parte. În tot acest timp șoferul care a parcat aiurea are la dispoziție o infinitate de ocazii să-și mute mașina și în viitor să-l țină obiceiul tot așa. Cum spuneam și în articolul celălalt, la acest capitol Sectorul 3 ar trebui să învețe de la Sectorul 6 unde amenda e pusă la ștergător în maxim jumătate de oră. Dincolo de sesizări, ideea e că atunci când trebuie lăudată Primăria S3 nu mă feresc s-o fac, la fel cum nu mă feresc să critic în momentul în care ceva mi se pare greșit, cum am făcut în articolul anterior. Se pare că acum trebuie să-mi retrag parțial cuvintele și să nu mai spun că aplicația lor e degeaba, ci mă limitez la a glăsui că pentru unele fluxuri mai este loc destul de îmbunătățire. Situația cu marcajele de la parcare demonstrează că se poate ca instituțiile publice să lucreze în slujba cetățeanului. Dar e nevoie și chiar ține de datoria fiecăruia dintre noi să-i tragem de mânecă pe aleșii locali și să practicăm civismul pentru a trăi într-o lume civilizată.



Această serie de articole denumită sugestiv "Europa cu trenul" reprezintă transpunerea în cuvinte a poveștilor și experiențelor pe care le-am avut în călătoriile pe șine de-a lungul și de-a latul bătrânului continent. În acest articol dau glas primelor impresii în stare brută și foarte puțin cosmetizate pe care mi le-am notat la cald în telefon despre cum mi s-a părut orașul Oslo, capitala Norvegiei. Așteptam de ceva vreme clipa asta. E 4:13 dimineața și aștept răbdător să se deschidă porțile de îmbarcare pentru zborul către Oslo în Business Lounge-ul de la Aeroportul Otopeni. Zic răbdător pentru că m-am trezit acum 2 ore și încă mai e mult până la destinație iar până acum nu am parcurs nici o miime din traseul pe care intenționez să-l fac în următoarele săptămâni. N-am cum să grăbesc lucrurile. Totul trebuie să se întâmple într-o ordine prestabilită. Ziua de azi a început cu un duș rapid, făcut un cappuccino imediat după și plecat cu-n Uber spre Gara de Nord să prind trenul spre aeroport. Sunt bucuros că pot să folosesc trenul ca să ajung la aeroport. De fapt majoritatea călătoriilor din următoarele săptămâni vor fi făcute cu trenul. E doua oară când încep o aventură intitulată sugestiv Europa cu trenul. De data asta mi-am dorit să mă avânt pe un traseu ce pornește din marile orașe și capitale ale țărilor scandinave: Oslo, Stockholm și Copenhaga.  Încă nu știu ce mă așteaptă de acum înainte. Nu mi-am făcut niciun plan cu obiective de vizitat, dar sunt convins că o să fie super obositor, dar și extrem de interesant. Singura îngrijorare pe care o am și pe care mi-au insuflat-o diverși amici e cea legată de nivelul de trai din aceste prime țări și de cât de scumpe sunt toate lucrurile acolo. Nu-i vorba c-am plecat cu portofelul gol, dar nici nu mă dau banii afară din casă și chiar sunt curios cât de mare e diferența de prețuri dintre România și Norvegia, Suedia sau Danemarca. Bine... Mă gândesc că și nivelul de trai împreună cu gradul de civilizație ar trebui să fie altul. Vorba aia... 'om...



Prin primăvară m-a apucat hărnicia și am zis să tund gardul viu (buruienile? ) de lângă aleea blocului. Nu era chiar o junglă urbană, dar nici mult nu mai dura până să devină una și să fie declarată arie protejată. Când treceau oamenii pe aleea respectivă nu aveau cum să nu se atingă de copăceii din laterale. Într-un fel era chiar enervant când, după o ploaie, mai că-mi udam și îmbrăcămintea. Mi s-a părut un pic aiurea treaba asta, așa că am cumpărat o foarfecă și m-am pus pe treabă. Două ore mai târziu și nițel efort era totul gata. Nu-s tocmai cel mai priceput și cel mai îndemânatic la lucruri din astea, dar măcar n-am așteptat pe altcineva să aibă grijă de verdeața din jurul blocului. Am mers pe ideea că n-are rost să stau cu săptămânile după cineva când pot chiar eu să tai frunzele și ramurile acelea. A trecut un vecin pe acolo și s-a băgat un pic în seamă cu mine că nu trebuia să mă apuc de tuns rămurelele că nu mai dura mult și veneau cei de la primărie. Întrebarea e: când veneau? Cât dura așteptarea asta și cât mai creșteau frunzele până să spună că nu mai se mai vede aleea? Vorba românului: să se facă, dar nu de mine! Normal e să vină alții!



Am văzut ieri poza de mai sus publicată de Financial Times pe Instagram cu cele mai aglomerate orașe din lume, iar Bucureștiul se află pe locul 2 în acest top deloc îmbucurător. Nu e prima dată când scriu despre aglomerația din oraș și mă gândesc că nu se face nimic în sensul acesta pentru că e greu să treci la fapte când toate depind de voturile pentru încă un mandat de primar. Firea s-a bătut cu pumnul în piept că va face revoluție în trafic, de fapt șoferii se bazează pe Waze în cele mai multe cazuri ca să evite aglomerația. Nicușor Dan încearcă și el să cumpere mai multe tramvaie și cam atât. Aglomerația și ambuteiajele din trafic pot dispărea doar dacă se lucrează pe mai multe fronturi. În primul rând trebuie schimbată mentalitatea bucureștenilor în legătură cu mersul cu mașina. Ai nevoie să ajungi în cealaltă parte a orașului? Încearcă să vezi dacă nu cumva poți și cu metroul, tramvaiul sau autobuzul. Următoarele lucruri pe care le-aș vedea aplicabile țin de Poliție. Nu am mai văzut un echipaj pe străzi de mai bine de un an și ăla doar la ciupeală. Ar trebui ca polițiștii să fie mereu pe teren și să aplice sancțiuni atunci când cineva e oprit pe prima bandă, pe colțul intersecției sau lângă trecerea de pietoni. Am zis mereu că civilizația se face cu forța și nu mă refer aici la bătaie, ci la amenzi. Oamenii nu știu de frică decât dacă îi ustură la buzunar. D-aia prin afară românii își schimbă comportamentul și devin brusc civilizați, că acolo se dau amenzi ori ajung la pușcărie câteva zile în cazul în care sunt nesimțiți. Mai sunt și alte aspecte de rezolvat în București care ar ajuta la îmbunătățirea traficului. S-ar putea trasa benzile de circulație pe toate străzile, s-ar putea rezolva treaba cu semafoarele inteligente, s-ar putea încuraja mai mult mersul pe bicicletă prin crearea de benzi dedicate acestora, s-ar putea impune o taxă pentru mașinile care circulă în centrul orașului etc. S-ar putea face multe și ar dura câțiva ani în care oamenilor...



Probabil aceasta e luna în care am cel mai puțin de scris pentru "retrospectiva lunii" din cauză că nu am avut activități foarte diferite, iar mare parte din timp am petrecut-o în concediu și voi povesti în articole separate despre cum a fost. Cum ziceam, cea mai mare parte a lunii am avut concediu (31 mai - 25 iunie) și l-am petrecut ca să văd #europacutrenul. A fost una dintre cele mai frumoase vacanțe, cu plimbări destule, locuri și experiențe noi, dar și cu multă oboseală și alergătură. Acum nu știu dacă e pentru toată lumea un astfel de concediu, dar măcar o dată-n viață ar trebui încercată o excursie cu trenul în Europa mai ales că există atâtea lucruri de făcut și de văzut în fiecare dintre țările continentului. Timp și sănătate să fie, că în rest se poate face orice. După toată goana asta de vizitat și de simțit bine pe meleaguri străine m-am întors și am început munca în forță cu vreo 5 activități diferite la serviciu. Știam că după aproape o lună de concediu s-au strâns chestii de făcut și că n-o să fie tocmai lejer. A fost nevoie să plătesc o mulțime de facturi, să fac revizia la mașină, să schimb cartela de la telefon că am avut ghinionul să se demagnetizeze când eram prin Elveția, să ridic niște acte din capătul celălalt capăt al Bucureștiului etc. În mare parte treburi banale, dar care-ți stau pe creier dacă nu le faci la timp. Dar să zicem că le-am cam rezolvat pe toate și s-au mai așezat lucrurile între timp. A treia activitate pe care am început-o în iunie e mersul la kinetoterapie, la final de iunie am avut primele două sesiuni pentru ceva probleme cu spatele. Suspectez că sunt mai multe cauze, dar în principal cred că ține de statul prea mult la calculator. Din ce mi s-a spus, nu prea se pot corecta aceste defecte la coloană, ci doar ținute sub control prin întărirea mușchilor spatelui ca să nu se agraveze. Anul acesta cred că a început să mă preocupe mai mult ca niciodată...



Europa cu trenul e genul de experiență pe care trebuie să o încerci neapărat cel puțin o dată în viață. E uimitor cum 33 de țări de pe bătrânul continent s-au pus de acord să vândă un singur bilet de tren care să-ți permită să călătorești în acest mod. Deși în România nu prea am auzit și nici nu am văzut oameni care să folosească biletul InterRail, iată că în afara țării noastre se călătorește foarte mult așa. Din ce am observat există foarte mulți tineri care după terminarea liceului sau a facultății și înainte de a se angaja undeva aleg să se plimbe cu trenul prin Europa. Însă nu e limitat doar la aceștia, am văzut și familii cu copii, dar și pensionari care îi arătau controlorului biletele InterRail. Există nenumărate trasee ce pot fi urmate, unele dintre ele fiind chiar recomandate de cei de la InterRail, dar limita pentru o astfel de vacanță e doar imaginația fiecăruia și ceea ce-și dorește să vadă. Pentru mine trenul e unul dintre cele mai plăcute modalități de a mă deplasa și de câteva ori chiar l-am preferat în locul mașinii. Acum câțiva ani am făcut un fel de tur al României cu trenul, în 2019 împreună cu sora mea am văzut mai multe țări din Europa tot cu trenul, iar acum am făcut un astfel de traseu pornind din Norvegia și terminând în Italia. Ca să fiu sincer, nu cred că e greu să ieși din România cu trenul, doar că faci foarte mult (cam 6-7 ore dacă-mi amintesc bine) de la București până la granița de vest a țării. Dar dacă vrei să vezi țările balcanice, atunci poate ar fi o opțiune ce merită studiată. E bine de știut și că biletul acesta include o călătorie pentru ieșit din țara natală și una pentru întoarcere. Cum ziceam și mai sus, pentru #europacutrenul de anul acesta mi-am dorit să încep cu Norvegia pentru că voiam să văd țările nordice și știam că sunt destul de scumpe ca să le vizitezi, iar cu mașina faci enorm până acolo. De fapt sunt mai...



RSA Apartment - Confort near city center Am primit întrebarea dacă pot scrie ce am învățat după un an de airbnb și Booking. Am zis ca voi încerca. Nu, nu sunt proprietara unui apartament care se închiriază in regim hotelier, dar sunt una dintre persoanele care se ocupă de curățenie si aprovizionare. Primul lucru învățat? Sa nu ai așteptări, de niciun fel. Oamenii vin și pleacă, iar ce rămâne în urma lor de multe ori depășește imaginația. Unii își uită șosetele după canapea sau in sertarul de la baie. Alții își pierd țigara electronica, bricheta sau pachetul de țigări sub canapea deși scrie peste tot că nu este permis fumatul. Nu este permis pentru că oricât de puțin s-ar fuma într-o cameră, pentru mine înseamnă să aerisesc cel puțin o zi. Pe lângă spălatul lenjeriilor și a prosoapelor, dacă se fumează, mai trebuie spălate și perdelele și draperiile. Din cauza asta fumatul poate deregla buna funcționare a închirierilor. Au fost și oaspeți foarte draguți și cu mult bun simt încât găseam apartamentul aproape cum l-am lăsat, pat aranjat, sacul de gunoi dus la tomberon etc. Mai ca nu îți dădeai seama dacă a dormit cineva acolo. Am mai învățat ca se pot întâmpla accidente și că unele persoane își asumă și te anunță, dar altele încearcă să te mintă în speranța ca nu îți vei da seama. Închiriatul în regim hotelier nu e o afacere pe care sa o faci exclusiv și să nu mai ai nevoie de alte venituri, dar încerci sa fii om cu toată lumea ca să fie bine și pentru tine, și pentru cel care prezintă interes pentru apartamentul tău. Tocmai de aceea, sunt și oaspeți care au devenit "clienți fideli", pentru ca au rezonat cu modul nostru de administrare si revin constant. Atenția la detalii iar este un lucru important. Atât la amenajare, cât și la curățenie. Întotdeauna încerc să mă pun în poziția de oaspete sau client și mă gândesc la ce nu mi-ar plăcea mie să găsesc sau unde m-aș uita mai insistent. Un alt lucru important este sa ai rezerve de orice....



De la începutul lui iunie și până spre final de lună am fost plecat din țară și nu prea știu cum a fost vremea. Din ce am auzit de la prieteni, că nu am urmărit rubrica meteo, au fost temperaturi relativ ok. Problema e că de când m-am întors din concediu parcă e pe zi ce trece mai cald. La momentul scrierii acestui articol, senzorul de temperatură de pe unitatea exterioară a aerului condiționat îmi arată 35 de grade Celsius. Numai că dacă ies afara și merg 50m mă apucă transpiratul instant. Probabil la nivelul asfaltului dintre betoane temperatura e mult mai mare. Plus că mai sunt și mașinile care degajă căldură. Pentru mine soluția cea mai potrivită ca să nu mă topesc de căldură e țin draperiile trase și să stau cu aerul condiționat pornit câte 15 minute în fiecare oră în camera cu biroul de unde lucrez. Îl am setat pe 24-25 de grade la cea mai mică intensitate și mi se pare perfect. Dacă l-aș seta pe o temperatură mai mică și pe o viteză mai mare cred că m-aș alege cu ceva dureri de cap, vorba aia, că mă trage curentul. Nu mai rețin unde am auzit treaba asta, dar parcă nu era recomandat ca diferența de temperatura dintre interior și exterior să fie mai mare de 10 grade. Așadar, cum rezistați la astfel de temperaturi? Dușuri mai multe, mers la piscină, beți mai multă apă, stați cu aerul condiționat pornit non-stop? Care e soluția voastră?



RSA Apartment - Confort near city center S-a împlinit de curând un an de când m-am apucat de treaba asta cu închirierea apartamentelor în regim hotelier și am zis să trag niște concluzii care să rămână și scrise undeva. Nu există o ordine anume pentru ideile de mai jos, le-am pus fix cum mi-au venit. Așadar, în orice ai face, dacă vrei să câștigi bani, mai întâi de toate trebuie să investești, iar cel mai bine e să nu investești banii tăi. În anumite cazuri poți lucra cu instrumentele de creditare ale băncilor. Dar atenție! Împrumuturile luate trebuie rambursate destul de repede din cauză că la început cea mai mare parte a ratelor este compusă din dobânda percepută de bănci. Fără muncă și profesionalism nu se poate face nimic, iar oamenii care și-au dorit să-și petreacă noaptea într-una din locațiile pe care le administrez vor condiții ireproșabile. Aici intră în primul rând curățenia și aspectul general, dar și locația împreună cu amabilitatea sau disponibilitatea celui care închiriază. La închirierea în regim hotelier din București contează foarte mult recenziile și feedback-ul primit. Persoanele care doresc să se cazeze într-o locație se bazează foarte mult pe experiența altora și iau o decizie în funcție de cât de mulțumiți au fost oaspeții anteriori de condițiile de cazare. La fel de mult contează și fotografiile de prezentare pentru că în primă fază acestea sunt cele care captează atenția. Urmează prețul cu care se vinde serviciul, iar la acest capitol fiecare este liber să aprecieze dacă ce oferi merită sau dacă se încadrează în buget. Există tot felul de oameni și fiecare e diferit față de toți ceilalți în ceea ce privește nevoile, obiceiurile și modul în care se comportă într-un loc nou. Aici am învățat că nu trebuie să am vreo așteptare când vine vorba de curățenie și de cum rămâne în urma lor. Mi-am dat seama că trebuie să iau lucrurile ca atare și să încerc să nu îmi fac nervi când aproape totul e răsturnat cu susu-n jos. De cele mai multe ori atunci când nu e lucrul lor, ignoranța și nepăsarea sunt...



Înainte de a începe cu retrospectiva lunii mai 2023 reiterez faptul că toate aceste articole despre ce am făcut în fiecare lună reprezintă un mod de a rememora ce a contat pentru mine în acea perioadă. E ușor să trecem cu vederea lucrurile mărunte care ni se întâmplă, iar modul acesta de a le nota undeva mi se pare cea mai potrivită abordare la momentul actual (cel puțin pentru mine). Așadar, luna a început frumos de tot cu un grătar corespunzător de 1 mai. S-a întâmplat în comuna Băneasa din județul Giurgiu unde un amic și-a cumpărat un petic de pământ și a construit o căsuță pentru a evada la final de săptămână din capitală. Ce mi-a plăcut acolo au fost aerul curat, iarba verde și faptul că în depărtare se puteau vedea orașul Giurgiu și granița cu Bulgaria. Absolut splendid peisaj! În legătură cu sănătatea corpului și activitatea fizică, sunt mândru că am reușit să închei 2 luni de mers la sală. Am scris un articol întreg despre asta pe blog acum ceva vreme și am menționat acolo câteva învățături și concluzii despre ce înseamnă mersul la sală. Mai departe, cum mi-am propus la început de an nicio lună fără teatru/eveniment cultural, luna aceasta am fost la piesa Cabaret de la Teatrul Odeon. Nu cred că am suficiente cuvinte să descriu cum a fost atmosfera de acolo și câtă fascinație a putut exista în clipele acelea. Auzisem de la mai multă lume că merită văzut spectacolul, dar a fost într-adevăr o surpriză mai mult decât plăcută, un adevărat show care bucură privirile în fiecare moment în așa fel încât nu știi dacă-i aievea sau doar un vis. În fiecare secundă descoperi un alt detaliu și ochii îți fug de la un actor la altul numaidecât. Recomand cu mare drag piesa asta dacă aveți ocazia să prindeți bilete. Dincolo de fascinația pentru Cabaret, am avut și un mic ghinion, că doar așa e viața, îți mai servește și chestii nasoale. Mi s-a inundat boxa de la subsol la care am muncit o bună perioadă în martie ca s-o pun la...



În următoarea perioadă o să apară pe blog o serie de articole despre Interrail și experiența pe care am avut-o timp de aproape o luna de zile, doar că o să îmi ia ceva timp până pun la punct toate detaliile. Trebuie să selectez poze, să îmi adun gândurile și să apuc să mă liniștesc un pic după toată agitația din ultima vreme. Nu credeam că o să zic asta, dar e prima dată când mă gândesc că îmi mai trebuie o vacanță după vacanța pe care-mi place s-o numesc sugestiv "Europa cu trenul". Pentru mine Interrail și Europa cu trenul înseamnă de fapt un mod diferit de a-mi petrece concediul. E despre călătorii, descoperiri, agitație și experiențe noi. Ca să sumarizez, toată treaba asta s-ar traduce prin 23 de zile, 8 țări vizitate, 37 de trenuri schimbate și 5245 de kilometri parcurși doar pe șine. Nu mai vorbesc de cât am mers pe jos, media fiind de 12-13 km/zi. O adevărată plăcere!



Am avut de curând o deplasare în afara Bucureștiului și am rămas un pic surprins de numărul de mașini Tesla pe care le-am văzut în trafic. Acestea sunt din ce în ce mai multe și se fac remarcate lejer printre alte mărci pentru că sunt un pic ciudate ca aspect, sau mai bine zis diferite față de restul mașinilor. Personal, mi se pare că au o notă futuristă, iar asta te face să le reperezi imediat pe stradă. Acum toată lumea a auzit de Tesla și probabil sunt puțini cei care nu au văzut măcar o mașină pe stradă. Dar eram curios să văd care e motivul pentru care s-au înmulțit în ultima vreme. Și-a cumpărat lumea mai multe mașini Tesla, normal! ! ! Asta e clar, dar cu cât mai multe? După întrebarea asta am ajuns la statistica de mai jos (vezi și . pdf) ce apare și pe site-ul APIA (Asociația Producătorilor și Importatorilor de Automobile). Ce m-a interesat pe mine e doar pe coloana din stânga unde apar autoturismele full electrice. După cum se vede, Dacia e în top cu singurul lor model, Dacia Spring, urmată imediat pe locul 2 de Tesla cu toate modele lor. Mi se pare surprinzător faptul că până în luna aprilie 2023 vânzările de electrice au depășit procentele din tot anul 2022. Practic numărul de Dacia a crescut cu aproape 30%, iar Tesla si Volkswagen și-au dublat numărul de mașini înmatriculate. Nu o duce rău nici Renault cu o triplare a vânzărilor, dar cu un număr mult mai mic de autovehicule înmatriculate. Ca termen de comparație pentru a vedea evoluția, am găsit un articol de la Digi24 care spune că în 2022 vânzările de electrice au fost de 3 ori mai mari decât în 2021. Iată, deci, trendul există și continuă. E lesne de înțeles de ce Dacia Spring s-a vândut atât de mult. Alături de un preț destul de jos pentru o electrică, un avantaj major l-au constituit voucher-ele oferite de stat care au stimulat vânzările. Din nou, sunt surprins de numărul de Tesla de pe stradă. Adică nu-i tocmai cea...



În martie m-am apucat de mers la sala de sport cu gândul și speranța că voi face pătrățele și voi fi într-o mega formă. Doar că visul mi-a fost spulberat de antrenorul de acolo. Primul pas pentru a avea un abdomen cu pătrățele este eliminarea grăsimii de pe burtă. Chiar dacă în primele luni ale anului am slăbit câteva kilograme fără să fac mare lucru, pentru a scăpa în totalitate de grăsime e nevoie de o perioadă mult mai lungă de timp ce necesită antrenamente constante și cel mai probabil o dietă bine pusă la punct. Legat de dietă, nu am schimbat nimic pentru că mâncam normal și destul de echilibrat și înainte de sală. Cât despre antrenamente, m-am ținut de mersul la sală de 2 ori pe săptămână, marțea și joia de la 7 dimineața. Trezitul atât de devreme n-a fost niciodată o problemă la mine că-s suficient de matinal în general. Ce mă durea era gândul că trebuia să repet iar și iar exercițiile alea plictisitoare. Recunosc, nu-i tocmai activitatea mea preferată și mi-ar fi fost mult mai lejer să stau în vârful patului sau să merg la squash care-i o activitate mult mai plăcută și mai antrenantă. În toată perioada asta nu am zis pas la mersul la sală decât într-o singură zi când nu am fost în oraș. Pentru mine cele două luni de sală au un exercițiu interesant de voință și mai ales constanță. Ideea principală de aici e că am fost prezent indiferent dacă am avut chef sau nu. De cele mai multe ori îmi doream să zic "renunț la antrenamentul de astăzi", dar de fiecare dată îmi aminteam că fac asta pentru mine. Absolut totul ține de motivația, constanța și disciplina despre care vorbeam mai demult. E greu să te ridici din pat dacă nu ai mindset-ul potrivit pentru a merge la sală. La început se lucrează cu greutăți mici pentru că mușchii nu sunt antrenați și se pot produce ușor accidentări. Îmi povestea un amic acum ceva vreme că el mergea la sală și făcea exerciții cu 3, 4, 5 kilograme și...



A apărut de curând pe HBO Max serialul românesc Spy/Master despre viața de spion a lui Mihai Pacepa în timpul regimului Ceaușescu. Îl așteptam de ceva vreme și pentru mine chiar a fost o surpriză plăcută având în vedere că recent am citit și cartea generalului Pacepa după care s-a făcut ecranizarea asta. Cam știu despre ce e vorba în film, iar acum nu pot decât să mă bucur de jocul actoricesc și de cum a văzut regizorul toată povestea. Ca în fiecare producție HBO, cel mai mult îmi plac imagina și modul în care au fost filmate episoadele. Imaginile sunt excelente, iar să observi Daciile anilor '70 pe străzile orașului e o adevărată plăcere. Să vezi un Nicolae Ceaușescu rârâit și semi-analfabet, fix cum e descris de Pacepa în timpul jocurilor lor de șah sau o Elena Ceaușescu plină de ea, puțin isterică, dar și incisivă la modul arogant, e o adevărată plăcere. Nu cred că mi-i puteam imagina altfel după ce am citit cartea, iar Spy/Master a reușit să redea cu o fidelitate incredibilă aceste aspecte. Aceste două roluri sunt interpretate de Claudiu Bleont și Elvira Deatcu. În schimb, rolul protagonistului Victor, e jucat de Alec Secăreanu care apare un pic cam prea moale, enigmatic, dar și foarte inteligent. Pacepa spunea despre sine că avea o memorie fotografică foarte bună, iar acest aspect e redat elegant și într-o secvență a filmului. Chiar dacă sunt familiar cu deznodământul seriei, pentru următoarele episoade îmi doresc să văd mult mai multe picanterii și răsturnări de situație.



Anul acesta am zis să țin o mică evidență a lucrurilor pe care le fac în fiecare lună astfel încât să-mi amintesc mult mai ușor anumite chestii. Toată această rememorare o țin sub forma unei retrospective lunare pe blog și notez ce mi s-a părut mie interesant în luna precedentă. În mare parte sunt chestii mărunte sau banale care contează doar pentru mine, dar poate din aceste articole reușesc să se inspire și alți oameni. Acesta e motivul pentru care le țin publice. Voi lăsa lista pentru fiecare lună la finalul acestui articol. Dar destul despre mine. Sunt curios ce ați făcut voi în cele 4 luni care au trecut până acum din 2023 și puteți să scrieți în comentarii. Ce lucruri v-au marcat sau de ce reușită sunteți mândri? În ce locuri faine ați fost și doriți să spuneți și altora despre ele? Ați reușit să vă depășiți numărul de cărți pe care v-ați propus să le citiți anul acesta? Cum s-a schimbat viața voastră în primul trimestru din 2023? V-ați schimbat jobul sau ați început să mergeți din nou la birou? Ați reușit să slăbiți sau ați început un nou sport? Viața și lucrurile frumoase care ni se întâmplă nu trebuie să rămână doar pe Instagram sau Facebook. Uneori o explicație scurtă de numai câteva cuvinte chiar poate să inspire și alți oameni. Știu că vine vara și multe dintre planuri se vor întâmpla în viitor, dar sigur trebuie să fie ceva notabil ce ați făcut și până acum. Aici sunt cele 4 articole cu retrospectiva lunară de până acum: ianuarie, februarie, martie, aprilie. Photo by William Fortunato on Pexels. com



Oamenii sunt în primul rând niște animale sociale programate să interacționeze cu semenii lor, iar lipsa conversației directe i-a determinat pe mulți să caute alternative. În primele luni de pandemie absolut toată lumea era speriată sau debusolată din cauză că lockdown-ul i-a luat prin surprindere pe cei mai mulți dintre ei. Recunosc că nici eu nu am făcut notă discordantă și am ținut legătura cu diverși amici pe toate canalele posibile de la clasicul SMS, la apeluri directe, Whatsapp, Facebook și, pe atunci, noul descoperit Zoom. Practic am înlocuit întâlnirile din oraș cu cele de pe Zoom și fiecare dintre noi stătea comod între cei patru pereți ai locuinței sale. Din cauza interdicției de a ne vedea, pentru mulți cunoscuți, job-ul de la birourile fizice s-a mutat în online, iar după ce s-a dat liber la circulație, unii dintre ei, inclusiv eu, am rămas să prindem rădăcini tot pe scaunul din fața biroului de acasă. Nu spun că e un lucru nasol lucratul de acasă. Ba chiar există o sumedenie de avantaje care mie mi-au oferit și alte oportunități. Singurul inconvenient pe care l-am simțit și pe care l-am spus tuturor a fost lipsa interacțiunii directe, față în față. Legat de asta, am descoperit azi la Dave Smyth si Matt Webb un tool foarte mișto care deschide posibilitatea unor discuții virtuale cu alți oameni. Pot fi prieteni vechi cu care nu te-ai mai văzut de multă vreme, pot fi oameni necunoscuți cu care nu ai discutat niciodată și vor să te vadă sau să-ți ceară o părere, pot fi persoane care au o idee de afacere și doresc să o dezvolte împreună cu tine. Posibilitățile sunt infinite. Plecând de la premisa că întâlnirile face-2-face sunt din ce în ce mai rare într-o societate în care timpul fiecăruia dintre noi e extrem de prețios am decis ca în zilele de marți și miercuri între 17:00 - 18:00 să aloc puțin timpul meu pentru a vorbi cu oricine dorește să ne auzim și să ne vedem. Call-urile vor avea o durată de 30 de minute și se vor ține pe Zoom. În tot acest timp...



Mi se pare că luna aprilie a fost luna cea mai puțin aglomerată de până acum și cea în care am lăsat-o mai moale pe mai multe planuri. Începutul lui aprilie m-a prins muncind timp de vreo săptămână întreagă la amenajarea unei boxe de la subsolul blocului. Mi-a plăcut munca fizică și am simțit o bucurie în suflet când am văzut c-am reușit (în mare pare singur) să torn placa de beton, apoi șapa autonivelantă, iar la final să duc un fir de curent slab și să dau cu lavabilă. M-am ținut în continuare de mersul la sală început în martie. Pentru mine trezitul la 06:30 nu e o problemă, dar e mai dureros gândul că trebuie să fac exercițiile alea așa de dimineață. O să revin cu un articol separat despre cum mi se pare treaba asta cu sala. Deși știam că am ceva probleme cu coloana vertebrală, mi-a reconfirmat și antrenorul de la sală îndrumându-mă să mai fac ceva cercetări. În urma unei radiografii mi s-a confirmat din nou că munca de birou și statul pe scaun au dus la o scolioză pe care sper s-o pot corecta cu ceva exerciții de kinetoterapie. Abia am prins locuri la Regina Maria prin iulie, o să fie fun. Cum spuneam și în primul paragraf, am lăsat-o mai moale cu scrisul pe blog pentru că simțeam cumva nevoia de o pauză. Îmi dau seama că planurile mele de la început de an au fost cumva zdruncinate și acum simt o urmă de vinovăție că nu m-am ținut de ele până la final. Pentru mine Paștele a fost mult prea scurt și a trecut extrem de repede. M-am bucurat că am fost din nou la părinți, la țară. M-am revăzut cu câțiva prieteni și m-am simțit bine când am făcut grătarul tradițional în ziua de duminică. Ba mai mult, am discutat puțin și de #UrzicaFEST pentru anul acesta. Sper să se concretizeze. Tot în acea perioadă am bătut pentru prima dată alcool după 100 de zile de abstinență. Nu a fost nimic special, doar m-am amețit după a doua bere. Deși m-am...



Am in blocul unde locuiesc tot felul de oameni speciali. Probabil o să fac pe blog o serie de articole pe care s-o denumesc ironic #fericireadelabloc. Fiecare dintre ei reprezintă o specie aparte cu obiceiuri, tradiții si convingeri proprii, dar unii dintre ei duc traiul cotidian la un cu totul alt nivel. Acum nu știu dacă sunt eu cel anormal și lipsit de judecată sau unii dintre oamenii ăștia trăiesc pe o altă planetă, diferită de cea pe care ne ducem noi, pământenii, traiul. Ca sa aduc un pic de context de la ce a pornit articolul acesta, menționez ca am avut o inundație la subsolul blocului și am fost nevoit să verific pe la mai multe apartamente de unde era scurgerea. Ca să fie ușor și să găsesc cât mai rapid sursa scurgerii, am început cu verificarea apartamentelor de la etajele superioare. În timp ce mergeam din apartament în apartament pe fiecare etaj am ajuns și la ușa unor vecini mai deosebiți. Să zicem că au acumulat datorii la întreținere de peste 7000 de lei. Nu judec și nu mă interesează motivele din cauza cărora au ajuns cu o asemenea sumă restantă, dar asta pune in pericol confortul celorlalți locatari din bloc. Nu se pot face reparații la lifturi, nu se pot schimba conductele vechi, nu se pot plăti facturi etc. Să presupunem că nu contează aspectul acesta. Se descurcă administratorul cu banii într-un fel sau altul. Nu-i problema noastră, nu? . Doar că apartamentul în care trăiau acești tineri, până-n 35 de ani, era un dezastru. Hainele erau aruncate peste tot, ideea de confort era o noțiune abstractă, curățenia lipsea cu desăvârșire, iar de vreo renovare nici nu se poate discuta. Las de o parte și aspectul neîngrijit al apartamentului care e în contrast total cu stilul de viață pe care-l are tipul. După ce-am terminat cu verificarea țevilor de apă, am văzut cum un curier pe bicicletă i-a adus tipului un pachet cu cafeaua de la Starbucks. Înțeleg, nu ai bani de întreținere și de un trai mai bun în propria-ți locuință, dar măcar să trăiești pe...



Bucureștiul este un oraș cu o frumusețe aparte și o istorie bogată. Cu un amestec fascinant de stiluri arhitecturale, de la clădiri vechi cu influențe orientale până la clădiri moderne și strălucitoare, Bucureștiul încântă ochiul și sufletul vizitatorilor săi tot timpul. Indiferent dacă ești în oraș pentru o scurtă ședere sau pentru o vacanță mai lungă, vei dori să ai o cazare care să răspundă tuturor nevoilor tale. În acest articol voi vorbi despre închirierea în regim hotelier a două apartamente pe care le dețin pentru a-ți permite să te bucuri de o ședere cât mai plăcută atunci când dorești să rămâi în capitala României peste noapte. Practic, acest mod de cazare reprezintă o alternativă avantajoasă din punct de vedere calitate/preț față de clasicele hoteluri sau închirieri prin Airbnb/Booking. E un pic ciudat să îmi fac reclamă singur, dar până la urmă blogul acesta deține, pe lângă rolul de a comunica o mulțime de lucruri personale, și pe acela de a prezenta cititorilor idei și soluții care s-ar potrivi nevoilor lor. Pentru mine închirierea în regim hotelier e un mic business de care mă ocup de aproape un an și pe care doresc să îl dezvolt în continuare. Am încercat să redau oaspeților care s-au cazat într-unul din apartamentele de mai jos condițiile și calitatea pe care mi le-aș dori și eu atunci când merg în vacanță. Ca sa nu mai lungesc vorba prea mult, mai jos este o mică descriere a fiecărei locații pentru a reda o perspectivă asupra a ce oferă fiecare dintre ele. RSA Apartment – Comfort near city center Dacă ești în căutarea unui apartament închiriat în regim hotelier care să îți ofere confortul și conveniența în apropiere de centrului orașului București, RSA Apartment – Comfort near city center este alegerea perfectă. Apartamentul este situat în cartierul Dristor, foarte aproape de stația de metrou Dristor, o legătură rapidă și convenabilă cu celelalte zone ale orașului. RSA Apartment – Comfort near city center este un loc frumos și curat, exact așa cum se poate vedea în fotografiile de mai jos. Este un apartament modern bine întreținut și...



Update 2024: A crescut suma pe care o primesc donatorii de sânge de la 66. 99 de lei -> 280 de lei Donez sânge de aproape 10 ani și voi face asta în continuare, dar niciodată nu m-au interesat prea mult bonurile de masă pe care le primeam. Pentru mine acestea reprezintă mai mult o chestie extra care vine la pachet cu sentimentul de mulțumire că sângele donat ajunge la cineva care are cu adevărat nevoie de el. Discuția de acum pornește de la faptul că recent s-au introdus cardurile de bonuri de la Sodexo în locul clasicelor tichete de masă și am fost la un magazin să cumpăr de-ale gurii. Am constatat că de banii ăștia am pus în coș aproape nimic, fix ca în poza de mai sus: 2 chifle, o lipie, 5 cotlete de berbecuț și un pachet de cașcaval feliat. Nu mai zic că doar cotletele au costat mai mult decât toată sumă încărcată pe card. Cred că valoarea tichetelor a fost dintotdeauna 66. 99 lei, adică o sumă modică ce încearcă să răsplătească într-un fel gestul de a dona, doar că în ziua de astăzi pare că nu mai faci nimic cu banii ăștia. Să zicem că am fost eu pe opulență, dar câte zile poți să trăiești de banii ăștia? Ajung o săptămână dacă iei legume din piață, pâine, ouă etc. și îți gătești singur? Repet, nu e discuția în sine nu e doar despre bani cât despre ideea că tot timpul se spune că nu există suficienți donatori și nici cantitatea de sânge necesară în spitale. Se fac campanii de donare peste tot, Untold oferă acces gratuit la festival, cred că Electric Castle la fel, se duc angajații de la Centrul de Transfuzie prin sediile companiilor și mall-uri ca să colecteze sânge de la donatori, dar cumva tot nu e suficient. Mă gândesc că ori nu se comunică destul de bine despre nevoia de sânge, ori nu există mentalitatea aceasta de a ajuta la poporul nostru, ori nu sunt stimulați suficient oamenii pentru a dona. Cred că cele mai multe persoane care donează...



Povesteam într-un articol de acum ceva vreme cum mi-am făcut apartamentul smart cu ajutorul Home Assistant și cum am integrat între ele produse de la mai multe companii. Dincolo de aceste integrări am creat și câteva automatizări pentru a aduce un plus de confort că doar despre asta e ideea de casă smart, să știe când să facă chestii în locul tău. Când e vorba de automatizări în propria locuință nu e foarte complicat și pașii sunt destul de lejer de urmat de către cineva cu un background tehnic minim. Ba aș putea spune că dacă sunt urmărite suficiente tutoriale de pe YouTube oricine ar putea să pună în aplicare indicațiile de acolo pentru a-și automatiza câteva becuri. Problema de care m-a lovit acum vine dintr-o nevoie cauzată de un side hustle. Ca să pun un pic de context în articol, pe lângă job-ul pe care-l am la corporație, mă mai ocup și de short term rentals (STR) sau închiriere în regim hotelier cum este denumită această îndeletnicire la noi. În mod normal ora de check-out este la 11:00, dar în realitate oamenii pleacă atunci când vor ei, unii mai devreme, iar alții mai târziu, iar eu nu aveam o modalitate de a controla acest aspect în afară de a întreba direct. Poate singura variantă ar fi fost să pun o cameră video în fața ușii de la intrare, dar așa ceva nu se face. Nu e nici etic și nici nu aș avea cum să stau să urmăresc oamenii care vin și pleacă. Din această cauză a trebuit să mă gândesc la o altă modalitate de a putea fi informat în momentul în care oaspeții părăsesc locația. Aici intervine Home Assistant. Cum spuneam mai sus, în propria locuință e ușor de implementat așa ceva, dar într-o locație diferită situația se schimbă pentru că nu mai este aceeași rețea la care se conectează toate dispozitivele, iar comunicarea se face prin Internet. Soluția pe care am gândit-o a fost să amplasez un cod QR pe care oaspeții să-l scaneze la check-out, iar în acel moment să primesc o notificare pe telefon...



Există în limba engleză fraza de mai jos care îmi amintește mereu că inacțiunea oamenilor în fața derapajelor și a ticăloșiilor îi transformă automat în complici. The only thing necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing. Nu este o noutate că președintele României, Klaus Iohannis, a dat dus de nas întreg poporul care l-a votat pentru că se vede de la o poștă că este complice la absolut toate manevrele pe care le face alianța PNL-PSD. Momentan nu avem ce să facem, mai trebuie să îndurăm puțin, iar la următoarele alegeri avem obligația să votăm un om onest și capabil. De ce spun că Iohannis a păcălit o țară întreagă? În primul rând cu toate promisiunile pe care le-a făcut înainte de a fi ales Președinte și pe care le-a încălcat cu bună știință. Dar ideea că ne-a păcălit să-l votăm de două ori mi-a venit după ce am văzut un discurs de-ale sale la TV. Dacă acum mai bine de 6 ani Iohannis vorbea rar, sacadat, robotic și cu pauze lungi între cuvintele rostite, iată că în discursurile din ultimul timp vorbește normal și cursiv, având un debit verbal mult mai coerent. Oare a luat cursuri de dicție? Ce s-a întâmplat de avem o așa schimbare? Nu zic că nu-ar fi cumva vorba de exercițiul vorbirii, dar un om nu-și schimbă modul de a vorbi în public și de a livra discursuri atât de radical decât dacă totul a fost un rol, de la început și până la final, la fel cum e în cazul actorilor. Sau... când te amesteci în troacă, te mănâncă porcii? Las mai jos două clipuri aleatoare de pe YouTube în care se poate vedea ce diferență majoră este între ele. https://www. youtube. com/watch? v=_rAulFI4Kxs&ab_channel=B1 Anul 2014 https://youtu. be/fCm4uYSGj5c? t=433 Anul 2023



De ceva vreme am început să dezvolt o obsesie față de zilele care trec mult prea repede fără să simt că am realizat ceva notabil. Sau doar îmi doresc mai mult de la mine. Poate progresul sau evoluția personală ar trebui măsurate altfel, în calupuri mai mari de timp. Nu de pe o zi pe alta sau în fiecare săptămână. Uneori am impresia că retrospectiva lunară nu e tocmai cea mai bună soluție de a analiza ce am făcut în luna precedentă, dar mă gândesc că la final de an aceste articole s-ar putea să îmi ofere o perspectivă mai clară asupra lucrurilor pe care le-am făcut în 2023. Deși inițial mi s-a părut că în luna martie nu prea am făcut mare lucru, când am început să le rememorez am adunat câteva chestii. Poate cea mai mare surpriză pe care am avut-o și despre care am scris pe blog a fost descoperirea unui muzeu extraordinar în București, Museum of Romanian Records. Recomand cu căldură să ajungeți acolo și garantez că nu aveți cum să plecați fără să fiți cel puțin impresionați. La categoria blogging, am luat o pauză de câteva zile de la scris pentru că aveam nevoie să-mi limpezesc puțin mintea. Scrisul pe blog pentru cineva a cărui meserie nu e cea de scriitor, e o activitate care consumă destul de mult timp și neuroni. Ideile pentru articole noi sau cheful de scris necesită concentrare și consecvență. Nu există în fiecare zi câte o altă sursă de inspirație. Writer's block este doar un mit și pentru a scrie ceva este nevoie de efort din partea oricui, după cum spune Tiago Forte în cartea Building a second brain: The myth of the writer sitting down before a completely blank page, or the artist at a completely blank canvas, is just that — a myth. Professional creatives constantly draw on outside sources of inspiration—their own experiences and observations, lessons gleaned from successes and failures alike, and the ideas of others. If there is a secret to creativity, it is that it emerges from everyday efforts to gather and organize our...



Împins de spiritul civic și de convingerea că putem să trăim într-un oraș civilizat, mi-am instalat pe telefon acum multă vreme aplicația Primăriei Sector 3 (iOS / Google Play) pentru a sesiza diverse nereguli. În aplicație ar fi multe lucruri de raportat, dar după cum bine știți, sunt destul de fiert pe traficul din București. Motivul nu e numărul mare de șoferi, ci nesimțirea acestora și lipsa de logică atunci când parchează aiurea și încurcă circulația fără să le pese de ceilalți oameni. Știind de la un prieten că în Sectorul 6 funcționează destul de bine aceste sesizări am zis să văd cum merg lucrurile și la Dristor. Fără să caut ceva în mod special am găsit pe o stradă de lângă ParkLake o mașină urcată cu totul pe trotuar, fix lângă un indicator de parcare. Precizez că acest fapt se întâmpla într-o duminică în jurul prânzului. Am deschis frumos aplicația, am făcut poze, am trimis sesizarea și am așteptat să văd ce se întâmplă. Sincer, mă așteptam ca în maxim 2 ore să văd o amendă lipită pe parbriz. Doar că răspunsul a venit de la angajații Primăriei în ziua următoare comunicându-mi că nu s-a găsit nicio neregulă. Mi se pare aberant să ai o aplicație care funcționează non-stop, dar să nu ai oameni care să verifice în maxim jumătate de oră ce raportează cetățenii. Normal că Poliția Locală nu a mai găsit în ziua următoare nicio mașină parcată pe trotuar că omul ăla s-a dus și el la serviciu a doua zi. Altfel de ce ai mai avea opțiunea să raportezi o problemă dacă nu se verifică rapid atunci când trebuie? Una e să constați o neregulă atunci când se întâmplă și alta e să cauți după ce a dispărut. Da, e mai ușor să spui că ai fost și ai verificat, dar nu ai avut ce să constați. Nu se mai scriu rapoarte și procese verbale. Anumite solicitări au nevoie de un timp de răspuns mult mai rapid decât altele, ceva măsurabil sau cuantificabil, la fel cum există SLA-ul (Service Level Agreement) pentru tichetele din domeniul IT....



După ce am șurubărit sub capota blog-ului acum vreo 2 luni, iată că a venit și prima lovitură neașteptată. Am văzut zilele astea că timpul de încărcare al blogului a crescut considerabil, atât pe telefon, cât și pe laptop, de la 1. 3 secunde la aproximativ 3-4 secunde (sau așa se simțea), ceea ce e extrem de mult în ziua de azi când lumea își dorește ca totul să se întâmple instant. Pur și simplu nu înțelegeam de ce s-a întâmplat acest lucru pentru că ieri îl lăsasem funcțional, fix cum trebuie. După câteva minute de săpături am început să suspectez plugin-ul de caching care avea o problemă de conexiune și arăta ca mai jos, deși nu se schimbase nimic și nu se făcuse niciun update automat. La fel, pe server, Redis părea că funcționează cum trebuie. Am mai săpat puțin, m-am uitat prin log-ul de Apache (/var/log/httpd/ ) și am văzut eroarea asta: OOM command not allowed when used memory > 'maxmemory' Brusc mi-am dat seama că problema nu era de la plugin-ul instalat pe Wordpress, ci de la aplicația Redis care ajunsese cu cache-ul la memoria totală alocată - 64MB. Inițial nu m-a dus mintea să cresc valoarea acestui parametru și să restartez Redis, ci mai întâi am schimbat cheia și am intrat în consolă ca să eliberez memoria alocată, aceasta fiind cea mai rapidă metodă de a rezolva erorile OOM (Out Of Memory). redis-cli MEMORY HELP 1) "MEMORY DOCTOR - Outputs memory problems report" 2) "MEMORY USAGE - Estimate memory usage of key" 3) "MEMORY STATS - Show memory usage details" 4) "MEMORY PURGE - Ask the allocator to release memory" 5) "MEMORY MALLOC-STATS - Show allocator internal stats" Pentru un site de mici dimensiuni, cum e acesta, nu văd să fie o problemă c-am șters tot ce era stocat în cache. În schimb, pentru o aplicație care utilizează zeci de GB de memorie și nu acceptă un delay de câteva secunde pentru a afișa conținutul nu cred că se recomandă să dăm MEMORY PURGE. Atenție la comenzi! Am mai citit pe alte site-uri că aș putea...



Fiindcă jobul meu este cel de calculatorist, cum îmi place să-l numesc, primesc pe LinkedIn aproape zilnic cel puțin două mesaje pentru noi oportunități. Nu sunt direct angajări, ci invitații la interviuri pentru un job la diverse companii din industria IT. Și mă gândesc acum, cât de mare este nevoia de calculatoriști d-ăștia? Atât de mult să fi crescut IT-ul? Sigur, nu sunt eu singura persoană pe care oamenii din HR o abordează. Ca mine poate mai primesc aceste invitații alte câteva mii de oameni. La început răspundeam politicos la fiecare mesaj primit și spuneam că nu sunt interesat de mutatul într-o altă companie, dar acum a devenit obositor. Sunt din ce în ce mai multe mesaje în fiecare zi. Fix ca spam-ul de pe Yahoo. Mi se pare că fetele de la resurse umane "pescuiesc" orbește. Trimit mesaje de recrutare la mii de oameni, poate-poate îl agață pe vreunul și în același timp creează niște iluzii la capătul celălalt al mesageriei. Faptul că există poziții deschise pentru un anumit rol și că recrutorii te abordează nu înseamnă neapărat că te potrivești pentru acel job. Există cuvinte cheie după care se face căutarea sau chiar niște competențe pe care angajatorul își dorește ca tu să le ai. Mesajele pe care le primești în inbox-ul LinkedIn nu te validează ca fiind cel mai potrivit pentru acel rol, ci doar îți creează o falsă impresie, un miraj de fapt, că ești dorit pe piața muncii și că îți poți găsi ceva de lucru în orice moment. La fel, 100 de invitații la interviuri nu reprezintă și 100 de contracte de angajare semnate. S-ar putea ca din 100 de discuții cu angajatorii să ai surpriza că nu se concretizeze niciuna. Ce e de făcut în cazul acesta? Mai nimic în afară de a încerca să fii cât mai bun pe domeniul tău.



Nicușor Dan Și e un lucru bun pentru că altfel bucureștenii ar vota tot cu Gabriela Firea. O avea Nicușor Dan bubele lui și nu pot să uit că în pragul alegerilor trecute s-a dat cu PNL-ul în ultimul moment, dar tot cred că e cea mai bună alegere la momentul actual pentru postul de primar. Nu știu care era frecvența cu care primarul Bucureștiului posta conținut pe Facebook înainte, dar am început de curând să-l urmăresc și are câte o postare informativă aproape zilnic. Așa se câștigă capital electoral, din timp. Trebuie să le arăți oamenilor că muncești pentru ei. Se vede că e ocupat în fiecare zi cu tot felul de probleme și din poze chiar pare destul de obosit. Acestea îl umanizează și îl apropie cumva de cetățeni, care pot observa că omul pe care l-au ales nu stă degeaba. Ideea e că un singur mandat nu e suficient ca să se finalizeze proiecte de anvergură într-un oraș ca Bucureștiul. Chiar cred că e nevoie de minim două mandate și de continuitate pentru lucrări precum refacerea rețelei de termoficare unde chiar se vede că se muncește în multe zone ale orașului. Faptul că primarul comunică zilnic despre problemele capitalei nu poate decât să fie de bun augur, în semn că dorește să arate lumii că se face ceva. Acum nu știu cine se ocupă de siteul nicusordan. ro care e trecut la descrierea de pe Facebook, dar acesta redirecționează către domeniul noulbucurești. ro care pare a fi de vânzare, deci nu oferă nicio informație. Sursă imagine: facebook. com



După ce am luat o pauză săptămâna trecută de la rubrica #numismonday, revin cu forțe proaspete și astăzi am ales să prezint pe blog bancnota de 20 de coroane din Cehoslovacia. Emisă în anul 1988, bancnota de 20 de coroane are culoarea preponderentă albastru, dar încorporează și elemente multicolore, iar dimensiunea acesteia este de 136 × 67 mm. Aversul bancnotei are în partea centrală o carte deschisă, iar deasupra se poate vedea emblema țării. Partea dreaptă îl scoate în față pe filosoful Jan Ámos Komensky (1592-1670), iar pe fundal se poate observa ceva mai șters un copac. Reversul bancnotei are o mulțime de simboluri. Începând de la stânga spre dreapta astfel: un atom, alfabetul glagolitic (cel mai vechi alfabet slav), copacul vieții crescând dintr-o carte și un cuplu de tineri. Toate aceste motive și simboluri sunt legate de cultură și educație. Trebuie menționat că acestă bancnotă a fost retrasă din circulație în 1992 odată cu separarea Cehoslovaciei în două state independente, Cehia și Slovacia. Avers 20 de coroane - Cehoslovacia Revers 20 de coroane - Cehoslovacia



Dacă aș mai avea 18 ani aș profita la maxim de astfel de programe precum DiscoverEU ca să văd lumea largă. Nu cred că există un moment mai potrivit de a călători cu trenul prin Europa decât atunci când ai 18 ani și ești lipsit de griji. O astfel de aventură deschide o mulțime de orizonturi și opțiuni pentru cei tineri. De la descoperirea altor orașe ale bătrânului continent și până la a experimenta cultura altor țări, totul este posibil în Europa cu trenul. Din experiența personală, o călătorie de aproape o lună întreagă cu trenul te ajută să-ți însușești niște aptitudini pe care nu le poți deprinde în școală sau zona ta de confort. Indiferent dacă ești singur sau parte a unui grup de mici exploratori, înveți cum să iei decizii, cum să cauți cazare în fiecare oraș în care ajungi, interacționezi cu oameni al căror background cultural și lingvistic e diferit de al românilor. O astfel de aventură îți poate oferi o altă perspectivă decât ceea ce vezi pe Youtube sau la televizor despre infrastructura și cultura țărilor europene, descoperi muzee și atracții turistice, dar cel mai mult înveți să ai încredere în tine, să îți gestionezi banii de buzunar și să te descurci pe cont propriu. Așadar, ca să nu mai lungesc vorba, Uniunea Europeană desfășoară între 15 Iunie 2023 și 30 Septembrie 2024 programul anual intitulat DiscoverEU care pune la bătaie 35. 000 de bilete de tren pentru tinerii născuți între 1 Iulie 2004 și 30 Iunie 2005. În afară de condiția impusă de limita de vârstă, participanții trebuie să răspundă la un set de 5 întrebări și să completeze un formular de înscriere. Data limită este 29/03/2023 12:00 (CEST) și toate detaliile se găsesc aici: DiscoverEU. Chiar dacă printre cititorii blogului sunt mulți care au trecut demult de 18 ani, poate cunoașteți pe cineva care are majoratul anul acesta. Îndemnul meu e să le dați de veste că exista DiscoverEU! Garantez că veți primi înapoi zeci de mulțumiri, iar după aventura cu trenul veți auzi povești senzaționale. https://www. youtube. com/watch? v=PRACK9_A5AE&ab_channel=Interrail



Am o dilemă existențială legată de alertele de cutremur. Probabil mulți dintre voi și-au configurat deja Telegramul să primească alerte de la INFP cu ajutorul unui bot. Pentru cine nu știe încă, detaliile sunt aici. Acum problema pe care o am ține de notificările de pe iPhone. Am făcut toate setările care trebuie, m-am abonat la toate canalele, inclusiv cel cu alerte mai mici de 4 grade, doar, doar mă alertează și pe mine telefonul la vreun cutremur. Numai că de câte ori s-au mișcat plăcile tectonice prin Vrancea nu am auzit nici măcar un sunet. Am trecut la excepții fiecare canal în parte ca să fiu sigur că se suprascriu setările de sunet ale telefonului. Ba mai mult, mi-am ales chiar și o melodie de-mi sare inima din piept când începe. Las aici și câteva screenshot-uri din telefon unde se vede că primesc notificările, dar nu cu sunet. Faza e că eu îmi țin telefonul mai tot timpul pe modul silențios, doar cu vibrații. Foarte rar mișc de țâmburușul ăla din lateral ca să activez modul sonor. M-am gândit că acesta s-ar putea să fie motivul din cauza căruia nu primesc notificările cu sunet de la Telegram. Mă interesează dacă voi ați reușit să vă faceți telefoanele să sune când primiți alertele astea chiar dacă telefonul este pe modul silențios. Și dacă da, cum?



În clasa I am fost premiant, iar la final de an școlar am primit în dar de la doamna învățătoare Vrăjitorul din Oz. Îmi amintesc și acum că a fost prima carte pe care am citit-o și care mi-a deschis apetitul pentru lectură. Amintirile legate de aventurile întreprinse de Dorothy sunt cumva încețoșate în mintea mea, dar încă persistă sentimentul pe care l-am avut descoperind cu ochii minții cum fetița aceea e purtată de o tornadă într-o altă lume, departe de Kansas. Ce fapt ciudat! În lumea reală tornadele sunt fenomene naturale care odată dezlănțuite nu cruță nimic în calea lor, dar în lumea poveștilor orice e posibil. De atunci și până astăzi am citit zeci de cărți. Poate nu la fel de multe ca alții, însă nu cantitatea reprezintă etalonul, ci calitatea lecturilor. Cred cu tărie că fiecare carte pe care o citim are propria sa viață care se contopește cu a noastră la momentul potrivit. Nici mai devreme, nici mai târziu, ci fix atunci când trebuie. Pentru mine a citi nu e doar despre parcurgerea unei cărți dintr-un capăt în altul. E mai mult de atât. Atunci când încep un roman sau o biografie mă transpun cu totul în pielea personajelor și trăiesc fiecare moment din poveste ca și cum aș fi acolo. Realitatea cotidiană dispare și într-o clipită ajung să călătoresc în trecut pe vreo corabie ce plutește în largul oceanelor. Apoi, cu ajutorul unei noi cărți, pornesc într-o altă aventură și reușesc cumva să mă teleportez în viitor ca să descopăr galaxii pierdute și civilizații extraterestre. Toate acestea în timp ce stau cocoțat în vârful patului. A visa cu ochii deschiși este, poate, una dintre cele mai minunate super-puteri pe care oamenii le posedă. Și ce e mai frumos decât să trăiești o infinitate de vieți fără a depune nici cel mai mic efort? Trebuie doar să citești ce au scris alții ca să devii numaidecât doctor, scafandru, vânător de tigri sau chiar explorator interspațial. Lumea cărților e o lume senzațională în care dimensiunile spațio-temporale comunică la infinit între ele. Chiar dacă această discuție este numai...



Rubrica #numismonday revine astăzi cu prima bancnotă din perioada comunistă, bancnota de 1000 lei din anul 1948. Aversul acestei bancnote îl are reprezentat în centru pe Tudor Vladimirescu, iar pe avers, tot în centru avem stema Republicii Populare Române (RPR) Deși bancnota de 1000 lei din 1948 este prima din perioada comunistă, aceasta a mai avut o ediție lansată în anul 1947 ce avea prezent pe avers stema regalității. Sper să intru și în posesia aceleia cât de curând.



Inspirat de articolul de pe blogul lui Manuel Cheta, am început să citesc recent o carte despre inovațiile pe care oamenii le-au făcut de-a lungul vremii și cum acestea ne-au îmbunătățit calitatea vieții nu dintr-o dată, ci treptat. Trebuie făcută, încă de la început, diferența dintre invenție și inovație. Prima ține de descoperirea unei metode de a crea ceva de la zero, iar a doua se referă la îmbunătățirea și perfecționarea unui lucru deja existent prin încercări repetate. Ca să exemplific într-un mod simplist, să presupunem că avem o lumânare care produce lumină într-o cameră întunecată. Am putea spune că invenția a fost atunci când cineva a descoperit cum să învelească în ceară un fitil și să-l aprindă, dar inovația a venit când altcineva a introdus acea lumânare într-un bol de sticlă și a creat cu felinarul. Practic fiecare nouă descoperire a fost o inovație care se baza pe ceva pre-existent, nu neapărat o nouă invenție. Abia ce am depășit primele 100 și ceva de pagini și "Inovația" scrisă de Matt Ridely pare destul de interesantă pentru că e scrisă ca o serie de mici povestiri care nu iau mai mult de câteva minute pentru a fi citite. Îmi place că pune în context fiecare lucru descris și oferă o privire de ansamblu asupra factorilor ce au favorizat apariția becului, a motorului cu aburi sau chiar a unor medicamente. Cartea pare a fi bine documentată și se vede că a fost nevoie de multă cercetare pentru a scoate la iveală puzderia de nume și ani care sunt enumerați fără menajamente. Numai că e dificil de reținut toate aceste informații. Sper că intenția acestei cărți nu a e aceea de-a ne îmbuiba creierul cu multitudinea de date exacte, ci să dezvăluie niște curiozități care să ne vorbească după cum spune și titlul englezesc "how innovation works". După cum spune și autorul, "inovația nu este un fenomen individual, ci unul colectiv, un fenomen progresiv si dezordonat care se petrece într-o rețea". Momentan sunt încă la începutul cărții, iar acestea sunt câteva gânduri incipiente. Voi reveni dacă e cazul, pe parcurs, cu alte...



Perioada în care trăim ne împinge din ce în ce mai mult către adoptarea unor tehnologii noi și implicit a unor obiceiuri noi vis-a-vis de cum ne folosim de aceste tehnologii. Ideea de smart home nu e ceva nou sau revoluționar la momentul actual. Probabil dacă vorbeam de așa ceva acum 20 de ani ar fi fost de-a dreptul fascinant. Însă doar în anii recenți s-a ajuns la o maturitate a tehnologiei care să ne permită să avem dispozitive inteligente controlate de la distanță. Nu doar dispozitivele pe care le avem în casă au evoluat, ci au crescut și vitezele de transmitere a datelor pe fir și implicit cele ale rețelelor mobile atât de mult încât ne-au facilitat controlul în timp real. De fapt asta e ceea ce aveam nevoie. Dacă am fi încercat să implementăm un sistem de tip smart home acum două decenii cu siguranță am fi eșuat din cauză că ne loveam de o mulțime de bariere. În 2003 încă nu aveam niciun smartphone, Internetul mergea destul de lent și companiile încă nu lansaseră pe piață dispozitive de tip smart, deci conceptul IoT (Internet of Things) lipsea cu desăvârșire din limbajul uzual. Ce e până la urmă smarthome-ul? Pentru mine o casă inteligentă înseamnă că pot comunica în limbaj natural cu dispozitivele pe care le dețin sau că intervenția manuală pentru controlul acestora e minimă. În momentul de față dețin mai multe dispozitive care pot fi controlate de la distanță. În apartamentul în care locuiesc am becuri și prize smart, senzori de mișcare, aer condiționat, robineți termostatați, un Synology NAS, o tabletă, aspirator robot, cameră video, purificator de aer, HomePod mini, Google Nest mini, Google Chromecast, TV etc. După cum se poate vedea, nu sunt toate de la același brand. Toate dispozitivele sunt conectate între ele cu ajutorul rețelei interne sau a Internetului, fie Wireless, fie pe fir, iar în mod normal fiecare dintre acestea are nevoie de propria aplicație mobilă pentru a fi setate, controlate și programate. Acest lucru nu pare deloc eficient și nici nu ajută la noțiunea de smart dacă e nevoie de 10...



Spre deosebire de oamenii care au o viață extrem de dinamică prin prisma meseriei pe care o practică, cei mai mulți dintre noi își trăiesc viața la fel în fiecare zi, bineînțeles, cu mici variații în funcție de obligațiile zilnice. Cum nu cred că aș fi vreo excepție de la această regulă, activitățile mele cotidiene din luna februarie au rămas cam aceleași cu cele din luna precedentă. Activitatea principală pe care am avut-o în luna aceasta a fost legată de blog unde am scris de luni până vineri cel puțin un articol pe zi. Aici încerc să am un fel de jurnal public unde să pot interacționa cu alți oameni prin comentariile de la fiecare articol. Aș putea la fel de bine să scriu câte o postare pe Facebook, dar nu vreau să dau cu sapa în curtea lui Zuck. Dacă se supără și se hotărăște să închidă taraba ori îmi șterg contul, atunci pierd absolut tot ce am scris vreodată acolo. Tot legat de blog, simt că mi-am păstrat consecvența de a scrie. Prin exercițiul acesta sper ca la final de an să observ o diferență semnificativă între conținutul pe care-l cream la început de ianuarie și cel din ultima zi a anului. În privința sănătății, căreia ar trebui să îi acordăm cu toții din ce în ce mai multă importanță, am observat că am slăbit 3 kilograme fără să depun prea mult efort. Doar am renunțat la alcool și am mers săptămânal la squash indiferent dacă am avut chef sau nu. Spre deosebire de ianuarie și spre nemulțumirea mea, luna aceasta abia am reușit să termin cartea lui Trevor Noah, Născut în afara legii. Voi încerca să compensez în martie și să citesc mai mult. Cum mi-am propus ca în fiecare lună să merg la câte o piesă de teatru, iată că în februarie am bifat Soț de vânzare, piesă în care joacă Ana Odagiu. Problema e că pentru martie nu am găsit încă niciuna care să mă atragă. Aș vrea, totuși, să-l văd pe Victor Rebengiuc în Tatăl. Nelipsită de importanță a fost și colecția numismatică pe...



Se simte în aer nepăsarea tuturor când vine vorba de politica românească. Sictirul față de politicieni și de cum guvernează aceștia mi se pare că e la cote destul de înalte, n-aș zice maxime că sigur există loc de mult mai rău. Au trecut zilele astea pe lângă noi câteva știri care ar trebui să ne tulbure și să ne alarmeze atât de mult încât să ieșim în fața guvernului în fiecare zi până când își dau toți demisia. Cazul polițistului Gigină a fost băgat sub preș, iar Gabriel Oprea poate să meargă liniștit pe stradă de acum încolo pentru că fapta s-a prescris. E ca și cum polițistul n-a murit niciodată sau cum nici n-ar fi existat vreodată. Cazul Hexipharma nu mai există nici el. Tot pentru că s-au prescris faptele. E strigător la cer cum lenea, corupția și nepăsarea celor care ar trebui să facă dreptate tărăgănează niște dosare până când apare prescripția. Ori avem termene prea scurte, ori suntem praf și la capitolul justiție. Când politicienii, judecătorii, televiziunile și serviciile sunt cu toții pe mână cine ar trebui să facă dreptate și să vegheze la bunul mers al țării? Și nu doar ăștia sunt complici, ci și restul oamenilor care tac. Legat de proteste, o mare problemă e că nu există un lider care să-și asume și să organizeze o astfel de manifestație. E ușor să dai declarații în fața camerei, dar nu așa se rezolvă chestiile când ai de-a face cu hoții. Ce ar trebui să cerem mai mult de la România când vedem ce oameni ne conduc? Pare că în continuare ne acceptăm soarta ca nație. Am mai zis și mai demult, dar încă sper ca votul nostru să conteze, să nu mai avem de ales dintre răul cel mar și răul cel mic. Și cel mai mult îmi doresc ca românii să nu mai voteze PSD-ul care a necrozat orice instituție și s-a pus în fața dezvoltării prin promovarea nulităților și a impostorilor.



Scriu acest articol la cald, imediat după ce am vizitat Museum of Romanian Records ca nu cumva să îmi scape ceva. Nu mai știu cum și de unde am aflat de Museum of Romanian Records din București, probabil de pe Instagram, și mi-am dorit numaidecât să-l vizitez. După câteva căutări rapide pe Internet am aflat că este un muzeu privat și că nu este deschis tot timpul. Așa că următorul pas a fost să trimit un mail la adresa de pe site. Răspunsul primit mă informa că vizitele se fac pe bază de programare și doar în grupuri organizate de minim 15 persoane sau când se decide prezentarea unui eveniment. La aproape o lună după ce mi-am manifestat interesul față de vizitarea acestui muzeu am văzut pe Facebook că se organizează o nouă expoziție cu tema Floare de Colț. Am cumpărat biletele online și pe 5 martie m-am prezentat la fața locului. Vizita a început un pic atipic. Am urcat la etajul 3, am trecut printre toate exponatele și am ajuns în capătul clădirii pentru a vedea mai întâi expoziția Floare de Colț după care ne-am întors ușor spre intrare pentru a admira în voie celelalte piese expuse. Începută de Franz Bartoc în 1928 și continuată de Alexandru și Cristian Bartoc, colecția Floare de Colț a fost atestată ca record mondial în 2017. La data certificării număra 2754 de obiecte, iar astăzi a ajuns la aproape 𝟱𝟬𝟬𝟬 𝗱𝗲 𝗽𝗶𝗲𝘀𝗲. Unele țări europene, cum ar fi Austria și Elveția, consideră Floarea de Colț simbol național. Totuși, cea mai mare colecție dedicată acestei flori, se află în România. În țara noastră, cea mai răspândită imagine a acestei flori, este cea de pe bancnota de 50 de lei. Colecția Floare de Colț Deși mă gândeam că o să fie o vizită interesantă, am plecat de acasă cu zero așteptări și m-am trezit cu gura căscată când am ajuns la etajul 3 al muzeului unde am văzut că sunt înconjurat de mii de piese expuse în vitrine de sticlă. Absolut halucinant. Am mai fost în muzee de mașini, muzee aviatice, muzee numismatice, dar niciodată...



Cuba este o țară din Mărea Caraibelor ce a fost sub stăpânire spaniolă sute de ani. Și-a câștigat independența în 1902 și a rămas sub protectorat american până în 1959 când Fidel Castro a răstrunat guvernul și a stabilit strânse legături cu Uniunea Sovietică până în 1990 când aceasta s-a destrămat. Politica monetară a acestei mici țări s-a schimbat în funcție de puterile care au dominat-o. În prezent moneda națională este peso-ul cubanez (CUP), dar între 1994-2020 acesta a circulat în paralel cu peso-ul convertibil (CUC). Până la 1 ianuarie 2021 exista o paritate de 1 la 1 între Cuban Peso, Convertible Peso și American dollar. Astfel aveam 1 CUC=1 CUP=1 USD. Începând cu această dată guvernul cubanez a implementat unificarea monetară care a eliminat peso-ul convertibil, iar noua paritate a devenit 24 CUP = 1 USD. Pentru astăzi am ales la rubrica #numismonday bancnota de 1 peso convertibil din Cuba emisă în anul 2016. Aceasta are dimensiunile de 150 × 70 mm, iar coloritul său pare a fi o combinație între portocaliu, galben și verde-oliv. Pe avers avem în centru valoarea bancnoei scrisă cu litere mari (UN PESO) și imediat sub, peso convertibles. Puțin mai la dreapta se poate vedea monumentul dedicat eroului național José Martí ce a jucat un rol important în eliberarea Cubei de sub dominația spaniolă din secolul XIX. Pe revers se poate vedea o scenă ce prezintă o scenă cu moartea lui José Martí în bătălie. Avers 1 peso convertibil - Cuba 2016 Revers 1 peso convertibil - Cuba 2016



Galeria Vittorio Emanuele II - Milano Din seria curiozităților pe care le-am descoperit recent am scris într-o aplicație de notițe termenul "cathedral effect". În română nu sună tocmai bine efectul catedralei, mă face să mă gândesc la asta care duce cu gândul în cu totul altă direcție. În continuare voi folosi termenul în engleză. Pe scurt, the cathedral effect se referă la faptul că există o corelație între spațiile înalte și creativitate. Cu cât este mai înalt tavanul unei încăperi oamenii par să aibă o gândire abstractă și să fie mai creativi, iar cu cât tavanul este mai jos gândirea este mai analitică și focusată pe lucruri concrete. De fapt ceea ce contează cu adevărat pentru a spori gândirea creativă și numărul ideilor pare să fie senzația de spațiu și libertate pe care ți-o dă o încăpere. Probabil din acest motiv mall-urile au culoarele acelea largi și înalte, pentru a-i face pe oameni să se simtă bine și să petreacă un timp mai îndelungat printre magazine. La fel se întâmplă și la muzee, teatru, parlament etc. Dincolo de funcționalitatea unei încăperi de mari dimensiuni unde încap foarte multe persoane, toate acestea au săli foarte largi și înalte pentru a conferi celor prezenți o senzație de măreție a artei, culturii sau chiar a politicului.



Născut în afara legii - Trevor Noah Se spune că nu noi alegem cărțile pe care le citim, ci ele ne aleg la momentul potrivit. Fix așa s-a întâmplat și cu cartea Născut în afara legii a lui Trevor Noah, a venit fix când a trebuit. Trevor Noah este un comediant născut în Africa de Sud dintr-un tată alb de origine elvețiană și o mamă de culoare neagră ce aparținea etniei xhosa. Motivul pentru care trebuie menționat acest aspect este dat de legea sud-africană care interzicea relațiile trupești inter-rasiale. Nerespectarea legii aducea cu sine pedepsea de până la 5 ani de închisoare, Trevor fiind astfel rezultatul unei ilegalități. De aici și titlul. Născut în afara legii are la bază viața pe care Trevor a fost forțat s-o trăiască la apusul Apartheidului din Africa de Sud și începutul democrației. E o carte care prezintă prin ochii unui adolescent cum e să trăiești în sărăcie lucie, într-un loc în care culoarea pielii contează și care aduce cu sine privilegii sau interdicții. Am simțit că maturizarea copilului sud-african Trevor Noah mi-a deschis ochii în privința Apartheidului și cum se punea accentul pe diferențele rasiale. Mi s-a părut ciudat că el îi numea "oameni de culoare" pe albii europeni, dar în același timp am înțeles că normalitatea de la celălalt capăt al lumii e diferită de realitatea mea. Încă din primii săi ani, Trevor Noah ne povestește cum viața sa a fost un zbucium continuu. Trăind doar alături de mama sa și ascuns de ochii autorităților, copilul Trevor a îndurat o grămadă de neajunsuri. Faptul că era mulatru l-a făcut să se zbată pentru integrarea și acceptarea sa în toate cercurile în care s-a aflat. Sentimentul de apartenență rasială era mereu pus sub semnul întrebării de fiecare etnie sud-africană atât la școală cât și pe străzile din cartier, iar sărăcia în care trăiau îi obligau să se lupte zilnic pentru supraviețuire. Lumea descrisă e una plină de prejudecăți în care fiecare era forțat să se descurce chiar dacă asta însemna să încalce frecvent legile. Politicile rasiale impuse și corupția sistemului erau resimțite în fiecare...



Observ cu o anumită surprindere în jurul meu că oamenii au o anumită reticență și mă privesc ciudat când le spun că am ales să nu mai consum alcool. Să ne înțelegem de la început. Nu e vorba de renunțat pentru totdeauna, ci mai degrabă reprezintă un exercițiu pe care îl fac pentru mine pe o perioadă limitată de timp și până acum pare să îmi priască. Dacă se transformă într-un obicei cu atât mai bine. Doar că refuzul de a bea orice conține grade stârnește glume și ridică dileme în rândul apropiaților. Faptul că am ales în mod conștient și voit treaba asta pare să fie un semn de întrebare și o sursă de glume pentru anumite persoane din anturajul meu. Probabil dacă aș fi suferit de vreo boală ar fi fost o explicație mult mai plauzibilă și chiar mai ușor de acceptat. E chiar păcat să nu mai beau o halbă de bere, un vin sau un whisky, nu? Dacă nu mai beau, nu mai putem fi prieteni, nu? Că nu mai avem chestia asta în comun. În naivitatea mea mă așteptam ca decizia asta să fie acceptată, respectată și privită ca ceva benefic pentru mine. Ba chiar mă gândeam că oamenilor din jurul meu le va părea bine și mă vor bate călduros pe umăr în timp ce îmi spun că e o decizie bună. În schimb, e total pe dos, mirarea celorlalți fiind prima reacție urmată îndeaproape de clasicele întrebări despre motivele pentru care am luat decizia asta. Nu vreau să generalizez pentru că există, într-adevăr, și persoane care au privit cu ochi buni decizia asta. Deși li s-a părut ciudat că am luat hotărârea asta dintr-o dată, mi-au respectat alegerea și am continuat să ne întâlnim chiar dacă am băut limonadă sau bere fără alcool. Nu că aș fi vreun alcoolic sau că aș intra în sevraj dacă n-aș bea o bere zilnic, dar consider că am ingerat suficientă băutură până acum. Amețit de aburii alcoolului am făcut o mulțime de lucruri amuzante, dar și o grămadă de tâmpenii pe care le-am regretat a doua...



Dacă sunteți mai demult pe aici ați văzut cu siguranță că eu am o problemă cu nesimțirea oamenilor și mai ales cu șoferii din București care parchează aiurea și încurcă circulația. Am avut recent de făcut vreo câteva drumuri prin oraș și m-am lovit invariabil de tot felul de șoferi în trafic. Cel mai grav mi s-a părut și încă mi se pare că în fața Secției de Poliție nr. 8 de pe Șoseaua Mihai Bravu sunt ocupate aproape tot timpul nu una, ci două benzi de circulație. Oare agenții de poliție nu văd de 10 ani încălcarea legii sau la sediul acela nu lucrează nimeni? Chiar și google a surprins această practică în zona respectivă. Singura diferență pare să fie gardul de pe linia de tramvai. În rest obiceiurile șoferilor au rămas neschimbate. Mașini parcate neregulamentar în fața Secției de Poliție nr. 8 - octombrie 2012 Mașini parcate neregulamentar în fața Secției de Poliție nr. 8 - august 2022 În mod normal acolo ar trebui să fie 4 benzi de circulație. Să zicem că prima a devenit parcare pentru că un cetățean a început să-și parcheze mașina fără să pățească nimic, apoi a venit al doilea și tot așa a procedat până când nu s-a mai putut controla situația. Singura soluție a fost să se monteze indicatoare pe marginea trotuarului care permit parcarea în zonă. Doar că acum se oprește lumea și pe a doua bandă cu avariile pornite. Dacă îi întrebi de ce procedează așa, răspund că au și ei treabă în zonă 5 minute și apoi pleacă. Fix chestia asta încurcă circulația și îngreunează traficul. Eu când am nevoie să merg undeva cu mașina mă gândesc mereu dacă găsesc loc de parcare în zona respectivă. Dacă nu e loc de parcare amenajat mai dau un ocol până parchez regulamentar chiar dacă mai merg 10 minute pe jos. Revenind la obiceiul cu avariile pornite, eu știu că ar trebui folosite numai în cazul în care intervine o urgență. De când staționarea pentru a merge la bancă, la cofetărie sau la pariuri sportive reprezintă o urgență? Practica asta cu...



În general ideile nu se nasc singure, ci trebuie să existe ceva care să le elibereze, iar unul dintre acești stimuli e reprezentat de interacțiunea cu alte persoane. Acum ceva ani purtând o discuție la un pahar de vin am ajuns din vorbă-n vorbă la multitudinea de aplicații pe care le avem instalate pe telefoane. Invariabil s-a pus următoarea întrebare: Dacă ar trebui să alegi doar o singură aplicație pe care să o păstrezi pentru restul vieții, care ar fi aceea? Problema selectării unei aplicații intervine doar când există foarte multe opțiuni. Altfel totul ar fi extrem de simplu. Aplicația de care nu m-aș putea lipsi trebuie să rezolve o problemă, să satisfacă o nevoie reală și să fie utilă toată viața. M-am gândit dacă să fie Facebook, Instagram, aplicațiile de email sau mesagerie, Netflix și multe altele. Nu, niciuna dintre acestea. Trebuie să aleg altceva. Îmi amintesc cum îmi povestea bunicul meu că acum 50 de ani ajungea în București cu mașina și neștiind orașul trebuia să întrebe pe stradă cum să ajungă într-un cartier, apoi strada, apoi numărul și într-un final reușea să nimerească destinația finală. Asta era într-adevăr o problemă și în același timp o nevoie căreia îi trebuia o soluție. O hartă fizică ar fi fost răspunsul atunci, dar astăzi nu se mai folosește atât de mult. De aici a pornit și motivarea alegerii mele, dar n-aș putea să-mi asum în totalitate meritele. Toată lumea participantă la discuția de la masă a fost de acord că Google Maps e cea mai bună opțiune. Datorită vitezei cu care ne deplasăm dintr-un loc în altul o hartă e indispensabilă. Google Maps ne permite să ajungem cu ușurință în locuri pe care nu le cunoaștem dinainte. Practic ținem în mână harta întregii planete.



M-am trezit de dimineață cu gândul la bancnota pe care să o prezint astăzi la rubrica #numismonday, iar prima care mi-a venit în minte și pe care am și ales-o e bancnota de 10. 000 lei din 1994. Probabil cei mai mulți dintre voi sunt destul de familiari cu aceasta și au prins-o în circulație o bună perioadă astfel încât să trezească ceva amintiri. Ca detalii tehnice, bancnota are o lățime de 77 mm și o lungime de 180 mm, iar culoarea predominantă este un roșu-vișiniu. Aversul îl înfățișează în partea dreaptă pe istoricul Nicolae Iorga, iar în centru lângă stema României este imprimat șarpele Glykon. Mereu m-am întrebat de ce ar alege România să pună un șarpe pe o bancnotă. Decizia de a avea pe bancnota de 10. 000 de lei din 1994 desenul zeului-șarpe a fost luată în urma descoperirii de la 1 aprilie 1962 din Constanța a 24 de sculpturi antice. Dintre acestea cea mai importantă a fost cea a șarpelui Glykon care dovedea răspândirea cultului și în cetățile grecești din Dobrogea. Pe revers avem înfățișate trei elemente de la stânga spre dreapta: statuia zeiței romane Fortuna, Palatul Suţu și Gânditorul de la Hamangia. Avers bancnota 10. 000 lei din 1994 Revers bancnota 10. 000 lei din 1994



Astăzi, în ziua când românii sărbătoresc Dragobetele, se împlinește un an de când Rusia și-a început războiul împotriva Ucrainei (vezi ce scriam la o lună de război). E greu de imaginat, aproape imposibil, la ce orori au fost, și încă sunt, supuși ucrainenii și câtă suferință au de îndurat de când Putin a ales calea armelor. Să vezi cum sunt uciși oamenii de lângă tine, cum îți e distrusă casa în care ai locuit toată viața alături de întreaga agoniseală, să fii forțat să pleci din țara natală fără nimic din cauza războiului. Toate astea sunt, poate, doar o mică parte din cruzimile pe care le îndură poporul ucrainean. Probabil mulți dintre români ar spune că n-au fost afectați de războiul din Ucraina, însă toate imaginile pe care le-am văzut pe Internet și la TV nu au cum să nu lase ceva urme în sufletul oamenilor. Acum un an de zile singurele griji pe care le aveam cu toții erau Covid-ul și că ni se scumpesc utilitățile. Astăzi, alături de războiul privit de la distanță, România se confruntă cu o mulțime de probleme interne. Nu trece nici măcar o lună fără să existe cel puțin o criză. Nu contează de ce fel. Avem criză alimentară la diverse produse, criză sanitară din cauza lipsei de medicamente, a condițiilor precare din spitale și din cauza medicilor care iau șpagă, avem criză energetică din cauza scumpirilor carburanților, a gazelor și a curentului electric. Inflația se resimte aproape și-n aerul pe care-l respirăm. Peste tot numai crize. La cele enumerate deja se adaugă și criza politică în care lipsa de viziune și interes sunt la cele mai înalte cote. În plus, mai există și teama constantă că războiul ar putea escalada dincolo de granițele actuale, situație extrem de imprevizibilă pentru România care-i fix peste drum de Ucraina. Trăim într-o țară în care pare că totul merge din ce în ce mai mult la vale și care se schimbă mult prea lent față de cum ne-am dori noi. Măcar suntem în viață. Supraviețuim. P. S. : Nu dau nume, dar mă bufnește râsul de fiecare...



De când cu pandemia numeroase companii oferă angajatilor posibilitatea de work from home. Tot mai mulți oameni lucrează de acasă sau de unde pot ei în funcție de care-s regulile impuse de firma angajatoare. Mă interesează care-i sistemul pe care-l folosiți ca să faceți separarea dintre lucrurile personale și cele care țin de job. Sau dacă cumva aveți un al doilea proiect la care lucrați. Îmi povestea un prieten că avea o cunoștință care umbla zilnic cu 4 laptopuri, fiecare pentru un alt proiect. Folosiți același laptop pentru amândouă sau aveți două laptopuri diferite? Dacă aveți monitoare externe, câte și ce dimensiune? Folosiți un singur monitor pentru ambele laptopuri? Adică variante sunt destule, dar vreau să știu care ar fi cea mai bună soluție. Eu foloseam până acum două monitoare conectate la un singur laptop, dar am zis să încerc și varianta cu unul singur pentru a separa job-ul de lucrurile personale cum e blogul acesta. Acum mă cam enervează că trebuie să apăs un buton fizic să comut mereu între cele două surse de intrare ale monitorului (HDMI și Type C) plus mouse și tastatură. Am văzut că există și o variantă de monitor cu KVM inclus. Merită?



La începutul anului mi-am propus să fac câteva schimbări pe plan personal. Una dintre acestea a fost să nu mai consum niciun fel de băutură care conține alcool timp de 365 de zile (probabil nerealist). Target-ul inițial era de 100 de zile și cum am depășit deja jumătatea acestei perioade am zis să notez câteva observații pe care le-am remarcat până acum. Nu știu dacă are legătură sau nu cu consumul de alcool, dar tind să cred că burta de la bere nu e tocmai un mit. După o lună și jumătate în care n-am mai băut bere, vin sau whisky am slăbit 3 kilograme. Aș putea, totuși, să corelez cumva scăderea în greutate și cu alimentația mai organizată plus mersul la squash în fiecare luni seara. Numai că mi-e puțin cam greu să cred că doar stilul de alimentație ar putea face o diferență atât de mare având în vedere că multe gustări sunt semi-preparat, iar pâinea nu lipsește de la aproape nicio masă. Am consumat mai multe dulciuri ca înainte și nu m-am abținut nici de la cafeua cu zahăr. Cât despre squash, mi se pare că e chiar puțin o oră de sport în fiecare săptămână pentru a slăbi. În afară de lucrurile acestea mărunte, nu am făcut altceva notabil ca să slăbesc. Obiceiurile pe care le aveam înainte au rămas aceleași, însă dacă adun lipsa alcoolului, squash-ul săptămânal și mâncarea consumată într-un mod mai organizat, parcă încep să înțeleg cum s-au dus 3 kilograme. Se pare că adoptând mai multe obiceiuri mărunte a dus la apariția unor rezultate la care nu mă așteptam intițial. Mă gândeam că mi-aș dori să mai slăbesc puțin și credeam că doar exercițiile fizice și sportul m-ar ajuta cu adevărat, dar m-am cam înșelat. O altă schimbare în bine pe care am observat-o este dispariția dermatitei seboreice pe care o aveam în zona bărbii și a mustății. Având în vedere că nu se știe din ce cauză apare și că aceasta afecțiune nu are un tratament concret, am încercat o mulțime de soluții pentru a o ține sub control. Am încercat...



Cum nu trece nicio săptămână fără să public un articol despre colecția numismatică, lunea acesta am ales bancnota de 1000 forinți din Ungaria emisă în anul 1993. Denumirea de forint a monedei naționale a Ungariei vine de la orașul Florența unde, începând cu anul 1252, au fost bătute monede cu denumirea de florino d'oro ce au ajuns să se numească în Ungaria florentinus și mai târziu forint. Forintul unguresc a fost introdus în circulație câțiva zeci de ani mai târziu pe când regele Carol Robert de Anjou purta bătălia de la Posada. Dimensiunea bancnotei de 100 forinți este de 174 × 80 mm, iar culoarea predominantă este verde-oliv. Pe avers, în partea dreaptă, avem prezentă efigia compozitorului Béla Bartók, iar pe revers este înfățișată sculpura intitulată Mama cu pruncul a lui Ferenc Medgyessy Aceasta bancnotă a fost scoasă din circulație și înlocuită de o nouă emisiune la 1 Martie 2018. Avers 1000 forinți Ungaria - 1993 Revers 1000 forinți Ungaria - 1993



În orice colectiv ne-am afla se formează invariabil legături între anumite persoane și, în mod deloc surprinzător, aceste legături sunt bazate pe o pasiune care se regăsește de ambele părți. Fie că e vorba de un sport, de vreun hobby sau chiar interesul manifestat pentru un anumit subiect aceste pasiuni ajută la închegarea și consolidarea unei relații de prietenie. Mi se pare că românii, spre deosebire de vesticii europeni, nu prea au conceptul acestea de a-și petrece timpul liber făcând ceva de plăcere, de a investi efort/timp și de a dezvolta o pasiune pentru ceva. Am, într-adevăr, prieteni care merg la pescuit constant pentru că asta le face plăcere, alții care joacă fotbal săptămânal ori fac trasee montane. Ce alte pasiuni vă mistuie gândurile? Spre exemplu mie îmi place să colecționez bani vechi, preponderent bancnote, și de fiecare dată când adaug o nouă piesă la colecție mă umple de bucurie. Pentru moment, scopul principal legat de numismatică este să reușesc să strâng toate bancnotele ce au circulat pe teritoriul României. Sunt convins că acest țel este unul pe termen lung și chiar foarte costisitor dacă e să mă gândesc și la partea financiară. O altă pasiune pe care o am e legată de călătorii și vacanțe. Deși merg și în citybreak-uri uzuale pe care le poate face oricine, prefer vacanțele puțin mai diferite în care mă pot încărca cu adrenlină, curiozitate și noi descoperi în materie de călătorit. Nu mi-au plăcut niciodată vacanțele de relaxare pe malul mării, mă plictisesc prea repede într-un singur loc și îmi doresc mereu să explorez, să ies din zona de confort. De-a lungul anilor am avut mai multe incursiuni de care îmi amintesc cu bucurie și pe care le-aș repeta oricând. Am călătorit cu trenul pe aproape întreg teritoriul României, am plecat cu autostopul prin țară în aventura #oriundemaduc, anul următor am mers până la Viena tot cu autostopul, iar în 2019 am văzut Europa cu trenul. Dacă tot vorbim de hobby-uri, acestea nu vin aproape niciodată gratis. Sau poate că la început nu investești o sumă extraordinară pentru a susține o pasiune, dar...



Dacă tot s-a lansat noul serviciu de streaming on demand SkyShowtime (btw... are ofertă la 10 lei pe viață), m-am uitat acum câteva zile la un fel de documentar legat de seria "1883" în care actorii povesteau cum li s-a părut toată experiența legată de filmări. Pentru mine, care sunt puțin fascinat de universul Yellowstone și de cum e filmat, a fost mega interesant să văd cum s-a desfășurat pregătirea actorilor și în ce condiții. În timp ce sorbeam cu ochii plini de curiozitate și fascinație imaginile documentarului mi-am dat seama de o chestie. Actorii, pe lângă faptul că trebuie să fie destul de greu să joace un rol, învață o mulțime de lucruri noi. Poate că nu întodeauna au o pasiune pentru ce presupune rolul respectiv, dar trebuie să intre foarte bine în pielea personajului și asta îi obligă să acumuleze deprinderi noi. Nu-mi dau seama cât le va folosi în viață că știu să călărească, să tragă cu arcul, să danseze tango sau orice alt skill, dar cu siguranță acești actori învață și trăiesc o mulțime de experiențe care nu sunt sunt atât de accesibile unui simplu om. Presupun că majoritatea oamenilor au câte o pasiune, însă nu cred că cineva se apucă de învățat despre, să zicem, arta producerii vaselor de lut doar că așa i s-a pus pata. Ori e cu totul altceva când trebuie să filmezi un documentar despre olărit și trebuie să testezi anumite tipuri de pământ, să înveți despre roata olarului sau să reproduci o anume tehnică. Și nu doar actorii care joacă-n filme, ci și cei de la teatru sau oamenii care au de-a face cu industria creativă, învață constant despre diverse subiecte doar pentru că trebuie să știe acele lucruri și sunt expuși la situații noi. În clipul de mai jos actorii din 1883 sunt duși înainte de filmări la o tabără de călărit unde sunt puși să învețe cum să călărească, cum să arunce cu lasoul, cum să mâne turmele de vite, cum să conducă o căruță și multe altele. Cine merge să învețe așa ceva timp de câteva săptămâni...




## Pages


Dacă ai ajuns pe pagina asta, probabil cauți una dintre variantele astea: cazare în București, apartament în regim hotelier în București, cazare în Dristor sau un loc bun din care să poți explora orașul fără prea multă bătaie de cap. Aici intră în scenă RSA Apartments, proiectul meu de apartamente în regim hotelier din București. RSA Apartments nu a pornit dintr-un plan de business scris frumos într-un Excel și nici din dorința de a „construi un brand” în sensul clasic al termenului. A pornit, mai degrabă, dintr-o combinație de curiozitate, pasiune pentru apartamente bine puse la punct și plăcerea de a interacționa cu oameni care vin în București pentru câteva zile și vor să stea într-un loc curat, simplu și bine poziționat. În timp, proiectul a crescut firesc și a ajuns să însemne trei apartamente diferite, fiecare cu personalitatea lui, dar toate construite în jurul aceleiași idei: cazare în București într-un spațiu care să fie practic, bine întreținut și suficient de confortabil încât să simți că ai făcut o alegere bună. Am scris mai pe larg și despre partea asta în articolul RSA Apartments – peste 1300 de persoane cazate în regim hotelier în București. Ce înseamnă RSA Apartments Pe scurt, RSA Apartments înseamnă apartamente în regim hotelier în București, potrivite pentru șederi scurte și medii. Sunt apartamente gândite pentru oameni care vin în oraș pentru city break, business travel sau câteva zile de rezolvat treburi și care preferă un spațiu normal, bine organizat, în locul unei camere de hotel impersonale. Toate proprietățile sunt în zone bune din București, cu acces rapid către metrou, centre comerciale, parc și puncte utile din oraș. Nu încerc să vând „lux” și nici să împachetez totul într-un limbaj pompos. Mai degrabă încerc să ofer ceea ce caut eu însumi atunci când călătoresc: un loc curat, liniștit, bine amplasat și ușor de folosit. Apartamentele din portofoliu RSA Apartment – Comfort near City Centre Pentru cei care caută cazare în Dristor sau un apartament în regim hotelier în București aproape de metrou și cu acces bun către centru, aceasta este una dintre cele mai practice opțiuni....



Pagina aceasta va sta mărturie celor mai dragi citate pe care le-am întâlnit în cărți, filme sau chiar în viața cotidiană. Le voi înșira fără o ordine anume cu scopul de a mi le reaminti peste ani. Life changes fast. Life changes in the instant. You sit down to dinner and life as you know it ends. - Joan Didion - The year of magical thinking Dad, you can love a memory all you want. But it can’t love you back. Find someone to love while you’re still young enough to do it. Her memory’s not going anywhere. - Yellostone (Beth Dutton) Whatever you do in life will be insignificant but it is very important that you do it because you can’t know. You can’t ever really know the meaning of your life. And you don’t need to. Every life has a meaning, whether it lasts one hundred years or one hundred seconds. Every life, and every death, changes the world in its own way. You can’t know. So don’t take it for granted. But don’t take it too seriously. Don’t postpone what you want. Don’t leave anything misunderstood. Make sure the people you care about know. Make sure they know how you really feel. Because just like that... It could end. - Ghandi I did not choose to be what I am. It is my karma. - James Clavell - Shogun All men dream, but not equally. Those who dream by night in the dusty recesses of their minds, wake in the day to find that it was vanity: but the dreamers of the day are dangerous men, for they may act on their dreams with open eyes, to make them possible. - T. E. Lawrence



Salut! M-am născut în sudul județului Vâlcea în 1990 și din momentul în care am terminat liceul, în 2009, m-am mutat în București unde am schimbat câteva multinaționale în domeniul IT. Tot din 2009 am ales să îmi notez gândurile și experiențele personale într-un colț al meu ceea ce puțin mai târziu s-a materializat prin blogul de față. În trecut am scris sub mai multe identități, însă odată cu adoptarea domeniului curent am simțit că stefanrusie. ro reflectă în totalitate cine sunt și că am ajuns la un nivel de maturitate la care îmi pot exprima și susține orice idee. Sunt pasionat de călătorii, numismatică, IT și de proiectele care mă determină să creez și să învăț lucruri noi. Îmi place să am tot timpul ceva de făcut care să mă țină curios pentru a evita momentele de plictiseală sau monotonie. Ultimii ani s-au dovedit a fi lipsiți de inspirație din diverse motive, dar îmi propun ca pe viitor să remediez acest aspect. Toate articolele de pe acest blog reprezintă opinii strict personale.



INFORMAȚII GENERALE Confidențialitatea datelor dumneavoastră cu caracter personal reprezintă una dintre preocupările principale ale administratorului stefanrusie. ro, cu sediul în Bucuresti, Romania, în calitate de operator de date. Acest document are rolul de a vă informa cu privire la prelucrarea datelor dumneavoastră cu caracter personal, în contextul utilizării paginii de internet stefanrusie. ro. („Site-ul”) CATEGORIILE DE DATE CU CARACTER PERSONAL PRELUCRATE II. 2. Dacă sunteți vizitator al Site-ului, administratorul stefanrusie. ro va prelucra datele dumneavoastră cu caracter personal pe care le furnizați în mod direct în contextul utilizării Site-ului, cum ar fi datele pe care le furnizați în cadrul secțiunii de contact / întrebări / reclamații, în măsura în care ne contactați în acest fel. III. SCOPURILE ȘI TEMEIURILE DE PRELUCRĂRII Furnizarea datelor dumneavoastră în acest scop este voluntară. Refuzul furnizării consimțământului pentru prelucrarea datelor dumneavoastră în acest scop nu va avea urmări negative pentru dumneavoastră. în scopul efectuării diverselor analize, raportări privind modul de funcționare a Site-ului, realizarea de profiluri de preferinţe de consum, în principal, în vederea îmbunătăţiri experienței oferite pe Site. Temei: Prelucrarea datelor dumneavoastră pentru acest scop are la bază interesul legitim al administratorului stefanrusie. ro de a îmbunătății permanent experiența clienților pe Site. Furnizarea datelor dumneavoastră în acest scop este voluntară. Refuzul furnizării datelor pentru acest scop nu va avea urmări negative pentru dumneavoastră. III. 2. DACĂ SUNTEȚI VIZITATOR AL SITE-ULUI, STEFANRUSIE. RO PRELUCREAZĂ DATELE DUMNEAVOASTRĂ CU CARACTER PERSONAL ASTFEL: pentru activităţi de marketing, respectiv pentru transmiterea, prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă (e-mail, sms), de comunicări comerciale privind produsele şi serviciile oferite de stefanrusie. ro, prin intermediul Site-ului. Temei: Prelucrarea datelor dumneavoastră pentru acest scop are la bază consimțământul dumneavoastră, dacă alegeți să-l furnizați. Vă puteți exprima consimțământul pentru prelucrarea datelor în acest scop prin completarea și bifarea căsuței corespunzătoare din formularul pentru abonarea la newsletter disponibil pe Site. Pentru dezabonarea de la primirea unor astfel de comunicări comerciale puteți folosi opţiunea de la finalul fiecărui e-mail/ sms conţinând comunicări comerciale. Furnizarea datelor dumneavoastră în acest scop este voluntară. Refuzul furnizării consimțământului pentru prelucrarea datelor dumneavoastră în acest scop nu va avea urmări...



Site-ul www. stefanrusie. ro utilizeaza cookie-uri. Informatiile prezentate in continuare au scopul de va aduce la cunostinta mai multe detalii despre plasarea, utilizarea si administrarea cookie-urilor utilizate de site-ul stefanrusie. ro. De asemenea, sunt prezente si cateva linkuri utile legate de acest subiect. In cazul in care aveti nevoie de mai multe informatii si ele nu se regasesc mai jos, ne puteti contacta folosind informatiile furnizate la pagina Contact. Va rugam sa cititi cu atentie informatiile care urmeaza: Acest website foloseste cookie-uri (atat proprii, cat si de la terti) pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. In ceea ce numim “web 2. 0″, cookie-urile joaca un rol important in facilitarea accesului si livrarii multiplelor servicii de care utilizatorul se bucura pe internet, cum ar fi: Personalizarea anumitor setari, precum limba in care este vizualizat un site, moneda in care se exprima anumite preturi sau tarife, pastrarea optiunilor pentru diverse produse (masuri, alte detalii etc) in cosul de cumparaturi (si memorarea acestor optiuni) – generandu-se, astfel, flexibilitatea “cosului de cumparaturi” (accesarea preferintelor vechi prin accesarea butonului “inainte” si “inapoi”); Cookie-urile ofera detinatorilor de site-uri un feedback valoros asupra modului cum sunt utilizate site-urile lor de catre utilizatori, astfel incat sa le poata face si mai eficiente si mai accesibile pentru utilizatori; Permit aplicatiilor multimedia sau de alt tip de pe alte site-uri sa fie incluse intr-un anumit site pentru a crea o experienta de navigare mai valoroasa, mai utila si mai placuta; Imbunatatesc eficienta publicitatii online. Ce este un “cookie”? Un “Internet Cookie” (termen cunoscut si ca “browser cookie” sau “HTTP cookie” sau pur si simplu “cookie”) este un fisier de mici dimensiuni, format din litere si numere, care va fi stocat pe computerul, terminalul mobil sau alte echipamente ale unui utilizator de pe care se acceseaza Internetul. Cookie-ul este instalat prin solicitarea emisa de catre un web-server unui browser (ex: Internet Explorer, Chrome) si este complet “pasiv” (nu contine programe software, virusi sau spyware si nu poate accesa informatiile de pe hard drive-ul utilizatorului). Un cookie este format din...



contact stefanrusie. ro