Permisul auto în București – moarte curată

drpciv bucuresti

Nu voiam să scriu depre asta pentru că ăsta e un articol plin de repulsie și dezgust adresat celor mai mizerabile instituții ale statului român care te umilesc în cel mai execrabil mod posibil când te pun să aștepți la cozi interminabile timp de ore întregi în speranța că poate vei reuși până la sfârșitul zilei să îți rezolvi problemele. De data asta experiența care m-a făcut să răbufnesc e lipsa de interes a Direcției de Permise din cadrul Poliției București față de cetățeanul de rând.

În timp ce alții ajung în față datorită funcției și relațiilor pe care le dețin, și aici mă refer la Tăriceanu, alții stau la coadă ore întregi să schimbe sau să facă rost de un permis de conducere. Nu e vorba doar de faptul că Tăriceanu s-a dovedit a fi nesimșit și a intrat pe ușa din spate, dar pe de o parte îi înțeleg atitudinea. În România nimic nu merge cum ar trebui și decât să pierzi o mie de ani așteptând la rând pentru un serviciu care ar trebui să funcționeze ca uns, mai bine împingi niște bani într-un buzunar, mai suni niște cunoștințe, mai apelezi la ceva pile și ai rezolvat treaba imediat decât să pierzi vremea aiurea. Modalitatea asta de rezolvare a lucrurilor cu cartușul de Kent și pachetul de cafea a rămas ca un fel de meteahnă de pe vremea comunismului și încă se practică frecvent la noi, dar probabil sub alte forme și cu alte “daruri”.

Nu sunt adeptul șpăgii, mitei sau al atențiilor “modeste” pentru a rezolva ceva, mai ales când serviciile respective ar trebui să fie gratis datorită taxelor pe care le plătim, dar trebuie să recunosc că probabil aș proceda la fel și eu pentru că nu-mi permit să stau la coadă o săptămână întreagă pentru un amărât de permis auto.

Pare mult o săptămână, nu? Să explic de ce e așa. Să presupunem că reușești cu mult noroc să mergi dimineața la prima oră în Pipera la Poliție și aștepți în fața ușilor clădirii până la ora 8 când începe programul funcționarilor. Te zbați și îmbrâncești oamenii care sunt ca o turmă de bovine când vor să intre cu toții pe o singură ușă odată ce s-a  descuiat, dar apoi trebuie să aștepți la unul din cele 8 ghișee ca să te programezi pentru examen. Ca și informație suplimentară, funcționează doar 2 ghișee pentru că vară, concedii, august, pauză de masă, lene mare și lipsă de personal.

Ai reușit să treci de cozile astea în 3 ore, mergi repede să dai exaem – aștepți la o altă coadă dacă ești din Ilfov. Pentru București pare că merge destul de repede. Poate ai învățat sau ești norocos și iei examenul teoretic tot în aceeași zi. Acum trebuie să aștepți la o nouă coadă ca să te înscrii pentru programarea probei practice, pe traseu. M-aș mira să reușești să faci toate astea într-o singură zi, dar printr-un noroc chior poate e posibil.

Acum problema stă altfel: când ai serviciu și nu prea mai poți să îți iei zile libere că vrei să le păstrezi pentru sărbătorile de iarnă, lucrurile se complică. Aștepți o zi să intri dai examen, dar aflii că se dă doar luni și marți.

Pleci într-o altă zi, de data asta ori luni, ori marți, de la serviciu în timpul pauzei de masă și speri să dai examenul, dar aflii că trebuie mai întâi să te înscrii și că dacă nu te-ai înscris nu ai cum să îl susții. Încerci să te așezi la coada respectivă pentru înscriere, dar fără succes – nu ai timp; trebuie să te întorci la serciciu. Ghinionul tău.

Speranța încă nu ți-a murit. Te reîntorci optimist când ai o oră pauză și crezi în mod pueril că în ora aia reușești să treci de una din cele 4 cozi de la 2 ghișee funcționale din totalul de 8 care sunt amplasate, dar ai din nou ghinion; într-o oră ai înaintat doar un metru jumate din 10. Te întorci la serviciu că lucrezi aroape. Dacă ai lucra în celălalt capăt al Bucureștiului, nu ai avea timp deloc.

Sunt mulți oameni acolo. E de înteles că lipsa de interes e mare, dar moldovenii au sistem online de programare pentru susținearea examenului teoretic pentru permis. Ăia sunt mai cu moț? De ce la ei se poate, iar la noi nu?

Asta m-a făcut să văd în ce țară de căcat trăim, o țară bananieră din lumea a treia. Nu-i de mirare că oamenii emigrează constant din cauza condițiilor în care trăiesc în România. Într-una din țările nordice autorizația de construcție o iei online, la noi durează o veșnicie.

Sunt frustrat, într-adevăr! Dar cine n-ar fi în condițiile astea? Ca să nu mai vorbesc de spitalele infecte unde chiar dacă dai șpagă poți să ieși de acolo cu picioarele înainte. Mă rog să nu mă înbolnăvesc!

Apropo de subiectul discutat mai sus, un banc, așa să facem haz de necaz, că doar am avut conducători numai unul și unul până acum.

La facerea lumii Dumnezeu ajunsese la crearea Romaniei. Când a venit vorba de Romania, Sf. Petru îl întreabă pe Dumnezeu:
– Ce faci, Doamne?La ăștia le dai munți, le dai mare, le dai câmpii bogate și la alte popoare așa puțin? De ce le dai atata?
Iar Dumnezeu i-a zis:
– Da Sf. Petre, dar sa vezi ce popor le dau!

Update: După 4 zile în care am tot încercat să mă programez pentru examen și să îl susțin, am reușit să îl iau din prima, însă acum mai e o problemă: expiră cazierul judiciar și trebuie să mă programez pentru traseu. Alt timp pierdut, altă distracție.

One comment

Leave a Reply to Cum am trăit o vară pe motor - stefanrusie.roCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.