Trăim în cele mai bune și mai ușoare timpuri de când există viață pe pământ – asta e convingerea pe care o am. Ca să nu vorbesc de trecutul îndepărtat, o să dau câteva exemple ce nu merg mai departe de secolul XX, când s-au născut și au trăit bunicii și străbunicii noștri.
Din ce am citit și din ce mi s-a povestit, vremurile acelea erau extraordinar de grele din multe puncte de vedere, practic trebuia să muncești cu cârca zilnic pentru a-ți asigura traiul sau chiar supraviețuirea pentru ziua următoare. Era nevoie de muncă brută, nu cum e acum work from home sau mersul la sală de plăcere.
Dacă nu creșteai animale, păsări, legume etc. pe lângă casă, nu prea aveai ce să mănânci pentru că nu exista Mega la colțul uliței pentru aprovizionare instantă. Și nici servicii de livrări la domiciliu. Sau încălzirea cocioabei nu se făcea automat, ci trebuia să mergi la adunat de lemne vara ca să ai ce arde pe timp de iarnă.
Am adus vorba de cele de mai sus pentru că vreau să ajung și la partea ce ține de sănătate. Acum un secol oamenii făceau o mulțime de copii pentru că nu știau câți o să depășească vârsta copilăriei; cam nasol să stai la mâna soartei.
Ba mai mult, o simplă infecție putea fi fatală oricui și speranța de viață pe la 1900 era de numai 36,4 ani în România, secolul XX reușind să dubleze acest număr, astăzi un român trăind în medie 73.98 ani (vezi link).
Acum nu mai e vorba doar de creșterea speranței de viață, ci de felul cum ne trăim această viață când avem la dispoziție toată tehnologia din lume și știința pe care a acumulat-o omenirea în atâtea secole.
De ceva vreme am început să pun tot mai mult preț pe sănătate și în fiecare an încerc să îmi iau trimitere ca să fac analizele de sânge și ulterior să mi le interpreteze medicul respectiv. Apoi îmi fac cele 2 controale pe an la stomatolog plus alte mici investigații la organele interne.
Cum în ziua de azi se moare din tot felul de boli eu merg din ce în ce mai mult pe principiul că e mai ușor și mai bine să tratezi o afecțiune decât să ajungi într-un stadiu terminal în care nu se mai face nimic. Singura condiție ca să vezi dacă există tratament pentru o anumită afecțiune e ca aceasta să fie descoperită la timp căci astăzi avem la îndemână toată aparatura necesară pentru investigațiile necesare.
Viața e scurtă și depinde mult în ce condiții o trăim, iar recomandarea mea pentru toată lumea e să meargă să-și facă măcar câteva analize de rutină cel puțin la o dată pe an și orice cost financiar ar fi acum, garantez că acesta e mult mai mic acum decât atunci când vrem să tratăm o afecțiune.
Începutul anului nou poate fi o bună perioadă pentru o revizie generală a corpului nostru, dar nu e o regulă. Oricând simțiți nevoia se poate programa un consult. Eu merg de obicei prin septembrie după ce termin cu vacanțele, iar dacă apare vreo durere de cap, o amețeală sau orice semn că nu mi-e fi bine din punct de vedere fizic încerc să ajung cât mai curând la medicul de specialitate.
Am zis de multe ori că spitalele de la noi sunt vai și-amar și că nu mi-aș dori să ajung să mă mai internez vreodată într-un spital de stat, dar în același timp, noi, românii, avem un mare noroc pe care nu-l conștientizăm decât atunci când trebuie să scoatem banul la privat sau pe la tot felul de clinici de prin afară.
Deși ne plângem câți bani din salariu se duc la pensie și sănătate, totuși, marele atu al nostru este că avem un sistem de sănătate public de care beneficiem gratuit și o varietate largă de investigații sunt pe moca dacă avem trimitere de la medicul de familie.
Măcar de asta să profităm dacă în rest statul român ne-o trage pe toate părțile pe unde poate.
Noi să fim sănătoși!