Mic îndreptar gramatical

M-a apucat acum câteva zile o criză subită generată de stâlcirea gramaticii limbii române pentru că-i aiurea și mă râcâie pe timpan când aud tot felul de exprimări greșite. Am ales să scriu rândurile următoare și să dezvolt puțin subiectul întrucât mă aștept ca oamenii inteligenți pe care-i urmăresc și cu care interacționez, să conștientizeze unde greșesc și să încerce se autocorecteze în vorbirea de zi cu zi. Așadar:

A VOI / A VREA / A VROI

Pentru neinițiații într-ale limbii române, există două verbe similare care indică dorința sau intenția cuiva de a face ceva, și anume: “a voi” și “a vrea”.

Contrar percepției multor români, verbul “a vroi” care dă de multe ori forma greșită “vroiam” nu există in gramatica limbii române. Se spune “voiam” sau “vream”, la fel cum spunem “mergeam” ori “beam”.

Combinația celor două verbe și crearea cuvântului “vroiam” nu doar că sună urât, dar denotă totodată o lipsă de știință și ignorare a limbii române. Se poate, ca uneori, “vroiam” să fie folosit din cauză că foarte mulți oameni îl folosesc fără să își dea seama de greșeală, dar asta nu scuză lipsa de interes față de gramatică și neștiința. Mă aștept la astfel de greșeli la elevii din generală, nu și la oamenii cu facultate care se presupune că au o anumită educație, indiferent de specializarea pe care au urmat-o.

CA / CA ȘI

O a doua greșeală pe care am sesizat-o în ultimele zile atât pe Facebook, cât și în interacțiunea directă cu diferite persoane o reprezintă utilizarea în mod eronat a expresiei “ca și”. Aceasta se folosește corect când dorim să spunem că un lucru e la fel ca altceva.

Spre exemplu: “Iarna, ca și (/la fel ca) vara, păsările zboară” sau “Unii băutori de bere, ca și (/la fel ca) unii băutori de vin, se îmbată” (via anonimov). Greșeala apare când se dorește evitarea unei cacofonii (“Îmi doresc ca și copiii noștri să se joace mai mult.”). Există diverse modalități de a evita folosirea greșită a lui “ca și”. Exemplul de mai sus se poate formula astfel: “Îmi doresc să se joace și copiii noștri mai mult.”

De asemenea, când spunem “ca și dovadă”, “ca și om”, e tot o greșeală. Putem spune simplu “ca dovadă/drept dovadă”, “ca om” și astfel evităm să greșim.

Lipsa lui “-i” la finalul cuvintelor

Nu de puține ori mi s-a întâmplat să văd cum la sfârșitul cuvintelor, în special la pluralul lui “copil” și “fiu”, să se comită greșeli de scriere, fie prin absența lui “-i”, fie prin adăugarea acestuia în plus. Vorbesc de greșelile de scriere pentru că acolo se observă clar greșelile, căci în vorbirea orală e insesizabilă o astfel de eroare unde ține mai mult de cum punem accentul.

Avem, deci, singularul copil, de la care păstrăm rădăcina “copi-“ și adăugăm terminația pentru plural “-i” pentru a forma “copii”. Al treilea “-i” apare când dorim să adăugăm articolul hotărât enclitic pentru pluralul “copii”. Astfel obținem “copiii”, cu 3 “-i”. La fel se întâmplă și în cazul lui “fiu”.

Mi-am amintit de exemplele de mai sus din cauza unui status scris greșit pe Facebook care suna ceva de genul “Nași noștri dragi …..(insert bullshit)“. Problema nu e că dorești să transmiți ceva și lumea totuși înțelege, ci dacă tot vrei să spui ce ai în cap, măcar fă-o corect, să nu mai spună lumea că ești prost/proastă. Acum explicația ca la elevul de clasa a doua:

Substantivul “naș” are, într-adevăr, pluralul “nași”. Doar că-n momentul în care vrei să spui ceva despre “nași” și-i pui articolul hotărât enclitic “-i”, automat mai apare încă un “-i” la final, adică în cazul de față “Nașii noștri dragi” e forma corectă. Dacă, în caz contrar voiai să pui articolul nehotărât proclitic “niște”, atunci era corect să folosești “nași”.


Sper ca micile exemple de mai sus să nu fie cu supărare pentru cei care știu că o mai comit din când în când. Îmi doresc ca rândurile scrise anterior să fie o lecție din care să învățăm cu toții.

Și mie mi-a fost atrasă atenția de multe ori când am greșit și am apreciat întotdeauna acest gest căci doar așa evoluăm și ne dezvoltăm. Poate pentru unii dintre noi greșelile astea pot fi trecute cu vederea sau fără a le băga în seamă, dar trebuie să recunoaștem cu toții că e supărător și urât să masacrăm limba română în halul acesta imediat ce-am deschis gura. Mai trebuie să și gândim.

Sau poate-s eu grammar nazi. Habar n-am.

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.