Când eram ceva mai tânăr un sentiment de milă mă împingea să bag mâna în buzunar și să le întind câțiva bănuți amărâților de pe stradă, dar acum această practică nu mai e de actualitate. Spun asta deoarece acum nu mai arunc niciun șfanț cerșetorilor pentru că nu doresc să mai încurajez o practică de care acei oameni profită cu multă nesimțire. Mai jos doresc să povestesc, așa cum pot și cum îmi amintesc, două întâmplări legate de cerșetorie la care am fost martor. Concluziile le trageți voi, iar decizia de a încuraja mai departe cerșetoria tot voi trebuie să o luați.
Acum câțiva ani mă aflam la restaurantul KFC din zona Piața Unirii unde mi-am cumpărat un meniu la vreo 15 lei (plus sau minus), iar întâmplarea a făcut să prind o masă liberă lângă fereastră. Stând de vorbă cu o prietenă am observat că lângă zidul restaurantului stătea cu mâna întinsă o femeie în vârstă (babă) plină de bube pe picioarele-i butucănoase. La început m-a cuprins un sentiment de milă și doream să o ajut, dar apoi mila s-a transformat dezgust și repulsie pentru că femeia se folosea de sensibilitatea trecătorilor pentru a-și dezvolta o afacere bine pusă la punct.
Într-un sfert de oră, cât am mâncat meniul, am stat și am numărat cum femeia a strâns 15 lei + mâncare de la oamenii pe care a reușit să îi păcălească. Atunci a fost prima dată când am realizat ce înseamnă cerșetoria și ce nivel a atins. La câțiva ani distanță, tot în zona Piața Unirii, am văzut-o din nou pe femeia aceasta. Arăta la fel, aceleași haine, aceeași strategie, aceleași bube, mâna dreaptă mereu întinsă.
Am trecut pe lângă ea și am întors capul doar ca să văd cum o tânără i-a pus în mână o bancnotă de 10 lei. Dacă în toți acești ani a avut același succes de a atrage banii, probabil că femeia își permite să doarmă la hotel în fiecare seară, iar nevoia care a împins-o acum mulți ani să cerșească a determinat-o acum să facă din asta o meserie ce aduce bani în fiecare zi a anului, fără a ține cont de condițiile meteo sau de taxele pe care noi, restul lumii, le plătim statului.
O altă întâmplare mi-a fost dat să trăiesc acum câteva zile la casa unui supermarket. În fața mea se afla o țigancă cu doi copii ce făcuse câteva cumpărături: o sticlă de suc, două pliculețe de cafea și o caserolă de mici. Am stat și am analizat situația pentru că o “cunoșteam” pe țiganca aceea deoarece practica cerșetoria fix în fața supermarket-ului.
M-am bucurat să văd că din banii strânși le cumpăra mâncare copiilor, dar nu a durat mult bucuria asta căci în următoarele secunde am văzut cum femeia cere și un pachet de țigări pentru ea, pachet pe care l-a plătit din banii strânși din cerșetorie. Îi avea numărați fix pentru un pachet de țigări. Atunci am citit pe fața doamnei de la casa de marcat același dezgust ce mă cuprinse și pe mine.
Dacă în urma acestor două povestioare am reușit să schimb atitudinea a cel puțin 10% din persoanele care dau bani la cerșetori, atunci simt că am făcut un lucru minunat. În cazul în care nu aveți ce să faceți cu banii, cu restul primit de la magazin, strângeți-i timp de o lună, iar apoi mergeți să îi donați undeva sau cumpărați niște cărți unor copii defavorizați. Există alternative la cerșetorie și se numesc bune practici.
