Cu sângele meu pot să salvez vieți

sange

Să faci rău cuiva e ușor, dar să faci un bine e mult mai greu. În ultima vreme încerc să fiu un om mai bun și să mă conduc după regula asta auto-impusă. Probabil că mulți nu știu cum trebuie să acționeze și nici când e momentul oportun să ajute pe cineva sau chiar când cineva are nevoie de ajutor, dar astea sunt doar pretexte.

A face un bine nu ține de moment și nici de persoană. Poți să ajuți pe cineva străin de pe stradă indicându-i direcția spre locul unde trebuie să ajungă. Poți să-i spui o vorbă bună unui prieten, să-l ajuți să se mute în noua locuință sau poți chiar să donezi sânge.

Până acum, în 3 ani de zile, cred că am donat de 6-7 ori sânge și simt că cel puțin una din dorințele de pe bucket list-ul meu s-a indeplinit: să salvez o viață. Nu se întâmplă în fiecare zi ca viața cuiva din jurul meu să fie în pericol, dar poate prin faptul că am donat sânge am ajutat cel puțin o persoană să supraviețuiască unei intervenții chirurgicale sau unui accident de mașină în urma căruia a suferit o hemoragie externă severă.

Habar n-am cine-s oamenii care-au primit sânge donat de mine, dar vreau să cred că le-a fost de mare ajutor, iar când mă gândesc la asta simt că-i o realizare extrem de semnificativă.

Polițiștii luptă pentru a salva vieți de fiecare dată când amendează vreun vitezoman, pompierii se aruncă-n flăcări chiar dacă viața lor le e în pericol, medicii încearcă să vindece zeci de pacienți zilnic. Nu toți luptăm la fel pentru a oferi o nouă șansă la viață cuiva.

Important e ca fiecare să facă ce-i stă-n putere pentru a face un pic de bine, iar unul dintre cele mai ușoare lucruri e să donezi sânge. Trebuie doar să fii sănătos, să nu fi mers la dentist sau să nu fi suferit vreo intervenție chirurgicală cu 6 luni înainte, să te abții de la băutură 48 de ore și încă vreo câteva chestii minore. Mai multe informații se pot găsi pe site-ul Centrului de Transfuzie Sanguină București.

Pe lângă recomandările de mai sus, donatorii beneficiază și de anumite facilități printre care se numărără reducere de 50% pe transportul în comun, bonuri de masă, o zi liberă plătită. Însă astea sunt doar ceva extra pe lângă satisfacția că poți să ajuți necondiționat pe cineva.

Poate fi un copil, un bătrân sau chiar cineva din propria-ți familie care are nevoie de sânge. Și atunci să te lovești de problema că România e printre țările de la capătul clasamentului la donare de sânge nu cred că-i tocmai în regulă. Mi-ar plăcea să văd că tot mai mulți oameni din jurul meu încearcă să fie mai buni.

One comment

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Stefan Rusie

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading