Când te apucă dorul de ducă nu poți să te împotrivești pentru că ceva din adâncul tău nu-ți dă pace. Acel ceva te îndeamnă să îți alegi o cărare pe care să pornești și să nu te oprești decât în momentul în care ți-ai făcut sufletul să fie sătul de călătorit. Spiritul colindător al omului nu va lăsa niciodata setea…