Work from home

S-au făcut deja 2 ani și-o lună de când lucrez de acasă. Încă nu îmi vine să cred cât de repede a trecut timpul. Trebuie să fi fost un efort considerabil pentru firmele care nu aveau implementată politica asta cu work from home, dar majoritatea cred că s-au adaptat cu lejeritate la noul mod de lucru.

Multe companii probabil s-au speriat că își pierd angajații, că nu mai au randament, că rămân clădirile goale sau că personalul nu va face față schimbării, dar pe de altă parte am observat cu toții că nu doar adulții au fost forțați să schimbe ritmul.

A fost o necesitate pentru a salva cât mai multe vieți. Covid-19 a adus peste noi și bune și rele.

Cu părere de rău spun că a fost nevoie de o pandemie pentru ca statele să dea legi care să forțeze un pic mâna companiilor, deci un pic de civilizare cu forța. 2 ani mai târziu pare că s-a născut o nouă problemă în rândul angajaților – au descoperit că poate e mai bine când muncesc de acasă.

Oamenii au văzut că nu mai pierd timpul cu naveta, că nu mai cheltuiesc atât de mult pe transport și mâncare, că au timp mai mult pentru ei și pentru familie etc. Cum ar veni, sunt destule lucruri care dau cu plus și revenirea la navetă îi cam scoate din zona de confort.

Pe plantația unde dau cu sapa s-a făcut acum vreo 2 luni un sondaj să spunem cum am vrea să continuăm. Încă nu s-au întors rezultatele, dar colegii nici n-au vrut să audă de întorsul la birou că o parte din ei au lăsat Bucureștiul în urmă, iar acum lucrează din alt oraș sau de undeva de la țară, ba au alte motive. Și-i înțeleg, numai că lipsa interacțiunii interpersonale își pune amprenta.

Odată cu câștigarea libertății de mișcare oferită de lucrul remote vin la pachet și o serie de lipsuri pe care înainte le luam de-a gata fără să le conștientizăm importanța.

Când lucrăm de acasă, în loc să ne cunoaștem și să colaborăm mai bine, ne limităm la comunicarea minimală, de cele mai multe ori doar audio, fără video și numai când trebuie să intrăm în meeting-uri ori când avem ceva de rezolvat, pe când un prânz banal de 30 de minute cu colegii poate oferea răgazul necesar și suficient pentru povești, glume, schimb de idei sau chiar soluții la diverse probleme, fie ele personale sau profesionale.

Din ce-am mai vorbit cu ceva prieteni, acum se testează treaba asta cu munca hibridă, adică o săptămână de la birou, una de acasă, sau 2 zile la birou, restul de acasă. Ba mai mult, unele companii din România încearcă să vadă cum e cu săptămâna de 4 zile de lucru. Sper să se adopte și cadrul legal pentru așa ceva.

Cu cât mai multe beneficii, cu atât mai bine, dar să-și aleagă fiecare cum vrea să lucreze.

Lasă un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.