Scriu acest articol la cald, imediat după ce am vizitat Museum of Romanian Records ca nu cumva să îmi scape ceva.
Nu mai știu cum și de unde am aflat de Museum of Romanian Records din București, probabil de pe Instagram, și mi-am dorit numaidecât să-l vizitez.
După câteva căutări rapide pe Internet am aflat că este un muzeu privat și că nu este deschis tot timpul. Așa că următorul pas a fost să trimit un mail la adresa de pe site. Răspunsul primit mă informa că vizitele se fac pe bază de programare și doar în grupuri organizate de minim 15 persoane sau când se decide prezentarea unui eveniment.
La aproape o lună după ce mi-am manifestat interesul față de vizitarea acestui muzeu am văzut pe Facebook că se organizează o nouă expoziție cu tema Floare de Colț. Am cumpărat biletele online și pe 5 martie m-am prezentat la fața locului.
Vizita a început un pic atipic. Am urcat la etajul 3, am trecut printre toate exponatele și am ajuns în capătul clădirii pentru a vedea mai întâi expoziția Floare de Colț după care ne-am întors ușor spre intrare pentru a admira în voie celelalte piese expuse.
Începută de Franz Bartoc în 1928 și continuată de Alexandru și Cristian Bartoc, colecția Floare de Colț a fost atestată ca record mondial în 2017. La data certificării număra 2754 de obiecte, iar astăzi a ajuns la aproape 𝟱𝟬𝟬𝟬 𝗱𝗲 𝗽𝗶𝗲𝘀𝗲.
Unele țări europene, cum ar fi Austria și Elveția, consideră Floarea de Colț simbol național. Totuși, cea mai mare colecție dedicată acestei flori, se află în România. În țara noastră, cea mai răspândită imagine a acestei flori, este cea de pe bancnota de 50 de lei.
Deși mă gândeam că o să fie o vizită interesantă, am plecat de acasă cu zero așteptări și m-am trezit cu gura căscată când am ajuns la etajul 3 al muzeului unde am văzut că sunt înconjurat de mii de piese expuse în vitrine de sticlă. Absolut halucinant.
Am mai fost în muzee de mașini, muzee aviatice, muzee numismatice, dar niciodată nu am văzut atâtea obiecte de același fel adunate într-un singur loc. Pur și simplu m-am simțit minuscul în fața dedicării și pasiunii cu care au fost adunate toate aceste obiecte la un loc. Trebuie să fie și un pic de nebunie la mijloc.
Ceea ce e cu adevărat impresionant, dincolo de numărul pieselor strânse de-a lungul timpului, e cum cineva reușește să dezvolte o pasiune pentru niște lucruri pe care restul oamenilor le consideră absolut nesemnificative, chiar banale aș spune.
La fel cum este se poate observa în aproape orice muzeu, și aici, grija pentru fiecare exponat în parte e de-a dreptul excepțională. Fiecare obiect este în stare funcțională și e restaurat cu mare atenție. Totul e de-a dreptul fascinant.
În acest muzeu totul e dus la un alt nivel, mult peste ce am văzut până acum. Să deții o asemenea colecție pe persoană fizică e ceva de-a dreptul fascinant. Trebuie să dispui de o mulțime de bani ca să creezi așa ceva.
Îmi pare rău cu nu l-am descoperit mai demult. Museum of Romanian Records e o adevărată comoară în inima Bucureștiului și orice turist ar trebui să ajungă aici.
Pe întreaga suprafață a etajului 3 se pot admira colecții inedite de mașini de cusut, camere foto, mașini de scris, mașini de calcul, microscoape, radiouri, obiecte și instrumente muzicale, telefoane, diverse lămpi plus o mulțime de alte mini-colecții.
7 dintre colecțiile de la Muzeul Recordurilor Românești sunt certificate de Guinness World Records după cum urmează:
• cea mai mare colecție de trivete din lume. Trivetele sunt suporturile pentru fiarele de călcat.
• cea mai mare colecție de fiare de călcat din lume.
• cea mai mare colecție de tirbușoane din lume.
• cel mai important fier de călcat din lume vândut vreodată de o casă de licitație către o persoană fizică.
• cel mai important tirbușon din lume vândute vreodată de o casă de licitație către o persoană fizică.
• cea mai mare colecție cu obiecte cu tema Florii de Colț din lume.
• recordul mondial pentru cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan (Crucea Eroilor de pe muntele Caraiman).
Spuneam în articolul acesta că orice pasiune avem, la început e ușor și nu necesită bani pentru a o întreține. Însă după ceva vreme se naște o anume dorință de a investi în acea pasiune, de a o hrăni și de a crește în timp. Atunci știm că a venit momentul să ne regândim modul de administrare al finanțelor personale pentru că microbul colecționatului începe să dicteze.
În această vizită numai două minusuri am găsit, dar și acestea pot fi trecute cu vederea destul de lejer. Primul e reprezentat de lipsa unor informații mai detaliate despre obiectele expuse, iar al doilea ține de faptul că nu am reușit să ajung și la celelalte etaje.
Mi-ar fi plăcut să pot vedea într-o singură tură toate colecțiile, cea cu fiare de călcat, colecția filatelică și cea cu tirbușoane, dar cu siguranță aceasta nu va fi ultima dată când ajung la Museum of Romanian Records. Atât de mult mi-a plăcut încât voi repeta cu siguranță experiența.
Las mai jos și un material video de pe TVR1 pentru a vă face o idee despre cât de copleșitor este acest muzeu.
Pentru a stabili o vizită urmăriți pagina de Facebook a muzeului și siteul. Pe aceste două canale se anunță din timp toate evenimentele la care puteți participa.
Adresa muzeului este Strada Parfumului 25, București, iar prețul unui bilet la momentul vizitei mele a fost de 60 de lei.
