N-aș fi citit niciodată “Alchimistul” de Paulo Coehlo dacă nu îmi povestea o prietenă cam despre ce e vorba în această carte. N-aș fi citit “Alchimistul” pentru că aveam impresia că autorul era gay. Nu am nicio problemă cu oamenii gay și nici nu știu de ce acest brazilian născut în 1947, Paulo Coelho, mi s-a părut a fi gay. Probabil e de vină numele, dar nu asta e esențialul, ci faptul că omul a scris destule cărți și s-a bucurat de mult succes pe plan internațional prin intermediul volumelor ieșite din tipare sub semnătura sa.
Revenind la ideea principală, “Alchimistul” nu mi s-a părut o carte dificilă, adică greu de parcurs, ci mai de grabă o poveste pentru cei mici, un fel de basm în care sunt introduse teorii sau noțiuni pe care copiii nu le cunosc, dar prin intermediul cărora autorul reușește să stârnească o anumită curiozitate, precum și dorința de a citi mai departe.
Încă de la începutul cărții, nu foarte mare ca și dimensiuni (eu am citi e-book-ul), mi-a plăcut antiteza pe care Coehlo a reușit s-o creeze între titlul cărții și personajul principal, Santiago, un oier ce-și plimba turma pe pământurile Spaniei, dar care reușește să descopere o comoară tocmai în Egipt lângă piramide. Pentru mine “Alchimistul” a reprezentat un fel de bildungsroman ce aduce mai mult a basm din cauza numărului mic de pagini. Chiar dacă nu este foarte mare și se poate citi în câteva ore, cartea e plină de învățături subtile pe care trebuie să le prinzi din zbor.
Până acum nu mă gândeam că voi recomanda vreo carte de-a lui Paulo Coehlo, dar dacă sunteți în căutare de o lectură ușoară, care să vă captiveze pe parcurs, dar totodată să nu vă ia mult timp să o citiți și din care să aveți ceva de învățat vă recomand cu mare plăcere “Alchimistul”.
Imagine: elucere.ro
