Pornesc din start cu mențiunea că anul trecut mi-am propus să-mi schimb mașina, iar achiziția acesteia nu-i niciodată un subiect lejer pentru că implică o cheltuială considerabilă.
O astfel de decizie necesită mult timp de gândire și în tot procesul acesta cred că am trecut prin toate stările posibile încercând să iau decizia corectă pentru mine. Pun accent pe aceste cuvintele deoarece fiecare persoană are propriile criterii și preferințe, iar opțiunea care mi se potrivește mie poate nu i se va potrivi și altcuiva.
Am început să mă uit după mașini prin luna iunie neștiind cu exactitate ce îmi doresc, dacă vreau un model combi/break sau SUV, dacă vreau o mașină hibridă ori ceva cu motorizare convențională. Pur și simplu mă uitam pe stradă să văd cam ce mașini sunt și când îmi plăcea vreuna o notam în telefon și apoi căutam pe Internet mai multe detalii.
După vreo două săptămâni mi-am dat seama că în felul acesta nu voi ajunge nicăieri și am început să pun pe hârtie câteva chestii de bun simț pe care mi le doream de la o mașină și a ieșit lista de mai jos la care am adăugat explicațiile aferente, dar fără a face vreo ordonare după importanță.
- Cutie de viteze automată și 140+ CP – eu mă deplasez cel mai mult timp cu mașina în oraș, iar o cutie de viteze automată oferă un grad de confort sporit, mai ales că viteza medie în București e în jur de 30-40 km/h. Sunt multe opriri și porniri la semafoare și m-am săturat de schimbarea vitezelor. Cât despre numărul de cai putere, am vrut o mașină capabilă cu peste 140CP ca să mă ajute la depășiri atunci când merg la drum lung. E aiurea când vrei să depășești pe cineva și simți că ți-ar trebui mai multă putere sub capotă ca să nu dureze o veșnicie manevra. În anumite situații acea putere în plus chiar face diferența.
- Motorizare pe benzină – Din câte știu Uniunea Europeană își dorește ca din 2035 să interzică vânzarea de mașini cu ardere internă, dar până atunci mai avem ceva vreme. Am optat pentru varianta pe benzină pentru că poluează mai puțin decât mașinile diesel. Nu îmi doream o mașină hibridă sau electrică pentru că momentan consider că nu au trecut testul timpului. Voi continua mai jos discuția despre asta.
- Tracțiune față – Pentru mine nu are sens o echipare 4×4 din moment ce viața mea se învârte în oraș și ocazional la câte un drum mai lung. Nu merg sa fac offroad pe tot felul de trasee, iar pentru mers la munte de 2 ori pe an o pereche de lanțuri cred că sunt suficiente.
- Fără berlină (SUV sau break/combi) – Experiența mi-a arătat că până acum am avut nevoie să car tot felul de lucruri cu mașina. De la saci de ciment, gresie, faianță, parchet, mobilă, frigidere, mașini de spălat și saltele de pat, le-am cărat pe toate. Într-o parcare de la Dedemn chiar am văzut pe cineva cum se chinuia serios să bage o saltea făcută sul într-un VW Passat berlină. Ideea e că nu știu când voi avea nevoie de un volum generos sau de o ușă de portbagaj pe care să intre ceva mai mare. Cred că în viitorul apropiat nu mi se vor schimba nevoile radical, deci fără mașină berlină. Trăim în România și trebuie să ne descurcăm.
- Mașină nouă – Eram indecis dacă să cumpăr ceva la mâna a doua condusă de vreo bătrânică prin Germania și ținută mai mult în parcare sau să iau o mașină nouă. Toată lumea știe că din clipa în care mașina a ieșit din parcarea dealer-ului, aceasta își pierde o mare parte din valoare, însă prefer să plătesc extra pentru liniștea mea care înseamnă lipsa stresului că aș putea rămâne în mijlocul drumului. Și numai eu știu prin câte belele am trecut cu toate mașinile care mi-au picat pe mână până acum. În plus garanția oferită îmi oferă o stare suplimentară de confort, iar deprecierea mașinii noi e o chestie asumată în cazul de față.
- 5 stele euro NCAP – Siguranța e importantă pentru mine și ar trebui să fie la fel pentru toată lumea. Am auzit că euroNCAP n-ar fi neapărat cei mai relevanți, dar măcar testează mașinile și le dau niște ratinguri. Bineînțeles că am verificat și pe IIHS sau National Highway Traffic Safety Administration ca mașinile care au intrat pe lista scurtă să aibă un punctaj suficient de ridicat. Prefer să pun răul înainte și să știu că în cazul unui accident nu se rupe mașina în două, iar toți cei din mașină scapă teferi și fără răni grave.
- Scaunul din dreapta față să fie rabatabil total – Am pus pe listă acest criteriu pentru că am nevoie de spațiu atunci când transport diverse lucruri mai lungi de 2 metri. Mi-a fost de folos în trecut și speram să existe opțiunea aceasta.
- Consum în oras de 8-9% litri – Ziceam că cele mai multe drumuri ale mele sunt în oraș. Acesta ar fi un consum acceptabil pentru mine, dar nu m-aș supăra dacă ar fi chiar mai mic. Ce conduc acum tot pe aici se învârte.
- Apple Carplay/Android Auto – Telefonul pe care-l folosesc când merg la drum lung ca să urmăresc traseul e un iPhone. Mi-ar plăcea să văd Waze pe un display mai mare și aș prefera ca această opțiune să fie Wireless.
- Camere 360 – Nice to have aș zice, ajută la parcat mai ales în București unde locurile de parcare sunt înguste.
- Preț: 28000 euro – aceasta era bugetul la care mi-am dorit să mă încadrez inițial, deși mă gândeam că-l voi depăși puțin. Am studiat inclusiv opțiunile de credit și cât ar fi rata lunară.
Acestea fiind spuse, aveam ceva bani puși de-o parte când am început căutările, dar nicidecum toată suma, dar am vrut să văd ce opțiuni sunt pe piață. Știu pe cineva care acum câțiva ani și-a cumpărat mașina de pe eMAG chiar de Black Friday. Am zis că dacă apare ceva în ofertă care să bifeze tot ce am scris mai sus voi cumpăra mașina online.
Inițial am pornit de la ceea ce visam de multă vreme, un Volvo XC60, dar când am văzut cât costă am mai redus din pretenții și am coborât la XC40, dar și acesta era peste bugetul meu. M-am uitat apoi la Volvo V60 care-i la fel de scump și ar fi fost tot un efort destul de costisitor mai ales că nu conduc mai mult de 15000 km pe an, iar prețul acesta nu justifica achiziția.
Pentru că taică-meu are un Hyundai Tucson vechi de vreo 18 ani am fost și la reprezentanța Hyundai să văd cum arată modelul nou. Nu m-a impresionat, are prea mult plastic lucios în interior și parcă nu aș vrea așa ceva. Nu îmi plac nici stopurile din spate care seamănă cu niște incisivi foarte proeminenți.
Ca să nu las neexplorată nici opțiunea de mașini SH, m-am uitat la mai multe modele, dar în special la Mercedes GLA. Mi-am dat seama că dimensiunea sa e cam redusă pentru nevoile mele, iar prețul destul de piperat pentru o mașină la mâna a doua. Cu părere de rău zic pas și aici. Văzusem prin vară pe autostradă un model vopsit verde metalizat strălucitor care mi-a luat ochii și tare mi-ar fi plăcut o mașină în culoarea aceea.
La ceva vreme după ce mi-am stabilit criteriile s-a deschis Salonul Auto București și am dat o tură pe acolo să văd oferta de mașini noi din piață. Doar că odată ajuns acolo am simțit că am plătit 70 de lei pentru nimic. Singurele mașini europene de acolo erau BMW, Alfa Romeo și Maserati. În rest am văzut coreene, japoneze și chinezești, majoritatea hibride sau electrice. De urcat m-am urcat în toate care erau în bugetul meu, dar nu m-a impresionat niciuna suficient de mult ca să spun c-o cumpăr pe loc.
Din ce am observat, se pare că asiaticele atacă puternic piața europeană și cu prețuri destul de scăzute, mai ales cele care vin din China. Ce nu ne spun acum nici chinezii, nici restul producătorilor e cât de fiabile și rezistente sunt mașinile lor. La prima vedere par destul de bune și mulți le fac reclamă și le laudă pe Youtube. Sincer, n-aș vrea să testez pe buzunarul meu ceva ce încă e la început, deci pică din start varianta de achiziție a unei mașini chinezești.
Văzând că nu sunt multe opțiuni la SAB, a doua zi am mers la un dealer KIA și am luat la plimbare o KIA Sportage hibridă. Mi-a plăcut cum se conduce modelul testat și bifa cam toate criteriile pe care mi le-am setat, mai puțin prețul care pentru echiparea respectivă care era de 39.500 de euro. Cam mult aș zice.
Am lăsat-o de-o parte și am continuat cercetarea. M-am uitat la Skoda Octavia, Suberb, Kodiaq, apoi la VW Passat modelul Combi, însă și acestea săreau de 40.000 de euro. Pare că bugetul meu inițial nu era tocmai realist din punct de vedere al pieței și mai trebuia ajustat în sus. Cum spunea un prieten: “Ai pornit de la 25.000 de euro, după câteva luni ai crescut la 30.000 de euro, iar când ai văzut că nu găsești ce-ți dorești la banii ăștia ai plusat și mai mult până la 35.000 de euro”.
Am avut multe discuții în toată perioada asta si am ascultat suficiente păreri de la oameni care nu-s la prima experiență cu achiziția unei mașini. Din ce îmi spunea lumea și din ce am văzut și eu mașinile hibride sau electrice sunt încă la început de drum și încă nu știm costul real de întreținere, mai ales că după ce iese din garanție s-ar putea să fie nevoie de schimbul bateriei.
Am auzit povești că o baterie nouă ar costa între o treime și aproape cât mașina de nouă, ceea ce nu-i rentabil pentru cumpărător. Nu cred că merită nici din punct vedere al ecologiei pentru că încă nu știm care sunt efectele pe termen lung asupra mediu, cât de poluant sunt procesul de producție și cel de reciclare, dacă se reciclează. Un alt aspect care mă face să optez pentru benzină ar fi autonomia curentă a electricelor care e de maxim 4-500 km. Poate în 5-7 ani tehnologia va evolua suficient și vom putea merge în jur de 1000 km cu o singură încărcare, iar asta schimbă radical detaliile problemei.
La electrice mai există și problema revânzării în cazul în care după câțiva ani voi decide că am nevoie de altceva și trebuie să vând mașina. Cât de ușor se vinde în piață o mașină hibridă/electrică atunci când bateria nu mai are aceeași capacitate? Prea puțini știu detaliile acestea. Ce îmi doream eu erau liniștea și stabilitatea, deci preferam să rămân la ce știu până acum.
Doar că, după cum bine spune o vorbă din bătrâni, socoteala de acasă nu dă cu cea din târg. Până la urmă, după ce am trecut prin toate stările posibile și am analizat suficiente mărci, am rămas pe Kia Sportage, varianta cu motor de 1.6cmc, în jur de 160 CP din ce-mi amintesc și ultima variantă de echipare, GT Line. Prețul de 35000 de euro depășea cumva bugetul inițial, dar cu un mic împrumut de la bancă ar fi fost acceptabil.
Problema de care m-am lovit la reprezentanță a fost că mașina nu era pe stoc și trebuia să aștept încă vreo câteva luni ca să ajungă în țara. Așa că după încă niște discuții cu dealer-ul am ajuns la un preț ceva mai mare, iar peste vreo 10 zile plecam acasă cu o Kia Sportage MHEV Business Line. Diferența dintre echiparea Business Line și GT Line erau sistemul electronic de suspensii, jantele pe 19″ cu pneuri Michelin, sistemul de boxe de la Harman Kardon și tipul de piele din interior.
Până acum am făcut în jur de 3000 de kilometri și încă nu sunt sigur cât îmi place și cât îmi displace. Cel mai mult mă enervează toate funcțiile electronice ce vin ca dotări pentru a îndeplini punctajul de 5 stele pentru EuroNCAP, dar voi reveni cu un articol separat despre cum mi se pare mașina și care va conține și câteva fotografii.