Prima dată când am auzit despre Building a second brain scrisă de Tiago Forte a fost într-un newsletter trimis de Cristina Chipurici. Mi s-a părut interesantă ideea cărții și am notat-o pe lista de citit în viitor.
Fast forward… câteva luni mai târziu am reușit să o termin și să notez câteva idei ce mi s-au părut demne de reținut.
Trebuie menționat încă de la început că Building a second brain este o carte care se adresează în primul rând oamenilor care lucrează preponderent înconjurați de tehnologia digitală, însă nu se limitează doar la acest public pentru că în secolul XXI fiecare dintre noi ținem în mână un smartphone pe care putem lua notițe.
Ideea de la care pornește Tiago Forte e că astăzi cantitatea de informație cu care suntem bombardați este de 6 ori mai mare decât în 1986.
Această avalanșă de informații noi reprezintă echivalentul a 174 de ziare publicate în fiecare zi, iar capacitatea individuală de a reține totul nu este fizic posibilă și nici de dorit.
Astfel, pentru a reuși să accesăm rapid ce avem nevoie trebuie să dispunem de un sistem de lucru extern unde să stocăm o parte din informații, sistem pe care autorul îl denumește Second Brain.
Esența cărții se rezumă la standardizarea felului în care lucrăm și ne oferă detalii despre cum să ne luăm notițele ce ne sunt necesare atât în viața personală, dar mai ales la job. Așadar, suntem învățați cum să ne folosim de suportul digital pe care îl avem la dispoziție, cum putem sublinia idei dintr-un ebook, cum să facem highlights, să adăugăm imagini ori clipuri video în vreo aplicație de luat notițe etc. Totul pentru a crea noi conexiuni și pentru a genera idei noi.
În loc să consumăm informații pe pâine din toate sursele, autorul ne spune că ar trebui să fim mai selectivi și să ne folosim cu adevărat de însemnările pe care le luăm, nu doar să le adunăm. Altfel nu facem nimic mai bun decât atunci când ne pierdem în aplicațiile de social media și ne lăsăm acaparați de conținutul oferit de acestea.
Care e sistemul meu Second Brain
Nu țin minte când am început să îmi notez diverse idei, probabil prin 2010 când am pornit primul blog. Pe atunci scriam totul sub formă de articole iar cele mai multe rămâneau în draft. După asta am trecut de la online la foaie și pix, iar acum sunt cumva între cele două.
Am observat recent că pe unele cărți obișnuiam să subliniez cu pixul sau creionul când găseam un pasaj interesant. Mi-am dat seama că modul ăsta de lucru e puțin contraintuitiv din cauză că acele însemnări rămân doar acolo, pe când dacă le salvam în format digital le puteam accesa de oriunde și oricând.
Astăzi, fiind tot timpul înconjurat de tehnologie, atunci când am o idee nouă încerc să o notez succint într-o aplicație de notițe pe telefon și apoi o dezvolt mai mult când am acces la calculator.
Altfel mă folosesc de tableta ReMarkable care se sincronizează prin cloud și tot la calculator ajung, dar acolo pot să scriu de mână foi întregi.
Tot acest sistem mă ajută mult când vreau să găsesc o informație de care am nevoie și pe care nu mi-o amintesc cu exactitate pe moment.
Cu ce am rămas la final
Mi-a plăcut foarte mult că Tiago Forte nu încearcă să îți îndese pe gât că modul lui de lucru e cel mai bun, ci doar povestește ce a funcționat pentru el.
Autorul nu pune un accent foarte mare pe dezvoltarea unui sistem perfect de a-ți lua notițe, ci se concentrează pe crearea unui obicei din asta și ne explică destul de clar că totul ia timp. Fiecare e liber să-și gestioneze propriul Second brain cum crede mai bine bazându-se pe cele citite.
Ca să ajungem să ne îndeplinim obiectivele și dorințele este nevoie să nu amânăm pe mai târziu ce ne dorim să facem pentru că în felul acesta nu vom reuși decât să ne punem singuri piedici. Cu cât orizontul de timp pentru îndeplinirea unui obiectiv crește, cu atât scade și motivația noastră; întotdeauna trebuie să începem cu pași mărunți și perioade scurte.
Ca analogie putem lua exemplul oamenilor care în ianuarie își fac abonamente la sala de sport pentru a slăbi, iar după câteva luni renunță din cauză că obiectivele lor erau nerealiste și le-a fost greu să-și mențină aceeași doză de motivație pe termen lung.
O altă chestie interesantă pe care am citit-o se referă la propria organizare, că acesta este un obicei pe care dacă nu-l avem îl putem cultiva. Oamenii au nevoie de spații organizate pentru a putea lucra și a fi creativi.
Pe lângă organizare se menționează și standardizarea care-i la fel de importantă și care pentru mine funcționează când îmi definesc un set de reguli sau moduri de lucru pentru task-uri repetitive.
Cum mi s-a părut
Cum spuneam și la începutul articolului, cartea poate fi citită de absolut oricine pentru că trăim în secolul tehnologiei, dar cred că ea devine cu adevărat utilă celor care sunt înconjurați de haos informațional și vor să-și pună ordine în șirul gândurilor. Cred că ar fi de mare ajutor mai ales corporatiștilor care au nevoie să-și organizeze într-un mod structurat toate datele necesare pentru prezentări, rapoarte, ședințe etc.
Mi s-a părut că autorul a aruncat în cartea asta tot ce și-a notat el de-a lungul vieții, că a pus prea multă informație redundantă ce ajunge să plictisească la un moment dat și doar o mică parte e cu adevărat valoroasă.
Uneori esența unui întreg capitol se putea concentra lejer într-o singură pagină, iar pentru mulți cititori probabil ar fi fost mai bună o serie de articole de tipul ”how to” pe blog și nu un întreg volum.
