Am rămas puțin surprins să descopăr că ieri, fix de Halloween, s-a lansat un documentar pe care îl așteptam de ceva vreme, Before the flood. Nu prea mi-a venit să cred că e pe gratis pe YouTube și abia așteptam să ajung acasă ca să-l văd fiindcă abordează o problemă pe care o neagă extrem de mulți oameni ce se gândesc la profitul corporațiilor și guvernelor pe care le conduc.
Ca o notă personală, fără a avea pretenția de a fi vreun critic, documentarul nu e unul de Oscar chiar dacă rolul de narator și de personaj principal îi aparține lui Leonardo DiCaprio. Filmul care, reamintesc, e la liber pe YouTube și poate fi văzut de oricine, are scopul de a trage, poate, un ultim semnal de alarmă înainte de a fi prea târziu în legătură cu încălzirea globală sau schimbarea climatică la nivel planetar.
Nu e un mit, o poveste sau vreo iluzie. O simțim în fiecare zi pe pielea noastră, a românilor. Într-adevăr, nu la fel ca alții, dar simțim cum verile au devenit din ce în ce mai insuportabile din cauza caniculei, iernile mult mai scurte, iar ninsorile mult mai rare. Aș putea chiar să mă hazardez și să spun că anotimpurile s-au schimbat destul de mult și iarna de la noi începe practic pe la jumătatea lui ianuarie. Uneori prima ninsoare e mult mai devreme, dar în 2-3 zile se topește din cauza temperaturilor. Rolul documentarului nu e acela de a fi vreo capodoperă, ci de a transmite o informație cât mai concis.
Îmi amintesc că acum 2 ani, în ziua de Crăciun mă aflam la țară. Eram îmbrăcat în tricou și jucam tenis de picior pe asfalt. Atât de călduroasă a fost ziua aia. Nu țin minte să mai fi trăit așa ceva până atunci. Ba mai mult, când eram mai mic purtam izmene de la începutul lui octombrie ca să nu îngheț în stația dea autobuz cât timp așteptam autobuzul. Acum, probabil nici în decembrie nu o să port. Poate doar dacă merg la munte.
Documentarul Before the flood (2016) se aseamănă destul de mult cu An inconvenient truth (2006) al lui Al Gore, fost vice-președinte al Statelor Unite, însă niciunul nu e vreo capodoperă cinematografică. Ambele, chiar dacă sunt situate la o diferență de 10 ani, sunt menite să ne deschidă ochii și să ne determine pe fiecare dintre noi să reducem amprenta de carbon pe care o lăsăm zilnic în urma noastră.
Știu că impactul fiecărui individ din aproape 7.5 miliarde de oameni pare nesemnificativ, însă conștientizarea și depunerea unui minim efort pentru a reduce numărul emisiilor de carbon în natură trebuie să facă parte din viața noastră zilnică. Sunt lucruri mărunte pe care le putem face. De cele mari, la nivel global, am încredere sau vreau să cred că se ocupă alții.
În primul rând putem să ne alegem ceea ce mâncăm (mă refer la carne), câtă energie electrică folosim, cât ne deplasăm cu mașina personală, câte deșeuri aruncăm, cât reciclăm și așa mai departe. Într-adevăr, sunt lucruri mici pe care le putem face fiecare, dar care însumate, la nivel planetar, înseamnă mult. Nu de aici se vede diferența, însă fiecare mic efort contează.
E o discuție destul de lungă și nu doresc să intru în amănunte și dezbateri fără sens, ci la fel ca și filmele, să trag un semnal de alarmă pe care să îl observe o parte din prietenii mei. Ar fi multe de zis despre efectele încălzirii globale, despre topirea ghețarilor, despre dispariția florei și faunei, despre deșerturi în continuă expansiune, despre poluare și toxicitatea aerului pe care îl respirăm etc.
Recomandarea mea e să urmăriți cele două documentare, An inconvenient truth și Before the flood, iar apoi să găsiți motivația pentru a fi mai cumpătați, iar dacă acestea două nu sunt de ajuns, urmăriți și Planet Earth I și Planet Earth 2 pentru a vedea o mulțime de frumuseți care sălășluiesc pe întreg mapanondul.
Sursă foto: pixabay.com
[…] moment în care Președintele SUA se opune vehement ideii de încălzire globală, celelalte state ale lumii se luptă să combată acest fenomen ce ne afectează pe fiecare dintre […]