Personal, România

Politica fricii și autoizolarea

corona virus

Problema fundamentală a românilor, și-n general a oamenilor, e că uită repede.

Tocmai ce am terminat de văzut documentarul #colectiv și mi-am amintit că cel mai bun aliat al nostru în ceea ce privește sănătatea suntem noi înșine. Nu pot să nu remarc chiar și-n contextul din ziua de astăzi, în plină epidemie de Corona virus, că oamenii încă cred că un sistem de sănătate invalid îi poate ajuta cu ceva sau că îi poate salva.

La 25 de zile după ce primul caz de COVID-19 a fost confirmat în România, am început să ne numărăm morții, iar numarul lor a crescut constant în zilele care au urmat, astazi ajungand la 229. Pentru cei mai mulți dintre noi acesta e doar un număr, însă pentru alții acești morți sunt prieteni, rude, copii, părinți, bunici. Tot ce contează acum e să diminuăm cât mai mult răspânirea virusului astfel încât numărul cazurilor noi raportate să stagneze și apoi să scadă treăptat. Dacă reușim să oprim răspândirea epidemiei, atunci vom avea și vești mai îmbucurătoare cu multe cazuri vindecate.

Mai jos se pot observa graficele care evidențiază o similaritate aproape identică între România și Italia ca număr de cazuri și evoluție în prima lună a apariției COVID-19.

România din ziua de astăzi, și mai ales oamenii aflați în posturi de conducere, reacționează bazându-se pe politica fricii. Și într-adevăr, nu ai cum să nu te temi măcar puțin de ce ar putea însemna această perioadă pentru fiecare dintre noi. A vorbi de stabilitate pe toate planurile care ne guvernează viața e ca și cum spune că un basm e la fel de real cu viața noastră. Nu mi se pare și nu cred că dacă o să stirpim epidemia de Corona Virus lumea va mai fi la fel. Comportamentul oamenilor s-ar putea să se schimbe, însă având în vedere ce am zis la începutul articolului, românii uită repede, deci nu, n-o să vedem diferențe prea mari după ce dispare COVID-19.

Astăzi se fac 28 de zile de când am încercat să mă autoizolez și nu simt vreo presiune interioară ca să ies afară din casă pentru orice fleac. Singurele excepții pe care le-am făcut au fost pentru cumpărăturile necesare unui trai decent. Stilul de viață și alimentație nu simt că mi s-a schimbat foarte mult. Mănânc aceleași lucruri pe care le mâncam și înainte, singura diferență fiind că acum gătesc mai mult și cheltuiesc mai puțini bani în oraș.Am evitat să comand la restaurant pentru că mâncarea respectivă vine la suprapreț, există riscul de contaminare și în felul acesta mai învăț să și gătesc.

Avantajul mâncării gătite e reprezentat de faptul că la final pun în frigider o cantitate mult mai mare de ciorba, carne la cuptor, salată, tocană etc la un preț mult mai mic decât dacă aș comanda sau dacă aș mânca în oraș. De altfel, o oală cu ciorbă ajunge 3-4 zile pentru 2 persoane, o tavă cu carne de pui la cuptor tot așa, o salată de vinete vreo 5 zile, iar o tavă de plăcintă cu mere la fel.

Statul în casă m-a făcut să muncesc mai mult și să pierd noțiunea timpului stând în fața calculatorului. Pauzele scurte de 5-10 minute pe care le luam în fiecare oră când mergeam la birou acum au cam dispărut, iar prânzul nu mai durează o oră, ci vreo 20 de minute că nu mai pierd vremea cu deplasatul până la cantină și înapoi.

Am observat că îmi lipsesc socializarea și interacțiunea fizică cu oamenii, dar am compensat cu telefoane mai dese și conferințe pe Skype, Whatsapp, Zoom, Facetime etc. De asemenea, am început să citesc mai mult, în timp ce vizionarea filmelor a rămas constantă.

Cheltuielile zilnice pe diverse lucruri mărunte au dispărut și am constatat că de fapt nu prea avem nevoie de toate chestiile pe care le cumpărăm adesea pentru a ne simți bine. Astfel, pe plan financiar, am făcut puțină economie și sper să mă mențin pe acest trend și în lunile următoare.

Am început să am dureri de spate de la statul aproape non-stop în fața calculatorului și momentan mă bate gândul să investec într-un scaun mai bun pentru birou, doar că și mai scump. Nu pare o alegere prea inteligentă în contextul unei eventuale crize economice, dar parcă mai bine dau acum niște bani decât să încerc peste câțiva ani să-mi repar coloana prin spitale. Mai chibzuiesc la asta, poate se termină izolarea.

Mă aștept ca statul în casă și izolarea să mai țină până prin iunie-august și mă tem că odată ce românii vor ieși din izolare se vor aduna în grupuri cât mai mari pe la diferse adunări, evenimente, festivaluri, la mare sau la munte, astfel riscând din nou apariția unui nou val de infectări. Nu e o noutate că astfel de comportamente s-ar putea să apară și la noi; avem exemplul chinezilor care după ce și-au văzut interdicțiile ridicate au plecat în număr super mare la tot felul de evenimente.

Sper, totuși, să fim bine cât mai mulți oameni.

Tagged , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.