Odată cu mutarea la casă nouă (care de fapt e apartament) nu știi cam peste ce oameni dai și încerci să te pui bine cu toți vecinii că doar d-aia suntem înzestrați cu rațiune, să nu ne călcăm pe coadă unii pe alții. Începi cu “Bună ziua!”, apoi le mai ții ușa de la intrare deschisă când vor să intre în bloc, îi mai ajuți cu bagajele etc., dar în același timp te aștepți ca ceilalți să se poarte la fel cu tine că d-aia se numește respect.
Pentru mine în majoritatea cazurilor totul e relativ în regulă exceptând vecinii de sub apartamentul meu (care între timp mi-au mai făcut câteva reclamații la poliție) și o mai veche problemă cu mirosul de gunoi ce se simțea la etajul meu, problemă ce avea drept cauză faptul că un/o vecin/-ă (nu știu de la ce apartament, dar bănuiesc) credea că dacă lasă ușa și capacul de la gunoi deschise cumva se aerisește scara blocului.
Drept urmare, am vorbit cu administratora scării și mi s-a spus că știe de existența acestei probleme, dar nu are ce să facă pentru că nu știe cine lasă mereu deschise ușa și capacul de la gunoi. Atunci mi-am dat seama că trebuie să iau în propriile-mi mâini problema ce afecta întreg etajul și să încerc să-mi civilizez vecinii. Nu, nu cu forța sau cu înjurături pentru că așa nu se ajunge nicăieri și nici nu pricepe nimeni nimic.
Așadar, am lipit pe ușă, lângă anunțul de la Administrație, o hârtie pe care am scris de ce nu mi se pare în regulă ceea ce făceau și am sperat ca totul să se rezolve, dar am observat că vechiul lor obicei nu prea se schimbă.
Am mai așteptat vreo 2-3 săptămâni în speranța că poate se simte respectiva persoană, dar la fel, nimic și tocmai ce voiam să mă las păgubaș când, datorită cuiva mai inspirat ca mine, am văzut că hârtia imprimată de mine fusese mutată de pe ușă fix pe capacul de la gunoi, un loc mult mai potrivit.
Ei, după asta nu am mai simțit mirosul acela infect la etajul unde locuiesc, iar ușa și capacul stau mereu închise.
Concluzia? Se poate și cu vorbă bună dacă știi unde, cum și cu cine să comunici.
