Cu mersul legănat și baston în mâna dreaptă, privirea umilă și pictați pe față se plimbă agale prin intersecțiile din București niște bărbați ce vor să semene cu Charlie Chaplin.
Nu pare ceva lipsit de vreo coordonare, ci toată această șaradă e pusă la punct cu un singur scop: cerșetoria organizată. Spun organizată pentru că în câteva săptămâni mi-a fost dat să-i observ făcându-și numărul în mai multe locații: în nordul capitalei, apoi într-o intersecție de la Dristor și cred că pe undeva prin Drumul Taberei.
Țin minte că acum câțiva ani se plimba pe străzile din Centrul Vechi un personaj de genul acesta ce avea mereu pe umăr un papagal și vindea lozuri în plic, ceea ce era mult deasupra cerșetoriei pe care o practică noii indivizi printre mașinile din trafic.
Din ce am văzut, treaba funcționează așa: se face roșu la semafor, Charlie Chaplinii își însușesc o privire duioasă și zâmbitoare, apoi se clatină ușor cu mâna întinsă printre mașini ca să primească pomană.
Pentru cerșetorul de serviciu machiajul îl ajută să-și intre perfect în atribuțiile rolului și să nu se sfiască de oamenii ce se uită curios la el. Mai mult, fiecare dintre ei poate fi confundat lejer cu un alt coleg de-ai săi ce “lucrează” într-o altă intersecție din oraș.
Am mai spus-o și cu altă ocazie, dar repet. Cerșetoria e un job full-time care se bazează pe mila altora. Pentru mine e dincolo de limita percepției cum pot unii oameni să facă asta când ar putea să muncească cinstit undeva.
Sunt curios, totuși, cine-i dirijează pe acești pseudo-mimi care la primul contact vizual te abordează și încep să-ți înșire cuvinte deocheate. Cel puțin nu par violenți, deși nu cred că ar fi prea departe nici de asta. Las mai jos și câteva imagini sugestive.
PS: Am văzut că au reapărut și spălătorii de geamuri pe la semafoare, bărbați în toată firea, buni de muncă. Credeam că a dispărut metoda asta.