Nu sunt un om religios și am considerat întotdeauna că trebuie să trec prin filtrul gândirii cam orice lucru pe care îl fac și care mi se întâmplă. Doar că privind retrospectiv am început să cred că unele întâmplări sau experiențe, pe atunci banale ori fără vreo însemnătate anume, acum își au rostul lor.
Mă gândesc că în vremea liceului nu erau atât de multe perspective la țară, însă pe atunci a apărut o mică oportunitate să mă înscriu într-un ONG și să fac diverse activități cu alți oameni din Belgia. Ca să aduc un pic de context istorisirii, prima limbă străină pe care am învățat-o la școală a fost franceza, dar faptul că am avut acest schimb de experiență m-a ajutat să îmi îmbunătățesc engleza, ceea ce s-a dovedit mai târziu a fi un life skill de mare ajutor sau chiar un atu la angajare, în călătoriile pe care le-am făcut în afara țării sau chiar la interacțiunea cu anumiți oameni.
Câțiva ani mai târziu, prin 2013, eram angajat la Metrosystems, compania care se ocupa de infrastructura magazinelor Metro, și ne-au făcut niște carduri de client ca să avem acces în magazine și să putem face cumpăraturi, dar de atunci și până acum câteva luni nu am avut nevoie să cumpăr ceva de acolo, drept urmare nu l-am folosit niciodată.
Ideea e că recent, adică 9 ani mai târziu, a trebuit să merg până la Metro Pallady și am cerut unor prieteni câte un card ca să pot să intru, doar că nu s-a putut pentru că scanner-ul respectiv nu a functionat cu cardurile lor. În mintea mea deja făcusem cale întoarsă până când mi-a venit inspirația de moment să întreb dacă nu cumva cardul meu mai e activ și dacă se poate emite altul pe loc. Iată că s-a putut!
O altă întâmplare de care sunt puțin mirat e achiziția unui uscător de rufe pe care l-am cumpărat acum 2 ani de zile la insistențele unui prieten după ce am băut 2-3 beri. Știam că e util și că ajută extrem de mult într-un apartament, dar la fel, nu am dat mai multă importanță decât era necesar. Acum uscătorul ăla mă ajută enorm să țin pe picioare un mic business ce-mi aduce un plus de venit pe lângă salariu.
Nu am neapărat o concluzie în afară că unele lucruri ni se întâmplă în viață cu un motiv, dar las un citat atribuit lui Ghandi și de care îmi amintesc mereu după ce l-am auzit în Remember me:
“Whatever you do in life will be insignificant but it is very important that you do it because you can’t know. You can’t ever really know the meaning of your life. And you don’t need to. Every life has a meaning, whether it lasts one hundred years or one hundred seconds. Every life, and every death, changes the world in its own way. You can’t know. So don’t take it for granted. But don’t take it too seriously. Don’t postpone what you want. Don’t leave anything misunderstood. Make sure the people you care about know. Make sure they know how you really feel. Because just like that…It could end.”
