Cum este Muzeul BNR și ce poți vedea acolo

Muzeul BNR - Strada Lipscani
Muzeul BNR – Strada Lipscani

Muzeul BNR este unul dintre numeroasele locuri ale Bucureștiului unde poți petrece într-un mod inedit aproape două ore fără a simți cum se scurge timpul. Aici se pot descoperi alături de încărcătura istorică și o mulțime de curiozități numismatice.

Acest muzeu se afla de ceva vreme pe lista mea ce locuri pe care îmi doream să le vizitez și abia săptămâna trecută am reușit să ajung acolo. Voi povesti mai pe larg despre experiență în cele ce urmează.

Scurt istoric BNR

Deși existau planuri și discuții pentru înființarea unei bănci centrale a statului român cu cel puțin 3 decenii înainte, Banca Națională a României a fost înființată la propunerea guvernului liberal condus de premierul Ion C. Brătianu la data de 27 martie/17 aprilie 1880 în timpul domniei lui Carol I.

De la înființare și până în anul 1948 această instituție a trecut prin mai multe stadii, de la instituție mixtă cu capital de stat și privat, având apoi pentru o scurtă perioadă capital exclusiv privat, până când BNR a devenit 100% o instituție a statului român. Fracțiile ce formau capitalul inițial de 30 milioane de lei (60.000 de acțiuni) pentru constituirea Băncii Naționale a României era format din 2/3 capital privat și 1/3 capital de stat.

Banca Națională a României a fost creată după principiile constitutive și modelul de funcționare a Băncii Naționale a Belgiei, la fel cum și Conștituția României din 1866 a fost întocmită după principiile Constituței Belgiei din 1830.

Ca o curiozitate pentru cultura generală, BNR a fost a 13-a bancă centrală din lume, fiind înființată înaintea băncii centrale a Japoniei sau a sistemului Rezervei Federale din SUA.

Clădirea BNR

Clădirea BNR din care face parte și Muzeul BNR a fost ridicată pe terenul fostului han “Șerban Vodă” care între 1683-1685 era principalul han al Bucureștiului de secolul XVII.

Construcția propriu-zisă a fost începută în anul 1883 sub îndrumarea arhitecților francezi Cassien Bernard și Albert Galleron școliți la École de Beaux Arts din Paris, menționând că cel din urmă a proiectat și Ateneul Român. Construcția a fost terminată în anul 1890. Astăzi Banca Națională a României e formată din două palate (denumite astfel datorită dimensiunii clădirii, a arhitecturii și a valorii monumentelor istorice).

Ca localizare, aceasta se află între străzile Lipscani și Doamnei flancată de-o parte și de alta de străzile Eugeniu Carada și Smârdan.

Muzeul BNR

Muzeul Băncii Naționale a României își desfășoară activitatea în Palatul Vechi al Băncii Naționale considerat de arhitectul Ion Mincu “cea mai frumoasă clădire din București”. Dacă la exterior fațada clădirii se vrea a fi sobră și impunătoare, interiorul este mult mai primitor și mai bogat decorat astfel încât să câștige încrederea celor care doreau să efectueze operațiuni bancare.

Accesul în muzeu se face din strada Lipscani, nu se percepe taxă de vizitare și trebuie să aveți în posesie un act de identitate.

Programul este de luni până vineri cu programare prealabilă pentru una din orele următoare: 10, 12, 14, 16. De asemenea, pe tot parcursul vizitei veți fi însoțit de unul dintre angajații BNR ce servește drept ghid. Trebuie știut dinainte că BNR este un obiectiv strategic al țării și este bine păzit de jandarmi și polițiști, iar pentru a putea intra în muzeu se efectuează un control de securitate.

De îndată ce pășiți în interior ne întâmpină în față un hol ce duce în inima clădirii denumită și Sala de Marmură (fosta sală a ghișeelor) unde se efectuau operațiuni cu publicul. Desfășurată pe două niveluri, la parter erau dispuse ghișeele unde lucrau funcționarii băncii, iar la etaj încastrate între coloane duble se evidențiază niște logii de unde putea fi observată și supravegheată activitatea comercială cotidiană din sală.

Intrare Muzeu BNR

O caracteristică interesantă a acestei săli este reprezentată de acustica sălii care e spartă în centru și clară pe laterale, în zona ghișeelor, astfel încât să păstreze secretele operațiunilor curente cu publicul de altă dată.

După ce admirăm arhitectura din această sală se merge mai departe pe partea stângă unde ghidul ne introduce în istoria banilor de pe teritoriul României de astăzi. Astfel ni se prezintă o gamă variată de monede folosite în antichitate și până în secolul XIX.

Expoziția debutează cu primele monede bătute pe teritoriul țării la Histria (didrahme de argint, oboli, hemioboli, trihemioboli), urmând monede de la Tomis, Callatis, apoi din orașe grecești precum Thassos și Apollonia. În rândul expoziției urmează monedele romane care au apărut pe teritoriul nostru odată cu extinderea Imperiului Roman în zona Balcanilor.

Muzeul BNR ne prezintă monede emise de împărații ce au avut intervenții importante în destinele provinciei Dacia: Filip Arabul, Traian, Hadrian, Antonius Pius și Septimus Severus. Pe lângă numeroasele monede romane de argint, le regăsim pe cele din aur (aurei) și pe cele din bronz (sesterți, dupondii, ași, quadrași), dar și kosonii dacici din aur.

Urmează monedele medievale din Țara Românească, Moldova și Transilvania. Pe lângă circulația monetara autohtonă au pătruns pe teritoriul nostru și bani din Imperiul Otoman sau Habsburgic. Pe la sfârșitul secolului al XVII-lea se face remarcat talerul-leu ce provine din Țările de Jos, iar câteva secole mai târziu apare leul românesc a cărui denumire provine de la acest taler care pe revers avea bătut un leu rampant (în picioare).

Asta este momentul când Muzeul BNR încheie secțiunea denumită Istoria circulației monetare în România și face trecerea spre a doua parte a expoziției intitulată Istoria leului.

Aici ni se prezintă toate monedele și bancnotele emise de Banca Națională de la înființare și până în prezent, dar deocamdată nu voi insista mai mult pe subiect. Până voi pregăti eu un articol separat pentru leul românesc, aș prefera să descoperiți voi înșivă întreaga colecție numismatică la fața locului.

Călătoria fascinantă în lumea banilor nu are cum să fie completă dacă Muzeul BNR nu ne-ar arăta cu mândrie națională cum arată o mică parte din tezaurul de aur al României sub forma unor monede și lingouri de aur. Acesta este expus în cea mai nou amenajată secțiune a expoziției permanente într-un spațiu securizat cu o ușa de tezaur ce se deschide cu două chei separate.

Ghidul a ținut să ne aducă aminte că Tezaurul României (91,48 tone de aur fin), alături de bijuteriile Reginei Maria, trimis în Primul Război Mondial la ruși încă nu ne-a fost returnat.

O parte ce mie mi s-a părut importantă a vizitei la muzeu a fost faptul că într-un seif încastrat în perete și ținut sub cheie era depozitat un lingou de aur de 13 kg ce era despărțit de un plexiglas cu o gaură în centru prin care puteai introduce mâna și ridica lingoul.

Singurul minus pe care l-am remarcat este dat de lipsa extinderii turului în Palatul Nou, în Galeria Guvernatorilor și Sala Consiliului de Administrație. Poate de ziua porților deschise.

Curiozități

  • După cum ne-a povestit ghidul, unul dintre întemeietorii Băncii Naționale, Eugeniu Carada, nu a dorit să fie guvernator al BNR din cauză că era un spirit anti-regalist, dar a acceptat, totuși, să dețină funcția de director. Se mai spune că în timpul vieții acesta n-a trecut niciodată prin fața Palatului Regal (astăzi Muzeul de Artă), dar după moartea acestuia, cortegiul funerar a fost condus pe lângă palat unde au fost trase salve de pușcă, iar o perdea a fost văzută mișcându-se, semn că regele Carol I ar fi fost martor la acest moment.
  • Pictura cu femeia care duce pe umeri un urcior cu apă de pe bancnota de 10 lei este denumită “Rodica” și îi aparține lui Nicolae Grigorescu. Aceasta este expusă în clădirea BNR.
  • Expresia “a da ortul popii” provine de la moneda de argint ortstaler a cărei valoare era de un sfert de taler sau leu vechi. Moneda era dată preoților la înmormântări.
  • În Al Doilea Război Mondial statul român a ascuns tezaurul de aur la Mănăstirea Tismana, în cadrul unei operațiuni secrete care a primit numele de cod „Neptun”.
  • Statul român a emis doar două monede de aur și argint în perioada regimului comunist. Acestea au fost realizate la o monetărie din Statele Unite ale Americii și puteau fi achiziționate doar de persoanele care dețineau legal valută. Astfel monedele ce aniversau “2050 de ani de la crearea statului dac centralizat și independent” au rămas foarte puțin cunoscute în România.

Surse articol:

https://vulpitacalatoare.blogspot.com/2017/01/muzeul-bancii-nationale-romaniei.html
https://turistinbucurestiro.blogspot.com/2013/02/palatul-bnr-centrul-vechi.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_BNR
https://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_Na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei

Pliante BNR

Lasă un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.