Avem prea puține afaceri de familie

Acum ceva vreme mă plimbam pe litoralul croat și seara, la cină, am tot încercat diverse locații ca să testăm o varietate cât mai mare de preparate. Nu despre ce am făcut și ce am mâncat eu e vorba.

Lângă  vila unde ne-am cazat era un restaurant, Don Antonio se cheamă, iar ospătari erau patronul cu două fiice, bucătăreasă soția, iar ajutor de bucătar erau cu toții. Practic o afacere de familie care mergea destul de bine. Cel puțin în timpul verii când vin turiștii la mare era plin tot timpul. Pentru că de la sfârșitul toamnei și până la începutul primăverii oamenii aceștia călătoresc. Asta ne-a mărturisit chiar Don Antonio în timp ce ne servea.

În centrul orașului Makarska am dat peste un alt restaurant ce părea pus pe picioare tot de către o familie. Nu era foarte mare, însă aveam o mâncare excelentă și clienții stăteau la coadă în fiecare seară pentru a prinde câteva locuri la una din puținele mese disponibile.

Mai știu pe cineva prin Italia care, la fel, are o pizzerie unde majoritatea pozițiilor, de la bucătar la spălător de vase, sunt ocupate de membri familiei (soț, soție, părinți, copii).

Mă gândesc că la noi în țară nu prea vedem astfel de afaceri de familie pentru care să tragă toți membri într-un efort comun. Ce am observat și ar putea fi numite afaceri de familie ar fi buticurile, cârciumile și barurile de la țară. Nimic spectaculos care să te facă să te întorci acolo cu plăcere. Mai știu doar un singur exemplu în care familia trăiește din prelucrarea lemnului și majoritatea membrilor acelei familii dau o mână de ajutor.

Mai erau înainte tot felul de meserii care se transmiteau din tată-n fiu astfel încât să nu dispară tradiția. Spre exemplu opincarii, ceasornicarii, olarii, dulgherii, fierarii, etc. Totul se făcea în familie. Cu siguranță astăzi nu mai e nevoie de astfel de oameni prea mult deoarece meseriile lor au fost înlocuite de inovațiile tehnice, dar ar fi plăcut să dăm peste oameni ai aceleiași familii care lucrează cu drag spre a-și mulțumi clienții.

Poate nu-s eu destul de umblat și n-am mai multe exemple, dar mă gândesc că ar fi plăcut să întâlnești astfel de familii care se unesc și au un scop comun de a creștea afacerea  familiei.

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.