Am avut acum câteva săptămâni primul concediu serios din acest an și am ales să-l petrec pe un catamaran în Grecia, dar înainte de asta am zăbovit câteva zile în Atena. Orașul nu e cine știe ce, dar vreau să notez câteva impresii la cald despre cum mi s-a părut capitala elenă cu bune și cu rele.
Zborul a fost miercurea dimineața în jur de 09:50 și nici nu am simțit când a trecut timpul. Ce mi-a plăcut de cum am aterizat a fost rapiditatea cu care a ajuns bagajul de cală de la avion. Nu știu dacă a durat mai mult de 15 minute.
Imediat după ce-am cules bagajul a urmat orientarea în spațiu, cumpărat bilet de tren și drumul până la cazare. Vreau să punctez că e mai avantajos biletul cu călătorii dus-întors (16 euro) față de biletul cu o singură călătorie (9 euro) și că trenurile pleacă din stație spre oraș la fiecare jumătate de oră.
Cazarea
Am rezervat din timp un studio pe Airbnb care era fix peste stradă de stația de metrou Petralona care e la aprox. 20 de minute depărtare de cam tot ce ai vrea să vezi în Atena într-un citybreak.
Deși mi-ar fi mai fost mult mai comod să stau în centrul orașului, mie nu-mi place asta din mai multe motive. Primul ține de faptul că în centrul turistic nu pot să-mi dau seama dacă îmi place sau nu în orașul respectiv pentru că e fix cum îi zice și numele, centru turistic, adică locul unde se plimbă vizitatorii.
Următorul motiv e legat de bani. Costă cât nu face să stai în centru și în plus e mult haos, la fel cum e și pe la noi sau în orice alte oraș turistic. Vibe-ul fiecarui loc pe care-l vizitez ține de felul în care trăiesc oamenii de acolo, iar asta se observă cel mai bine ieșind un pic din zona turistică, mergând în voie pe străzi și observând tot felul de detalii cotidiene.
Cum mi s-a părut orașul
Prima impresie despre un oraș mi se formează imediat ce încep să interacționez cu oamenii și cu locul respectiv. Chiar și cu schimbat trenul, m-a surprins plăcut că am reușit să ajung destul de repede la cazare, dar entuziasmul a scăzut rapid din cauză că totul părea plin de praf și murdar. Dacă e să compar cu Atena cu Bucureștiul, aș zice că orașul nostru e mult peste cel al grecilor la capitolul curățenie.
Centrul lor e ca peste tot, plin de lume, animat, plin de cafenele, taverne, restaurante și tarabe cu suveniruri, dar un pic mai departe dai de trotuare nespălate placate cu marmură, aglomerație, praf și geamuri sparte. Nu cred că îi ajută prea mult nici căldura din timpul verii, însă pentru final de octombrie mi s-a părut înghesuit și sufocant. Nu vreau să-mi imaginez cum e în plin sezon.
În aceste câteva zile de plimbare am observat că majoritatea blocurilor au regim de înălțime mic. Există și blocuri de 8-9 etaje, dar nu atât de multe, iar marea majoritate au instalate pe terasă boilere solare ceea ce pare o improvizație destul de recentă pentru a face economie încălzindu-și apa cu ajutorul energiei solare.
Câteva idei despre trafic
Tot comparativ cu Bucureștiul, că aici locuiesc, Atena e mega aglomerată, iar parcul lor auto pare cu zece ani în urma noastră. Din ce am văzut, grecii nu pun mare preț pe mașini, multe dintre ele fiind lovite. Oarecum e normal să fie așa dacă mă gândesc că traficul e mult mai intens, iar majoritatea mașinilor au cel puțin 15 ani.
Am mai observat că semafoarele pentru pietoni unde e o singură bandă pe sens durează doar 10 secunde, iar unde sunt 2 benzi pe sens 15 secunde. Pare o măsură care să combată aglomerația din trafic.
Ce mi-a plăcut aici a fost mersul cu autobuzul. Am parcurs vreo 25 de stații în jumătate de oră. Nu cred că a stat blocat vreun minut pe undeva, probabil avea banda lui separată, dar oricât am încercat să cumpăr bilet, nu am reușit. Până la urmă ne-a zis o doamnă râzând “You just don’t buy”. Nu există case de bilete decât la metrou, iar în autobuze nu se poate plăti cu cardul, deci mers fraudulos și evaziune la greu.
Ce e de văzut în Atena
Am fost mai mult pe relaxare și plimbat aiurea pe străzi, iar în prima zi pașii ne-au purtat pe dealul denumit Philopappos de unde am putut privi apusul soarelui. Am văzut în depărtare și Parthenonul grecesc. Acesta pare genul de parc ce are doar niște cărări bătătorite de pașii oamenilor și care nu a fost amenajat decât superficial.
A doua zi am mers să vedem Acropola din Atena și Muzeul Acropole, însă nu am fost foarte impresionați de cum arată, ci mai mult de numărul de turiști care se revărsau buluc din autocare încă de la primele ore ale dimineții. Am văzut mulți italieni, englezi, francezi, dar mai ales chinezi. Nu au lipsit nici conaționalii români.
Probabil niciodată nu va fi vreun moment propice de a vizita Acropola, dar aș recomanda oricând vizita off-season, mai spre toamnă când se termină perioada concediilor sau chiar primăvara devreme.
Dacă alegeți toamna, un mare plus ar fi că de la 1 noiembrie biletele sunt la jumătate de preț cam la orice atracție turistică. Noi ne-am fi dorit să fi știut informația asta dinainte pentru că nu am fost constrânși de zilele în care trebuia să ne luăm concediu și am fi putut să vizităm Atena după vacanța propriu-zisă.
Templul celebru cu coloanele grecești care apare pe toate ilustrațiile și care se vede din toată Atena e veșnic în renovare după cum se poate observa și în pozele de mai jos. La fel cum Parthenonul se poate vedea din tot orașul, tot așa, de acolo, se poate admira de la înălțime întreaga capitală, deci puncte bonus. Demn de menționat ar mai fi și că de-a lungul istoriei templul a fost distrus și reconstruit de mai multe ori.
Tot la Acropole am aflat și denumirea termenului specific doamnelor de mai jos. Iată citatul de pe Wikipedia:
Cariatidă se numește o statuie reprezentând o femeie, drapată după moda antică sau seminudă, care susține cornișa unui acoperiș, o intrare etc., îndeplinind într-un edificiu rolul unei coloane, unui stâlp sau pilastru.
Ce mi s-a părut de demn de admirație e faptul că grecii fac bani din piatră seacă la propriu. Aici contează enorm moștenirea lăsată de antici, dar și modul de promovare turistică. Se vede că ei trăiesc din asta la câți bani fac doar din vânzarea biletelor. Nu mai vorbesc de ramurile conexe precum industria hotelieră și cea a restaurantelor.
Oriunde ai merge în Atena e imposibil să nu dai peste niște coloane ori peste ceva pietre care în starea lor actuală sunt practic doar ruine, dar grecii au știut să le arate turiștilor.
În opinia mea singurul lucru ce le justifică valoarea și importanța istorică pare să fie doar asocierea lor cu diverse personalități marcante din trecut. Pentru lumea modernă nu mai au vreo însemnătate aparte ori alt rol în afară de a ne arăta modul de trai din antichitate.
Însă la fel e peste tot în lume, diferența e că în unele locuri s-a mai restaurat câte o cetate, s-a mai făcut ceva, dar în Atena pare că le-au lăsat fix cum le-au găsit.
De fapt o explicație interesantă pentru asta ne-a dat-o ghidul turului ghidat pe care l-am făcut a doua zi. Cineva din grup a întrebat de ce nu se restaurează monumentele, templele și coloanele picate, iar ghidul a argumentat că dacă le-ar reface, toate acestea și-ar pierde valoarea istorică și ar deveni artă modernă. Ceea ce poate fi o explicație destul de plauzibilă.
Tot la turul ghidat am văzut și reședința Primului Ministru în momentul schimbării gărzii, Zappeion Hall și Grădina Națională din Atena.
Agitația mare e în zona Syntagma și în cartierul Plaka de la baza Acropolei. Ce-i interesant de văzut tot în zona aceea e cartierul Anafiotika. Acolo am reușit să mă desprind puțin de zumzetul turiștilor și să mă bucur de căsuțele cochete și aleile înghesuite dintre ele. Acolo se poate vedea o altă față a Atenei.
Un lucru curios și care mi s-a părut interesant e cum au inglobat în jurul orașului toate bisericuțele. Dacă iei orasul la pas, e imposibil să nu vezi cel puțin 2-3 biserici micuțe pe undeva. Nu sunt impunătoare prin dimensiunea lor, dar fascinează prin simplitate.
Într-una din imaginile de mai sus se poate vedea o biserică de dimensiunea unei garsoniere care a fost înconjurată de stâlpii și zidurile unui hotel. Mai multe detalii se găsesc aici.
Practic grecii au dat aprobările necesare pentru hotel, dar le-au impus constructorilor să nu se atingă de biserică. Mie asta îmi spune cât de religios e poporul grec, iar la o căutare rapidă am aflat că 93% din populație e creștină.
Ce să mănânci și unde
Unde altundeva poți să mergi pentru o gustare autentic grecească dacă nu la tavernele și restaurantele lor cu specific local?
În general am mâncat doar fructe de mare, cu mici excepții. De la midii, caracatiță, pește și până la calamar făcut pe plită sau pe grătar le-am încercat cam pe toate. Chiar și gyros & souvlaki. Toate au fost destul de bune, iar o masă la orice restaurant costă în jur de 20 de euro de persoană. Asta include și sticla de apă pe care ospătarul o aduce la masă fără să o comanzi. Se poate refuza politicos fără nicio problemă.
Amintesc și de mielul kleftiko care se vede într-una dintre poze. Acesta este un preparat tradițional grecesc, inspirat din bucătăria vechilor hoți de oi (kleftes), care găteau carnea în gropi de pământ pentru a nu fi descoperiți de autorități. Carnea de miel se marinează cu usturoi, ierburi aromatice (rozmarin, cimbru), suc de lămâie și ulei de măsline, apoi se coace încet la cuptor, învelită în hârtie de copt sau folie de aluminiu, împreună cu legume. Pot să confirm că rezultatul este o carne fragedă, suculentă și foarte aromată.
Aproape orice mâncare se servește la masă vine însoțită cu garnitură de cartofi pai. Am avut surpriza la un restaurant să mi se aducă în aceeași farfurie cartofi pai și cartofi gratinați ceea ce pare un fel de noaptea minții. Nu m-aș fi gândit niciodată să pun laolaltă 2 tipuri de cartofi.
Dacă tot vorbesc de mâncare aici, pot spune că m-am întors acasă cu 3 kg în plus după doar 10 zile în Grecia și cred că jumătate de an de acum înainte nu mai vreau să mai aud de souvlaki, gyros și fructe de mare. Atât de bine am mâncat!
Las aici și vreo două recomandări de restaurante unde am mâncat și ne-a plăcut: Opos Palia, The Traditional.
Că tot vorbesc de recomandări, noi am mers la sugestia unui prieten într-unul din Top 50 cele mai bune cocktail bar-uri din lume. De fapt cu o zi înainte acesta câștigase locul 17 mondial și Instagram-ul lor era plin mențiuni de felicitare.
Localul se numește Baba au rum, iar la prima vedere nu pare cine știe ce, dar băuturile sunt bune. Se află pe una dintre străduțele din centrul turistic și dacă n-am fi știut dinainte de el probabil că n-am fi intrat. Am degustat Spicy Baba No7, Delicious Sour și Old Baba; merită din plin!
Impresii de final
Cred că am mixed feelings despre cele 3 zile petrecute în Atena. Oamenii mi s-au părut deschiși și săritori. Cei mai mulți dintre ei știau engleză și ne-am înțeles super bine și la restaurant, dar și pe stradă ori prin magazine.
Orașul pare destul de prăfuit și mult mai murdar față de București. E plin de mașini pe străzi și uneori pare legea junglei mai ceva ca la noi. Doar că în toată nebunia de acolo nu prea se stă în trafic, mașinile nu prea stau pe loc. Cât despre fumul de eșapament, se simte imediat ce ai făcut primul pas pe trotuar. Cel puțin din perspectiva asta nu cred că mi-ar plăcea să locuiesc acolo.
Cum ziceam și mai sus, mâncarea e top, dar nu pare atât de variată ca la noi. Sigur că n-am putut să încerc absolut tot, dar după câteva zile am început să mă satur de ce aveau ei prin meniu.
Per total nu pot să zic că orașul m-a dat pe spate și nu știu dacă m-aș întoarce peste 2-3 ani acolo. Dacă ar fi să revin sigur aș căuta alte experiențe și nu aș mai merge la Parthenon, Templul lui Zeus, muzee sau orice altceva ce are legătură cu grecii antici. Sunt frumoase ruinele lor, au istorie, legende și mituri în spate, dar dacă nu ești extrem de pasionat cred că e suficient șă le vezi o dată-n viață.