#Colectiv și atât

colectiv

E greu. Mult prea greu pentru o țară întreagă, dar și mai greu e pentru familiile celor care și-au pierdut viața în crematoriul de la Clubul Colectiv. Poate părea puțin cam târziu sau neînsemnat să-mi spun propria-mi părere printre atâtea alte opinii care cântăresc mult mai mult decât vocea mea, dar vreau să rămână ceva scris pentru a-mi aminti mereu de clipele astea de coșmar prin care au trecut atâția tineri, dar și familiile lor.

Nu am fost acolo niciodată și mi-ar fi imposibil să descriu atmosfera care e în clubul respectiv într-o seară obișnuită, însă mi-e și mai greu să îmi imaginez ce au putut să trăiască cei care au fost prezenți în noaptea aceea tragică acolo. Nu vorbesc neapărat despre cei care și-au pierdut viața, ci mai ales de cei care au rămas în viață și reușesc să povestească acele câteva clipe de coșmar prin care au trecut. Mă gândesc la șocul prin care au trecut și la momentele în care își vor aminti cu un gust amar în suflet că și-au abandonat prietenii în negura de fum. Nu despre asta e vorba acum pentru că dacă stăm să ne gândim puțin, fiecare dintre noi, în astfel de momente cumplite, am fi procedat fix la fel: ne-am fi jucat în picioare unul pe altul pentru o gură de aer proaspăt, doar ca să supraviețuim.

Inițial nu am vrut să scriu despre asta. Au scris prea mulți și mi se pare că ce a fost de zis, s-a zis, dar cred cu tărie că ceea ce s-a întâmplat în seara aceea se putea întâmpla în orice altă seară din an și oriunde, doar că pur și simplu s-a nimerit într-o seară de Halloween, într-un oarecare club din București.

Care e ultimul incident de acest gen pe care îl știți? Care e ultimul incendiu soldat cu mai multe victime de care vă aduceți aminte? Ei, bine, nu știu dacă 10% din persoanele cu care am vorbit despre asta și-au amintit de incendiul de la Maternitatea Giulești de acum câțiva ani. Sunt convins că atunci focul s-a aprins din cu totul alte cauze, dar oare s-a făcut ceva de atunci și până acum pentru prevenirea unor astfel de incidente? Sau măcar pentru acordarea unui ajutor mult mai rapid și mai eficient? Probabil că nu pentru că nici în ziua de astăzi Bucureștiul, oraș cu peste 2.000.000 de locuitori, nu e pregătit să acorde ajutor unui număr mai mare de 1.000 de persoane.

Când mă gândesc la asta îmi vine să plâng. Nu numai pentru mine că locuiesc în capitala țării, ci și pentru prietenii mei și restul oamenilor care își duc traiul sperând la o viață mai bună în cel mai mare oraș al României. Mă gândesc numai la un eventual cutremur ca cel din 1977, care va zdrobi toate cluburile din centrul vechi al capitalei unde se adună mii de oameni în fiecare seară. Cu siguranță prea puțini vor scăpa cu viață în momentele alea. De asemenea, în aceeași situație sunt nenumărați oameni ce trăiesc în tot felul de blocuri ce doar par sigure. Mă înspăimânt numai la gândul că blocul în care locuiesc ar putea fi chiar unul care nu va rezista la un astfel de cutremur.

Oare în clipele acelea, unde vor merge supraviețuitorii? La ce spital vor căuta primul ajutor? Oare salariații vor beneficia de asistența, medicamentele sau sprijinul pentru care plătesc în fiecare zi?

Tragicul eveniment din seara de 30 octombrie 2015 ar trebui să ne întristeze pe toți, nu doar pe familiile celor care au dispărut dintre noi ori sunt zac pe un pat de spital și în același timp ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri căci țara asta a noastră ARE bani, dar se fură prea mult și se alocă prea puțin pentru dezvoltare. De ce nu investește în ce trebuie și îi tolerează pe corupți? De ce nu putem să ne mândrim cu infrastructură rutieră, sanitară, educațională etc. ca țările vestice?

În ultimle zile am stat și am citit articole peste articole despre ce s-a întâmplat, dar cuvintele sunt în zadar acum. Ce contează în momentul de față e ca cei care și-au pierdut viețile să nu fi murit degeaba, iar țara noastră să se modernizeze de la ultimul sărac și până la conducătorii aleși.

Până în momentul de față am schimbat păreri cu o mulțime de prieteni și fiecare are o părere diferită. Fiecare încearcă să arunce vina pe cineva și își dorește ca cei din cauza cărora s-a întâmplat să plătească cumva pentru neglijența și indiferența de care au dat dovadă, dar nu cred că aici e soluția pentru că faptele sunt consumate, oamenii morți nu mai învie, iar supraviețuitorii sunt schilodiți pe viață.

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.