Se simte în aer nepăsarea tuturor când vine vorba de politica românească. Sictirul față de politicieni și de cum guvernează aceștia mi se pare că e la cote destul de înalte, n-aș zice maxime că sigur există loc de mult mai rău.
Au trecut zilele astea pe lângă noi câteva știri care ar trebui să ne tulbure și să ne alarmeze atât de mult încât să ieșim în fața guvernului în fiecare zi până când își dau toți demisia.
Cazul polițistului Gigină a fost băgat sub preș, iar Gabriel Oprea poate să meargă liniștit pe stradă de acum încolo pentru că fapta s-a prescris. E ca și cum polițistul n-a murit niciodată sau cum nici n-ar fi existat vreodată.
Cazul Hexipharma nu mai există nici el. Tot pentru că s-au prescris faptele.
E strigător la cer cum lenea, corupția și nepăsarea celor care ar trebui să facă dreptate tărăgănează niște dosare până când apare prescripția. Ori avem termene prea scurte, ori suntem praf și la capitolul justiție.
Când politicienii, judecătorii, televiziunile și serviciile sunt cu toții pe mână cine ar trebui să facă dreptate și să vegheze la bunul mers al țării? Și nu doar ăștia sunt complici, ci și restul oamenilor care tac.
Legat de proteste, o mare problemă e că nu există un lider care să-și asume și să organizeze o astfel de manifestație. E ușor să dai declarații în fața camerei, dar nu așa se rezolvă chestiile când ai de-a face cu hoții.
Ce ar trebui să cerem mai mult de la România când vedem ce oameni ne conduc? Pare că în continuare ne acceptăm soarta ca nație.
Am mai zis și mai demult, dar încă sper ca votul nostru să conteze, să nu mai avem de ales dintre răul cel mar și răul cel mic. Și cel mai mult îmi doresc ca românii să nu mai voteze PSD-ul care a necrozat orice instituție și s-a pus în fața dezvoltării prin promovarea nulităților și a impostorilor.
