Escapadă la munte (Zărnești + Transbucegi)

Din ce am observat la propriul comportament în legătură cu statul locului aș putea spune că nu prea mă înțeleg eu așa bine cu acest gen de comportament pentru că firea mea agitată nu e construită să accepte statornicia. Chiar dacă uneori descopăr locuri în care simt că aș putea uita de lume pentru o bună perioadă de timp, parcă tot nu sunt liniștit în totalitate căci îmi place ca întotdeauna să descopăr și să cunosc locuri noi, mai ales în țara noastră.

De data aceasta, am hotărât împreună cu colegii de muncă să plecăm așa, scurt, la sfârșit de săptămână la munte și simt că a ieșit o escapadă grozavă. Detalii despre ce s-a întâmplat la Casa cu Flori din Bran nu o să dau pentru că vorba aia, “What happens in Vegas, stays in Vegas”. Așa și cu Branul, ce se întâmplă acolo, rămâne acolo.

Ca să nu mai lungesc povestea, căci știu că lumea-i curioasă să afle pe unde am colindat weekend-ul trecut aflați că am vizitat Rezervația de Urși de la Zărnești, Libearty, pe numele ei și apoi, ca să nu cumva să îmi scape vreun “trans” din țara asta nevăzut, am urcat pe Transbucegi.

Și acum să detaliez puțin în cuvinte, după care vă las să priviți ceva fotografii drăguțe. 🙂

De Rezervația de Urși de la Zărnești știam de acum 2 ani, de când am vizitat-o prima dată și am rămas impresionat de suprafața ei, de povestea ei și de numărul de urși care se află acolo. Libearty a fost înființată în anul 2005 în urma morții unei ursoaice numită Maya care din cauza faptului că nu mai suporta ororile la care a fost supusă de către oameni a început să își mănânce propriile labe până când a murit. Astfel, după nefericitul incident, s-a rușit să se pună bazele acestui sanctuar pentru urșii cu ajutorul Primăriei Zărnești și al unor asociații din străinătate. În prezent, pe suprafața de 71 de hectare își duc viața 81 de urși salvaţi de la o viaţă mizerabilă pe care o duceau la grădini zoologice, circuri, parcări, benzinării, ba chiar și mănăstiri.

Am aflat de la ghidul de acolo că cel mai tânăr urs are 2 ani, iar cel mai bătrân are 41 de ani și că pe lângă urși, acolo mai trăiesc o lupoaică, o vulpe și alte animăluțe ce au fost prinse în interiorul perimetrului delimitat de gardul electric în momentul în care acesta a fost construit. Spre deosebire de acum 2 ani când la rezervație veneau doar câteva persoane, de această dată am numărat cel puțin 40 de oameni care se au intrat odată cu mine, la ora 11.

În legătură cu programul de vizitare și cu tariful perceput de administratorii rezervației, aflați că intrarea se face în fiecare zi de marți până duminică la orele 9, 10 și 11, iar tariful este 10 lei pentru copii și studenți și 40 lei pentru adulți. În cazul în care doriți să mergeți aici, cea mai bună oră este ora 10 pentru că atunci puteți observa cei mai mulți urși deoarece atunci sunt hrăniți de către îngrijitori.

A doua parte a călătoriei s-a petrecut în căutarea traseului montan Transbucegi. Spun căutare pentru că ne-a luat puțin până să ajungem pe unde trebuie deoarece niciunul dintre noi nu știa drumul până la cabana Piatra Arsă (altitudine 1950 m), dar după ce am trecut printr-un sat de rromi (țigani) unde îți era mai mare frica să oprești, am tras pe dreapta și am primit îndrumări de la un moșuleț binevoitor. Astfel, am făcut cale întoarsă vreo 20 de kilometri și am reușit să o apucăm pe drumul cel bun, dar norocul nu a ținut cu noi prea mult timp pentru că de la atâtea curbe și urcușuri s-a încălzit apa la motorul mașinii, iar cum noi, românii, gândim că tot răul e spre bine, am zis să facem câteva poze până reușim să plecăm din nou din loc.

BONUS

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Stefan Rusie

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading