Retrospectiva lunii martie 2023

De ceva vreme am început să dezvolt o obsesie față de zilele care trec mult prea repede fără să simt că am realizat ceva notabil. Sau doar îmi doresc mai mult de la mine.

Poate progresul sau evoluția personală ar trebui măsurate altfel, în calupuri mai mari de timp. Nu de pe o zi pe alta sau în fiecare săptămână.

Uneori am impresia că retrospectiva lunară nu e tocmai cea mai bună soluție de a analiza ce am făcut în luna precedentă, dar mă gândesc că la final de an aceste articole s-ar putea să îmi ofere o perspectivă mai clară asupra lucrurilor pe care le-am făcut în 2023.

Deși inițial mi s-a părut că în luna martie nu prea am făcut mare lucru, când am început să le rememorez am adunat câteva chestii.

Poate cea mai mare surpriză pe care am avut-o și despre care am scris pe blog a fost descoperirea unui muzeu extraordinar în București, Museum of Romanian Records. Recomand cu căldură să ajungeți acolo și garantez că nu aveți cum să plecați fără să fiți cel puțin impresionați.

La categoria blogging, am luat o pauză de câteva zile de la scris pentru că aveam nevoie să-mi limpezesc puțin mintea. Scrisul pe blog pentru cineva a cărui meserie nu e cea de scriitor, e o activitate care consumă destul de mult timp și neuroni.

Ideile pentru articole noi sau cheful de scris necesită concentrare și consecvență. Nu există în fiecare zi câte o altă sursă de inspirație. Writer’s block este doar un mit și pentru a scrie ceva este nevoie de efort din partea oricui, după cum spune Tiago Forte în cartea Building a second brain:

The myth of the writer sitting down before a completely blank page, or the artist at a completely blank canvas, is just that — a myth. Professional creatives constantly draw on outside sources of inspiration—their own experiences and observations, lessons gleaned from successes and failures alike, and the ideas of others. If there is a secret to creativity, it is that it emerges from everyday efforts to gather and organize our influences.

We can’t expect ourselves to instantly come up with brilliant ideas on demand.

Trecând mai departe, luna aceasta am citit mai mult decât în februarie. Am reușit să termin destul de rapid A Velocity of Being de Maria Popova și sunt pe final cu alte două cărți pe care sper să le dovedesc cât mai curând. Această primă carte a fost o lectură atât de plăcută încât fiecare persoană care caută motive pentru a citi mai mult ar trebui să pună mâna și să parcurgă oricare dintre poveștile împărtășite aici.

Spuneam în retrospectiva anterioară că mi-aș dori să ajung la cel puțin o piesă de teatru în fiecare lună și urmăream să prind 2 bilete la spectacolul Tatăl. Am avut, în schimb, o mare dezamăgire din cauză că biletele s-au epuizat extrem de rapid. Presupunând că se compensează cumva, am mers să văd la cinema ultimul film din seria John Wick.

Not great, not terrible, cum s-ar zice! Mă așteptam să fie așa. S-a lungit suficient seria asta, iar John Wick mai avea un pic și se transforma în Chuck Norris. Dacă v-au plăcut filmele precedente merită văzut și acesta. Are scene de luptă cât să ajungă pentru un an întreg și nu necesită prea multă concentrare. Personal, l-aș mai viziona o dată doar ca să mă relaxez și să nu mă gândesc la nimic câtă vreme se caftesc ăia în film.

La final de 2022 mi-am propus ca în anul ce urmează să investesc mai mult în pasiunile mele, iar una dintre acestea e numismatica. Când spun investiție mă refer atât la timp, cât și la resurse financiare.

Astfel, în martie am alocat cea mai mare sumă de bani de până acum pentru a cumpăra câteva bancnote vechi ce-mi completează astăzi colecția. Pe unele le-am achiziționat de la Târgul de Numismatică organizat la Hotel Caro, iar pe altele de la alți colecționari din țară. Am avut un pic de gaură-n buget, dar yolo!

Mergând mai departe pe linia categoriilor, o dată cu înaintarea în vârstă am început să conștientizez cumva și cât de important este să avem un corp sănătos.

Legat de acest aspect, dincolo de sesiunile săptămânale de squash la care merg cu câțiva prieteni în fiecare luni seara, am început să merg și la sală de 2 ori pe săptămâna. Antrenamentele sunt destul de matinale, de la ora 7, dar cum îmi place să mă trezesc devreme, acest aspect nu reprezintă o corvoadă.

Cel mai rău a fost după ce am băgat într-o zi exerciții pentru picioare. Jur cu mâna pe roșu c-am fost nenorocit aproape jumătate de săptămână. Acela a fost momentul când mi-am dat seama de ce lumea urăște leg day și i-ar da cu skip oricând fără să aibă vreo urmă de regret în suflet.

De fapt exercițiile nu sunt grele, pot să le fac lejer. Numai că durerea vine atunci când trebuie să îndur febra musculară de după antrenament.

Singurul lucru cu care pot să compar acest chin e tot o febră musculară pe care am avut-o după ce am jucat prima dată squash acum câțiva ani și abia m-am ridicat din pat a doua zi. Acum trăiesc cu speranța că va deveni mai ușor după câteva luni.

Nu știu dacă tot la capitolul sănătate intră, dar trebuie să mărturisesc că am ajuns la donarea cu numărul 19. În curând va trebui să sărbătoresc 20 de donări și să fac cinste cu Robby Bubble că doar nu s-au făcut cele 100 de zile fără alcool.

Dincolo de glumă, sunt bucuros că pot să ajut cumva niște oameni care sunt într-o situație mai puțin fericită decât a multora dintre noi.

Mă gândesc că unii bolnavi poate sunt la limita supraviețuirii, iar sângele pe care-l primesc de la donatori îi ajută să vadă lumina zilei de mâine. Acest lucru mă face ajung cât de des pot la centrul de transfuzie.

Dorința din luna martie încă nu s-a îndeplinit în totalitate, vremea de afară încă oscilează, așa că pasez aceeași dorință și pentru aprilie. Vreau să înverzească toți pomii, să fie cât mai mult soare și să ieșim cu mic, cu mare din monotonia specifică iernii. Dar să nu uităm că:

It’s quite nice out, ma’am. It’s just that sometimes clouds get between us and the sun.

What looks like bravery by Laurel Braitman

S-avem un aprilie cât mai productiv!