Am fost întrebat de multe ori dacă câștig din blog și de ce am ales să îmi scriu impresiile, gândurile și emoțiile într-un loc pe care îl poate accesa oricine. Nu e greu să găsesc o explicație pentru toate astea căci totul se rezumă la pasiunea pentru scris și la dorința de a îmi aminti peste câțiva ani că am lăsat ceva în urmă, ceva ce poate să îmi trezească din nou simțurile.
Un bun profesor din școala generală ne spunea că “Dacă n-ar exista uitarea și prostia pe lumea asta, ar fi vai și amar de noi”, iar eu tind să îi dau dreptate, dar în același timp, tocmai vorbele astea stau la baza faptului că scriu aici. Îmi e frică să nu uit absolut tot ce am trăit pentru că în timp amintirile, la fel ca orice alt lucru, sunt supuse degradării și pălesc odată cu trecerea vremii.
Poate pentru unii pare ciudat că am ales îmi notez pe un blog o parte din gândurile, sentimentele, emoțiile, trăirile, experiențele pe care le am deoarece li se pare că în felul ăsta mă arunc cu pieptul înainte în fața gloanțelor ce vin spre mine sub forma prejudecăților și părerilor celor din jur. Și ce dacă? Cea mai importantă părere despre mine e cea pe care o am eu însumi și am ales să nu mă las influențat de faptul că ceilalți mă judecă prin prisma a ceea ce citesc aici. Știu că prin intermediul blogului risc să îmi creez o imagine pe care nu toată lumea o agrează pentru că nu toată lumea are aceleași viziuni, concepții și păreri la fel ca mine. Fiecare trăim într-o lume total diferită ce ne definește ca oameni și ne formează caracterul personal, iar asta e perfect normal. Ca și scut am ales să îmi asum și să îmi susțin părerile ce le am.
Uneori mi-aș dori să scriu mai mult și mai des decât las să se vadă, însă pentru asta am nevoie de timp, dar mai ales de o autodisciplină care îmi cam lipsește și pe care vreau să o controlez mai bine în următoarea perioadă. Trebuie doar să fiu consecvent în ceea ce îmi propun. Ușor de zis și greu de făcut, nu? La fel ca și cei care vor să se lase de fumat și li se pare atât de greu când de fapt asta ține doar de propria lor voință.
S-ar putea ca acum să vorbesc cam mult despre mine și să par narcisist, dar cine nu se iubește pe el însuși mai mult decât pe ceilați din punctul meu de vedere e un fraier. Bine, cu mici excepții când uneori trebuie să îi pui pe ceilați înaintea ta, dar acele momente le aflii singur la timpul potrivit. Blogul ăsta e despre o parte din viața mea. Nu toată, ci doar despre ce mi se pare mie important și demn de menționat, ba chiar bun de împărtășit cu ceilalți.
Merită să ai un blog? Pentru mine da. Mă ține “în priză” și mă ajută să mă dezvolt pe plan personal mai mult decât aș face-o în orice alt fel. Pe lângă faptul că îmi notez idei și gânduri, blogul reprezintă și o modalitate de a mă relaxa și destinde în momentele în care nu știu încotro să o apuc. De asemenea, mă ajută să îmi pun ordine în gânduri și să le structurez într-o anumită ordine.
Image via pixabay.com