Opinie nepopulară despre creșterea taxelor și alte chestiuni

Observ în jurul meu un freamăt care nu știu dacă să va transforma într-un urlet încrâncenat sau se va stinge timid în următoarea perioadă. Ultimele săptămâni sau chiar luni s-au resimțit destul de greu în colectivul mental care a fost asaltat cu o mulțime de știri negative promovate de mass-media; nu le enumăr acum pentru au fost difuzate și dezbătute aproape non-stop la TV și pe Internet înainte de războiul din Fâșia Gaza. Mă gândesc întrebător dacă nu cumva un eveniment rostogolit cu săptămânile pe micile ecrane nu face decât să acopere alte nenorociri mai mari.

Oamenii cu care am interacționat se vaită la propriu că îi doare sufletul când văd câte nenorociri se întâmplă în România, dar în același timp sunt bucuroși și recunoscători că aceste nenorociri nu s-au abătut asupra lor sau prietenilor lor, ceea ce e reacția firească atunci când e vorba de propria persoană sau cunoscuți. Aș putea spune că în România jucăm cu toții zilnic la Loto, roata norocului sau ruleta rusească atunci când vorbim de sănătatea sau chiar viața noastră.

Însă nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre legiferările fiscale pe care le aplică Statul Român ca să se salveze din fața colapsului economic. Scriu Statul Român cu majuscule pentru că în spatele acestor două cuvinte se ascunde o adevărată caracatiță, formată tot din oameni ca mine și ca tine, al cărei scop nu e altul decât îmbogățirea personală prin orice mijloace indiferent de domeniul sub care activează în marea încrengătură statală.

Indiferent câtă presiune fiscală se pune pe antreprenorii români, pe salariați, pe micii întreprinzători, aceștia vor plăti în continuare birurile cerute de stăpânire pentru că aceștia sunt oamenii cinstiți care plătesc întotdeauna.

Marile cheltuieli cu care se confruntă Statul Român vin din alte părți precum companiile de stat falimentare care înghit bani de la buget fără să producă ceva, apoi mai sunt rudele și prietenii angajați la stat pe bază de cumetrii, mai vin și sporurile nesimțit de mari, pensiile speciale de care țin cu dinții parlamentarii noștri dragi, hoțiile și furturile deghizate în licitații cu parandărăt etc.

Și ce “îmi place mie” mai mult și mai mult e fix corupția generalizată și împământenită în mintea multor bugetari, că la privat e destul de greu să se vorbească de așa ceva când patronul sau CEO-ul unei companii urmărește să aibă profitabilitate. Nu zic că nu există și la privat, au fost cazuri și acolo, doar că vaca aia bună de muls se află în proprietatea statului.

Am mai scris pe aici în alte rânduri despre cum privesc eu chestiunea asta cu corupția care-i mână-n mână cu politicul și am participat și la proteste. Am fost și la vot, nu am ratat niciun rând de alegeri; încă mă gândesc și trăiesc cu speranța că românii mai au cumva vreo șansă să trăiască într-o țară ca afară.

Numai că acum, observând toată blazarea oamenilor din jur, blazare pe care o resimt și eu, tind să cred că vlaga semenilor noștri s-a estompat din cauza nenorocirilor și a mizeriilor pe care le-au văzut și le-au trăit de câțiva ani încoace.

Văzând că există numeroase voci care spun că măsurile fiscale sunt de rahat și că politicienii îi dau înainte cu asta, nu-mi rămâne să spun decât că dacă nici acum când e vorba de bani nu se mai activează oamenii cu vreun protest sau ceva, și se uită cum le bagă statul mâna în buzunar fățiș, atunci chiar nu mai avem nicio șansă ca să ne facem bine prea curând.

E vorba de munca noastră, a tuturor, că doar statul nu ne-a ajutat cu ceva. Ba mai mult, a încercat să împiedice dezvoltarea micilor întreprinzători, dar cu puțin noroc unii au mai răzbit. Urmează să vedem câți dau faliment în următoarea perioadă.

Mi-a zis un prieten că statul ne-a oferit educație și n-am știut ce să îi răspund pe moment, dar acum știu. Educația asta a fost avansul la un credit plătit înainte de părinții și bunicii noștri, iar noi plătim acum dobânda prin tot ce se întoarce în vistieria statului sub diverse forme de taxe și impozite. Tot ce virăm acum la bugetul de stat se duce ar putea fi avansul pentru următoarea generație, practic o investiție în viitor, doar că nu. Banii aceștia se cheltuie imediat de către politicieni.

Mai vorbeam acum ceva vreme cu o prietenă care-i medic și-mi spunea plină de supărare prin ce moduri îi dă statul niște bani și cum îi ia pe altă parte, fix așa: cu o mână îți dă, cu alta îți ia. Mi s-a părut tristă situația și m-a durut sufletul văzând-o cât de mult muncește, cât timp din viața ei dăruiește profesiei de medic și câte sacrificii face, dar fără a fi mulțumită cu adevărat de câștig. Singura recompensă vizibilă e atunci când reușește să salveze o viață sau să pună pe picioare pe cineva.

Probabil toate astea vor fi citite de mulți. Cine are minte să înțeleagă ce se întâmplă, va înțelege.

Cu regret în suflet și nițică ironie vă spun că nu cred că aș avea bucurie mai mare decât să văd cum la următoarele alegeri vor câștiga tot partidele astea și oamenii vor sărăci din ce în ce mai mult. Și asta doar pentru că toți cei care votează cu două mâini partidele vechi practic își semnează în continuare propria condamnare la sărăcie.

Da, e rău că plătim mai mult cu toții, numai că prea puțini își dau seama că asta e consecința acțiunilor sau inacțiunilor lor. Cel mai trist mi se pare că nici acum, în ultimul ceas, românii nu s-au învățat minte și vor alege tot ca până acum.

Din punctul meu de vedere, să trăiască fiecare după cum își așterne! Iar pentru că trăim într-o democrație, vom trăi la fel cu toții, supuși sub aceeași stăpânire și controlați cu aceleași taxe și legi!

În rest am câteva hashtag-uri pregătite pentru un viitor din ce în ce mai incert: #votatipsd #votatipnl #votatiaur #votatiudmr.