Anul trecut mi-am propus să merg cel puțin o dată pe lună la teatru și într-o oarecare măsură chiar am reușit să fac asta, însă în 2024 situația a stat un pic diferit din cauza volumului de muncă pe care l-am avut în primul semestru. Aș putea spune că am recuperat nițel în iunie când am văzut câteva piese bune la Sibiu în cadrul FITS 2024. Nu am apucat să scriu despre piesele acelea tot din cauza lipsei de timp.
Ce vreau să spun cu articolul acesta e că recent am ajuns la Teatrul Act din București prin bunăvoința lui Zavatos să văd piesa E adevărat, e adevărat, e adevărat!. Ca să fiu sincer, habar n-aveam despre ce e piesa, dar am mers pe încredere și pot spune că e una dintre cele mai bune piese pe care le-am văzut anul acesta. Nu-i lungă, ține o oră și jumătate, dar te poartă prin niște stări pe care nu ai cum să le ignori.
E adevărat, e adevărat, e adevărat! redă povestea procesului lui Agostino Tassi acuzat de violul pictoriței baroce Artemisia Gentileschi, însă e greu sau aproape imposibil de reprodus punerea în scenă.
Ce contează cu adevărat e senzația pe care ți-o transmite piesa atunci când vezi la ce josnicii este supusă femeia în momentul când se luptă din toate puterile să demonstreze c-a fost violată. Scenele jucate de cele 3 actrițe nu par deloc a fi blocate în trecutul secolului XVII, ci sunt mai actuale ca oricând, iar rolurile sunt interpretate pe rând și cu o adevărată măiestrie de către Emilia Bebu, Mihaela Teleoacă, Florentina Țilea.
Îmi amintesc aici de tot felul de știri care prezentau cum autoritățile statului încercau să mușamalizeze cazurile de viol ori cum polițiștii intimidau tinerele ca să renunțe la plângeri doar pentru că nu voiau să se ocupe de cazul respectiv. La fel și în drama aceasta, procesul este un joc al intimidării, al abuzului și al presiunilor din partea statului.
Din ce am observat sala micuță a fost plină atât cu domni, cât și cu doamne, probabil într-o egală măsura, dar nu reușesc să îmi dau seama cărui public i se adresează mai mult piesa de teatru. Sunt convins, însă, că aceasta ar trebui să ajungă la cât mai mulți bărbați pentru a-i face conștienți de gravitatea și de implicațiile pe care le are un astfel de gest asupra femeii.
Violența sau abuzurile sexuale nu sunt niciodată un subiect ușor de digerat. Toleranța pentru astfel de fapte ar trebui să fie zero, iar dacă ajungeți la teatru și la final nu vă răsună în minte E adevărat, e adevărat, e adevărat!, înseamnă că piesa n-a fost pentru voi, deși s-ar putea să vă lase pe gânduri.
