În Europa cu trenul nu a fost totul roz și frumos, ci am avut parte și de momente mai puțin plăcute și stresante în care voiam să mă întorc în România cu primul zbor disponibil.
Așa a fost când pe la jumătatea vacanței trebuia să intrăm în Elveția și știam că dacă vreau Internet pe telefon trebuie să îmi activez o opțiune de la Orange. Zis și făcut, căutat în aplicația de mobil, găsit opțiunea cea mai scumpă cu 2GB de Internet și activat. Primesc SMS-ul de confirmare și mă relaxez că n-a fost chiar așa greu.
Doar că după nici 10 minute nu mai am semnal pe telefon și mă gândesc că poate e din cauză că am trecut din Germania în Elveția și durează puțin până când telefonul se conectează la noua rețea. Jumătate de oră mai târziu situația era la fel, iar prietena mea deja primise mesajul de bun venit și avea semnal.
Atunci a fost momentul când mi s-a aprins beculețul roșu și am zis să facem schimb de cartele. Panică mare, depindeam de telefon și de Internet ca să ajungem unde trebuie. Noroc că am prins ceva net gratis într-o gară și am reușit să îmi descarc harta până la sora mea și să o sun ca să-i zic să ne aștepte la gară.
Ca o paranteză, de când cu tehnologia mobilă și cu interacțiunea socială, există și un nou termen care definește teama de a avea un telefon funcțional, a-l pierde sau a rămâne fără baterie. Se numește nomofobie (termenul vine din englezescul no mobile phobia).
După ce s-au mai liniștit apele am zis să încerc să rezolv situația, iar cea mai bună opțiune era să fac rost de o cartelă SIM electronica. Am sunat în Call Center la portocalii și domnișoara de la capătul opus mi-a zis că nu se poate decât fizic și că ar trebui să am semnal pe cartela fizică ceea ce nu era cazul.
Am descoperit între timp că din aplicația lor poți să trimiți o persoană de încredere la un magazin Orange ca să îți ridice codul QR pentru eSIM. Pentru metoda asta e nevoie de buletinul celui care are nevoie de eSIM, buletinul persoanei care merge în magazinul Orange și o parolă stabilită de tine în aplicație. Pentru procedura standard când încă ai semnal pe cartela fizică procedura e aceasta.
După ce am parcurs toți pașii a mers cineva în magazin, a luat codul QR și mi l-a trimis pe email. La metoda asta nu mai e nevoie să primești SMS, ci doar să fii conectat la o rețea wireless, numai că n-a mers nici așa.
Atunci a fost momentul când m-am resemnat că nu am semnal, dar mi-am dat seama că pot să redirecționez apelurile pe numărul prietenei mele, iar problema cu Internetul am rezolvat-o cu un hotspot de pe un alt telefon.
Din nou, toate astea s-au întâmplat la intrarea în Elveția când ai aveam cam o săptămână până să mă întorc în țară. Pentru Italia mi-am cumpărat un eSIM pentru Internet de la airAlo și a fost OK. L-am instalat în 2 minute și am putut să rămân conectat în continuare.
În schimb povestea nu se oprește aici. Deși le-am scris celor de la Orange că nu pot să mă taxeze pentru un serviciu de care nu am beneficiat din cauza cartelei SIM și am primit confirmarea că serviciul nu o să apară la facturare. Am luat confirmarea aceasta cu o doză mare de scepticism și am avut dreptate pentru că la facturare am observat taxa de 15 euro.
A mai fost nevoie de încă un mail ca să scadă taxa aceea din sistemul lor și să îmi confirme la telefon că pot să plătesc fără grijă totalul mai mic.
Sunt conștient că nu există o lume perfectă și că întotdeauna e loc de îmbunătățiri de servicii, procese etc. Sper doar ca în viitor toate aceste demersuri să fie cât mai lejere și fără bătăi de cap suplimentare.
