Poate singurul obiectiv de care m-am ținut în 2023 și pe care l-am dus la bun final a fost cel legat de Instagram. La începutul anului trecut mi-am propus mai multe lucruri printre care să postez câte o poză zilnic pe Instagram.
La început a fost ușor și nu m-am stresat prea tare. De fapt stres nu am avut deloc din cauza asta, ci singurul lucru pe care-l țineam undeva în memorie era să-mi amintesc că trebuie să urc poza din ziua respectivă în aplicație.
A fost un exercițiu de consecvență pe care l-am dus la final și de care sunt mândru pentru că nu m-am pierdut pe parcurs. Mi-a plăcut să fac asta și chiar dacă nu e ceva greu, partea dificilă apare când trebuie să continui asta un timp îndelungat, dar un an nu e ceva extraordinar. Pare că s-a scurs imediat.
Concluzii
În primul rând mi-au rămas amintirile și pozele pe care le-am pus pe Instagram. Am ales să-mi fac un cont separat ca să nu spamez pe nimeni cu activitățile mele cotidiene.
Apoi e faptul că pot să spun aproximativ tot ce am făcut în fiecare zi din 2023, ce m-a făcut fericit, cât am muncit, unde m-am plimbat etc. Dacă nu ții un jurnal riguros e greu să-ți amintești până și ce ai mâncat săptămâna trecută, ca să nu mai vorbesc de ce ai făcut acum o lună sau chiar un an de zile.
Urmează consecvența despre care vorbeam și mai sus. Îmi doream de ceva vreme să încerc să fac ceva pe termen lung de care să mă țin. Și aici nu vorbesc de școală sau serviciu, care sunt chestii oarecum obligatorii, ci de ceva extra care să mă determine să fac același lucru timp de un an de zile.
Practic mi-am demonstrat că, dacă îmi propun, mă pot ține de ceva o perioadă îndelungată. Aș putea compara cu internship-urile de la diverse companii unde angajatorul vrea să vadă dacă internul reușește să se acomodeze cu colegii, dacă poate să respecte programul de muncă sau dacă e capabil să îndeplinească ce i se cere. La fel și la mine, am vrut să văd dacă pot.
Deși știam dinainte, iată acum am și ceva palpabil care să-mi confirme că viața pe care o trăim zi de zi nu e ceva extraordinar, ci se rezumă la lucruri mărunte.
Noi, oamenii normali (cu job și rate la bănci), nu avem cel mai luxos stil de viața, nu facem chestii ieșite din comun, nu ne dăm peste cap și nu avem un stil de viață dinamic care să ne ofere ceva nou în fiecare zi.
Suntem chiar banali, aș spune.
Realitatea expusă pe rețelele de socializare nu reprezintă normalitatea, ci excepția unde toată lumea afișează o viață fabuloasă și plină de fericire. Pe Instagram și Facebook rar își expune cineva durerile, eșecurile, depresiile și în general chestiile negative pe care le trăiește.
Las mai jos o selecție aleatorie din pozele pe care le-am pus pe Instagram anul trecut. Multe sunt din vacanța cu trenul, altele sunt cu muncă fizică, unele cu mâncare și tot așa. Sper ca într-un viitor apropiat să le am și într-un album fizic.
Eu am reusit o singura luna sa pun un story pe zi. Crestea canalul dar pierdeam o zi ca sa pun cate ceva interesant. N-am mai gasit cate o zi pt asta si-am renuntat.
La mine n-a fost așa greu că aveam de pus doar o singură poză, iar în majoritatea zilelor erau chestii destul de banale. A fost un exercițiu interesant să mă țin de asta zi de zi.