Vacanță fără griji în Makarska, Croația

makarska

La începutul lui iulie am fost în vacanță în Makarska (Croația) și acum încerc să procesez și să notez pentru posteritate tot ce a însemnat pentru mine desprinderea asta de tărâmurile patriei timp de 10 zile. Tind să cred că m-am întors de acolo schimbat într-o oarecare măsură, nu cum s-a întâmplat după Amsterdam, dar mi se pare că mi s-a schimbat puțin percepția asupra anumitor lucruri. Nu stau să detaliez asta, dar probabil am învățat să apreciez mai mult clipele care-mi sunt date să le trăiesc și să mă bucur de fiecare amintire nouă pe care reușesc s-o conturez.

Drumul:

Am plecat din București pe 7 iulie dis-de-dimineață, la ora 5, cu direcția Budapesta pentru că până-n Makarska sunt în jur de 1300 km și e mult mai bine de parcurs drumul ăsta din două bucăți, mai ales că unui singur șofer îi e destul de dificil să manevreze mașina atâta timp. Până la ieșirea din țară nu mai rețin cât am făcut, dar un lucru-i sigur: am făcut multe opriri și am ajuns în capitala Ungariei pe la 4-5 după-amiaza. Ziua următoare am plecat pe la 10 din Budapesta și-am ajuns în Makarska tot după-amiaza.

Se pare că spre deosebire de români, ungurii și croații au autostradă dintr-o parte în cealaltă a țării. Nu doar că de când ai intrat pe autostradă, apuci să te mai dai jos doar la destinația finală, dar traseul e într-un mare fel. Am fost surprins în mod plăcut de tunelurile de 6-7 km din Croația, tuneluri ce sunt ventilate, semnalizate, iluminate și prin care circuli lejer cu 120 km/h. Vis-a-vis de drumuri, nu am avut cum să nu remarc nici viaductele ce unesc dealurile croaților. Dacă e să comparăm infrastructura vesticilor cu cea a românilor aș putea spune că noi suntem cu vreo 20 de ani în urma lor.

Traseul de întoarcere a fost același, iar bucuria de a merge pe autostrăzile line ale străinilor a încetat în momentul cân am intrat din nou în România. Într-adevăr, avem și noi autostradă vreo 200 km, de la vamă până la Lugoj (parcă așa era), apoi se merge pe drum județean până la Deva, iar apoi se reintră pe autostradă până la Sibiu. Însă pentru a ajunge la București mai trebuie să parcurgem Valea Oltului (un drum groaznic de lent) și Dealu Negru până la Pitești. Următoarea porțiune din autostrada A1 e și ultima de altfel e de pe vremea lui Ceaușescu și leagă Piteștiul de București.

Ca taxe de drum pentru Ungaria se plătește vignetă (aprox. 3000 forinti – se poate cumpăra și online de pe http://e-autopalyamatrica.hu), iar pentru Croația există taxe de autostradă în funcție de distanța parcursă, taxe ce se pot plăti în euro (aprox. 30 euro/sens) sau kuna (moneda lor).

Budapesta, Ungaria:

Primul lucru care ne-a uimit când am intrat cu mașinile în orașul unguresc a fost sincronizarea semafoarelor. De la primul verde și până la ultimul am prins vreo 7-8 semafoare pe sub care am trecut fix cum trece cuțitul prin brânză. Al doilea lucru ce ne-a impresionat a fost legat de locurile de parcare și de faptul că exista peste tot parcare cu plată, dar totodată blocurile aveau parcare subterană și toată lumea părea că respectă legea. Civilizație domne’!

Ne-am cazat rapid la Hotelul Erzsebet după care am mâncat la un restaurant din zonă și am purces agale spre Bazilica Sfântul Ștefan și Parlamentul din Budapesta așezat pe malul Dunării. Plimbarea nu a durat mult, dar am reușit să ne relaxăm puțin, să simțim spiritul maghiarilor și să intrăm în câteva magazine doar pentru a compara prețurile cu cele din România. Ca o notă personală, mi-ar fi plăcut să mă plimb mai mult și să văd mai mult din Budapesta, poate chiar să traversez pe malul celălalt al Dunării, dar asta probabil într-o altă escapadă mai lungă în capitala Ungariei.

Croația:

– Makarka

Tind să cred că anul acesta destinația turistică preferată de români, bineînțeles după Grecia, a fost Croația. În bula mea de pe Facebook am observat că o mulțime de prieteni au ales să-și petreacă vacanța de vară în stațiunile de la malul Mării Adriatice de pe Coasta Dalmată.

Și pe bună dreptate, decât să mergi la Marea Neagră (nu contează stațiunea) mai bine mergi într-o țară străină unde apa-i curată, unde nu există alge sau chiar mai rău, rahați plutitori. Indiferent de plajele pe care am ales să ne întindem prosoapele, apa a fost super limpede, oamenii și-au văzut fiecare de treaba lor și nu ne-am simțit în nicio clipă deranjați de cineva. Ba mai mult, nu am auzit muzica puternică ce răsună de obicei pe plajele din Mamaia.

După cum am amintit și mai sus, drumurile croaților sunt excepționale. Practic intri din Ungaria pe autostradă, traversezi toată Croația pe autostradă și ai ajuns la mare, în cazul nostru în Makarska (între Split și Dubrovnik). Nu e nevoie de ocolișuri pe drumuri naționale sau județene cum se întâmplă în țara noastră.

Dincolo de apa curată, drumurile și atmosfera plăcută de la malul mării, țin să precizez că am ales, alături de prietenii cu care am fost în concediu, să ne cazăm într-un apartament cu 3 camere aproape de plajă, astfel încât să avem tot confortul necesar și să nu cheltuim extrem de mulți bani. Ne-am aprovizionat, astfel cu mâncare pentru micul dejun și băuturi alcoolice pentru seara de la un supermarket local.

– Dubrovnik

Pentru a ajunge în Dubrovnik dinspre Makarska sau Split e bine de știut că aveți nevoie de buletin/pașaport pentru că se trece prin vama dintre Croația – Bosnia&Herțegovina. Nu-i o porțiune foarte mare, dar e bine de știut că-i acolo. De asemenea, pentru autobuz biletul trebuie cumpărat biletul cu o zi înainte deoarece e destul de turistic și nu se știe dacă prindeți loc.

În orașul ce-a devenit brusc o super atracție turistică după ce s-a filmat serialul Game of Thrones voiam să ajung încă dinainte să știu că merg în Croația, iar când am stabilit destinația pentru concediu am văzut cum un vis devine realitate din ce în ce mai mult pe zi ce trece. Doar că nu toate planurile de acasă se potrivesc cu cele din târg și iată că după ce oamenii cu are trebuia să merg acolo s-au răzgândit din diverse motive, am fost nevoit să iau autobuzul și să merg singur.

Sincer, nu mi-a displăcut asta. Într-un fel m-aș fi bucurat să vadă și ei orașul ăsta și să se întoarcă acasă cu mai mult amintiri, dar a fost alegerea lor. Am avut noroc cu Bogdan care s-a mutat acum ceva vreme în Dubrovnik și și-a deschis un escape room tematic, bazat fix pe Game of Thrones. Băiatul ăsta, practic m-a făcut să am parte de niște amintiri super faine cu mult mai puțini bani decât dacă aș fi vizitat orașul de capul meu. Cu ajutorul lui am fost într-un tur ghidat Game of Thrones și am dat din padele într-un caiac canoe în jurul Dubrovnikului. Mulțumesc, Bogdan!

Despre Dubrovnik (Old City), pot să spun că într-o zi n-am reușit să-i descopăr toate atracțiile și secretele, iar din această cauză n-aș putea să am o părere pertinentă și să spun dacă merită sau nu să-l vizitați. Însă, un singur lucru e cert: e super turistic orașul ăsta și ar fi bine de mers în lunile septembrie-octombrie, nu în plină vară. Singurele regrete sunt că n-am stat mai mult, că n-am vizitat insula Lokrum și că n-am mers la Buza Bar pentru a savura un cocktail și a sări de pe stâncile acele în mijlocul mării. Poate altă dată.

Mâncarea:

Chiar dacă am făcut economie de ceva bănuți cu micul dejun și băutura din supermarket, seara ne răsfățam cu cina servită în oraș, iar ca recomandări dacă ajungeți în Makarska, mergeți la unul din restaurantele următoare sau chiar la toate dacă stați mai mult timp: Don Antonio, Hrpina și Ivo.

La Don Antonio mi-a plăcut de patronul restaurantului care-i plin de umor inteligent și care și-a clădit micul restaurant ca o afacere de familie în care lucrează chiar și copiii acestuia.

Hrpina e un restaurant ce servește în principal preparate din fructe de mare și se află în centrul orașului, iar seara e plin ochi, dar ca un mic truc, mergeți înăuntru. Există aer condiționat și de obicei e liber pentru că toată lumea își dorește să stea afară pe terasă. Dacă mergeți aici, încercați orice fel de mâncare, nu aveți cum să dați greș cu nimic.

Se poate mânca și ieftin, dar și scump. Restaurantele de mai sus sunt destul de scumpe în comparație cu prețurile de la noi. Pentru o cină la unul din restaurantele de mai sus scoteam din buzunar cam 100-150 lei/persoană în fiecare seară, cu tot cu băutură. Vorbesc de prețul în lei pentru că e mai ușor de făcut calcule, chiar dacă acolo plăteam în kune sau euro.

Distracția:

Aș putea să spun că pentru mine distracția a însemnat pe lângă relaxarea de pe plajele croate, și ceva sporturi mai puțin comune pe care nu aș putea să le practic zi de zi. Am făcut bunjee-jumping, scuba diving, caiac canoe și parasailing. Practic, am reușit să bifez două chestii de pe bucket list și pentru asta n-am cum să nu fiu bucuros.

Scuba diving-ul m-a ajutat să fiu mai conștient de propriul meu corp și să realizez că fiecare secundă care trecea sub apă e o victorie în fața morții căci cea mai mică greșeală sau cel mai mic atac de panică putea fi fatal. Mă bucur că am făcut asta pentru că m-a ajutat să îmi controlez mai bine corpul prin fiecare gură de oxigen pe care o inspiram.

Bunjee-jumping-ul a fost o senzație absolut unică. Teama de a pica în gol combinată cu adrenalina de moment, dorința extraordinară de a experimenta așa ceva și saltul în gol pe spate, au format o experiență senzorială pe care mi-e aproape imposibil de descris. Când mă gândesc la acel moment parcă simt și acum un gol în stomac.

Parasailing-ul, sincer să fiu, cred că a fost o risipă de bani pentru ce am primit în schimb. Da, a fost plăcut, a fost ceva diferit, dar nu ceva care să mă facă să mai vreau încă o dată. Mai ales că am plătit destul de mult (aprox. 100 lei) pentru 5 minute în aer.

Caiac canoe-ul în jurul Dubrovnikului e o experiență pe care n-o anticipasem și la care nu mă gândeam când am ajuns în orașul ăsta. Pur și simplu m-am întâlnit cu Bogdan și totul a venit pe nepusă masă. Eram nehotărât la început și până la urmă am zis, Why not?! A meritat, însă, din plin, mai ales că nu-ți e dat în fiecare zi să dai din padele pe Marea Adriatică și să-ți mai povestească un croat diverse curiozități.

Toate experiențele de mai sus pentru mine au fost ceva ce trebuia să experimentez, să simt și să mă bucur de ele. Din punctul meu de vedere toate ar trebui făcute cel puțin o dată-n viață și apoi să-ți dai cu părerea. Mi se pare că te ajută să te autodepășești, să te diferențiezi de cei din jurul tău, să te îmbogățești sufletește și să devii un om care cunoaște mai multe aspecte ale vieții.

 

Bugetul:

Ca orice vacanță, și aceasta a avut nevoie de un buget pentru a putea fi pusă în practică. Nu mi-am făcut un calcul minuțios și nici nu intenționez. Cred, totuși, că 1000 euro ar cam fi suma pe care am cheltuit-o de când am plecat din România și până m-am întors. E mult, e puțin? Habar n-am! Știu doar că a meritat din plin. Am făcut și economii, dar am făcut și excese. Am mâncat bine, dar m-am întors și cu experiențe frumoase ce merită povestite.

Cu siguranță Croația e o destinație ceva mai scumpă decât Grecia și se află într-adevăr mai departe de București, dar cu siguranță merită din plin o mini vacanță petrecută acolo.

Impresii de final de vacanță

Pentru mine Croația înseamnă mai mult decât mare. Înseamnă relaxare, entuziasm, aventură, apă curată, distracție și multe multe altele. Săptămâna petrecută pe Coasta Dalmată a fost un vis trăit cu ochii deschiși.

8 Comments

  1. […] I wrote only about two countries on the blog, Germany because of the good time spent there and Croatia because it was about a very different summer holiday than the previous ones. Now I’m a […]

  2. Salut. Foarte buna postarea. Urmeaza sa merg si eu in Makarska cu familia si prietenii, asa ca ajuta mult sa citesc atatea detalii despre statiune.
    Daca ai timp sa imi raspunzi, as avea cateva intrebari 🙂
    – cam ce insemna ca si bani o zi pe plaja? ( sezlong, mancare, bautura etc.)
    – ne poti da mai multe detalii cum dam de Bogdan si escape room-ul lui? Poate ne ghideaza catre cateva activitati in Dubrovnik pe langa cetate.
    Multumesc in avans si inca o data, faina postare!

    • Salut Mihai! Iti voi raspunde punctual:
      1. O zi pe plaja te duce la aproximativ 50 euro / persoana, asta incluzand mancarea care-i intre 10-15 euro cu mentiunea ca depinde ce mananci, sezlongul nu-i foarte scump, iar despre bautura pot sa-ti zic ca noi am cumparat bere de la un supermarket si am avut o lada frigorifica portabila. Personal, Makarska mi s-a parut un pic cam scumpa. De fapt cam toata Croatia e asa, dar merita.
      2. Pe Bogdan poti sa-l gasesti pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/DubrovnikEscapeRoom/ si pe site-ul http://dubrovnikescaperoom.com
      Ai si numar de telefon acolo.
      Iti doresc o vacanta reusita!

  3. Ai putea sa ne zici si noua unde te-ai cazat (adresa,tel) si cat a costat? Suntem 5 adulti si un copil si am vrea si noi un apartament in Makarska penru sfarsitul lui iulie. Multumesc!

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.