Răbdarea nu mai există în secolul vitezei

rabdare

Discutam cu niște amici despre faptul că în ziua de astăzi răbdarea a dispărut aproape în orice situație și în orice context pentru că în secolul vitezei ne-am obiștnuit să primim informații și răspunsuri pe loc, fără să mai așteptăm zile întregi.

Dacă acum câteva zeci de ani părinții ori bunicii noștri așteptau după o scrisoare sau după un telefon câteva săptămâni, în ziua de azi absolut totul se întâmplă instant, iar mentalitatea noastră s-a schimbat. Stabilim întâlniri de azi pe mâine și ne așteptăm ca ceilalți să își facă timp pentru noi chiar dacă au programul super încărcat. Parolismul a dispărut, iar certitudinea întâlnirilor fixate peste cel puțin o lună nu mai există.

Urâm să dăm timp de gândire și de cântărire a posibilităților când ofertele curg gârlă de la o zi  la alta, uneori chiar mai repede. Și nu vorbesc acum doar de relații interpersonale, ci și de relații profesionale când solicităm sau aplicăm pentru un job.

Practic, nu mai  suntem deschiși să așteptăm un răspuns pentru că ne dorim ca totul să se întâmple instant, chiar dacă răbdarea reprezintă sau ar trebui să fie o virtute, una pe care în ziua de astăzi o au din ce în ce mai puțini oameni.

Observ asta chiar și la mine, iar mulți cunoscuți îmi reproșează și îmi atrag atenția că nu-s destul de răbdător cu cei din jurul meu, că mă plictisesc repede și că nu petrec destul timp însușindu-mi un anumit concept. Uneori chiar simt că totul trebuie să fie alb sau negru, da sau nu, că totul se rezumă la alegeri bazate pe ceea ce simțim pe moment, fără să cântărim prea mult o decizie.

Fie că vorbim de întâlniri de afaceri ori de cele de curtuazie între prieteni, ne dăm cu capul de pereți dacă cei cu care stabilim data și ora întârzie, vorba aia,  peste sfertul academic. Într-adevăr, ține de bunul simț și de respect, doar că uneori e dificil să ajungem într-un anumit punct când orașul e din ce în ce mai aglomerat.

Personal, prefer să fixez o întâlnire ceva mai târziu doar ca să nu întârzii, știind astfel că nu risc să supăr/jignesc celălalt partener de discuție printr-o presupusă lipsă de politețe. Doar că…. dacă la un discurs improvizat ar trebui să ne axăm pe prima idee care ne vine în minte, de ce în restul timpului trebuie să cântărim fiecare posibilitate?

#livefast

Simple as that! Think about it!

One comment

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.