Câteodată laud Bucureștiul până-n pânzele albe pentru că așa simt și văd lucruri care îmi plac, iar alteori îmi vine să îl scuip fără nicio reținere pentru că, bineînțeles, mai am și momente în care simt că înnebunesc din cauza orașului și a locuitorilor săi. Știu că sunt mulți care simt la fel ca mine în unele momente și chiar au o repulsie totală față de Bucureștiul în care au crescut ori în care au sosit împinși de speranța unei vieți mai bune, dar asta nu înseamnă că ar trebui să înghițim absolut orice rahat ni se aruncă în față.
Că nu toată lumea are aceleași gusturi e un lucru cert, dar să o dăm dintr-o extremă într-alta mi se pare de-a dreptul fără limite și ceea ce am văzut acum câteva zile pe o pagină de Facebook mi s-a părut rușinos din cauza faptului că asemenea aberații nu își au locul într-un oraș care vrea să se modernizeze și să devină cu adevărat o capitală europeană. Ce-i drept, s-ar putea găsi chestiunile de mai jos într-un parc de distracții, într-un orășel al copiilor, dar nu pe marginea bulevardurilor ori în zone frecventate de tot felul de oameni care pot și au un cuvânt de spus în anumite cercuri.
Nu vreau să spun mai multe pentru că mi se pare că nu are rost să irosesc cuvintele din moment ce imaginile, alături de descrierea pusă pe pagina de Facebook vorbesc de la sine.
Foto: Rezistența Urbană
