Moment de sigurătate. Eu cu mine

tree-753069_1280

Ce poate fi mai relaxant și mai odihnitor decât câteva zile în care să te desprinzi de tot ce te înconjoară și să simți că poți să porți o discuție doar tu cu tine chiar și în mijlocul agitat al orașului? Fără rețineri, fără a purta o mască și fără a te minți pe tine însuți. Cred că nimic nu se compară cu asta.

După câteva săptămâni petrecute în Italia din cauza serviciului am simțit nevoia unui weekend în care să fiu doar eu cu mine și să nu mă deranjeze nimeni în solitudinea mea. Pur și simplu m-am întors cu un stres în suflet care încă persistă și care încă mă face să mă simt workaholic, de parcă nu aș putea să renunț la a-mi verifica email-ul din jumătate în jumătate de oră.

Weekend-ul ăsta vreau doar să mă eliberez de tot ce însemnă stres, vreau să citesc, să nu îmi pese de nimic și de nimeni, să zac liniștit pe canapea în timp ce mă gândesc la tot felul de chestiuni ale sufletului. Nu vreau să știu ce e ăla deranj sau agitație.

Poate o să mă plimb. Sau poate o să mă întâlnesc cu niște prieteni. Ori poate o să plec de nebun cu primul tren pe care-l văd în Gara de Nord. Habar n-am!

Acum mă gândesc doar la activități relaxante pentru un weekend în care nu vreau să fac nimic deosebit, doar să lenevesc, să reușesc să fac din somn singura pasiune (la fel cum îmi povestea cineva). Sau aș putea să scriu tot felul de banalități ce îmi trec prin cap pe care oricum nu le citește nimeni, la fel cum obișnuiam pe vremuri.

Vreau doar să mă bucur de ce e în jurul meu.

Mai e până când vine weekend-ul… Acum doar aștept… Atât pot să fac…

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.