Unul dintre momentele care m-a luat prin surprindere zilele trecute a fost acela când am auzit în boxele din supermarket că plata cu cardul nu funcționează momentan.
N-ar fi fost nicio problemă dacă aveam mai mulți bani cash în portofel, dar în oraș folosesc pentru 90% din plăți cardul sau telefonul. Nu mi-am pus niciodată problema că s-ar putea să pice conexiunea la internet sau chiar curentul din supermarket. Întotdeauna am luat de-a gata această metodă de plată pentru că în mintea mea știam că trebuie să meargă tot timpul.
Față de clipele când ne știm cu bani în buzunar și nu avem niciun stres, problema pe care o conștientizez acum e că depindem de mai multe sisteme intermediare care din când în când s-ar putea să mai dea rateuri și pe care nu le putem controla.
Cum un necaz nu vine niciodată singur, pe lângă întreruperea temporară a plăților cu cardul s-a nimerit ca bancomatul de la intrarea în supermarket să nu poată elibera bani din cauză că erau doi băieți în spate care îl alimentau. Întâmplarea cu bancomatul a fost un caz fericit pentru că se putea să nu meargă deloc, dar chiar și așa, tot s-a format o coadă de vreo 10 oameni care așteptau să retragă niște bani.
Concluzia e că ne bazăm prea mult pe tehnologie deși nu prea avem niciun control. Pentru mine asta e o lecție pe care am învățat-o the hard way.
