Nu mai îmi place demult să merg la munte la Predeal ori Bușteni, pe Valea Prahovei mă refer. Și asta nu din cauză că nu-mi place muntele sau că aș avea ceva cu zona aia. Parcă mi-aș fi dorit și vara asta să scap într-un weekend de București și să fug departe de oraș, dar muntele nu prea a fost o variantă pe care s-o prefer.
Am ales să gonesc cu mașina înspre mare, la Vama Veche de vreo două ori, apoi am fugit în Bulgaria la Veliko Târnavo pentru ca mai apoi să ies mă pierd cu autostopul până la Viena. Trebuie să recunosc că am mai dat și pe la ai mei pe la țară de vreo două ori, dar pe Valea Prahovei? Deloc!
Vara îmi place să merg pentru relaxare, pentru aerul răcoros și pentru berea pe care pot s-o beau în tihnă fără să mă deranjeze nimeni, iar în sezonul geros pentru schi și pentru vinul fiert, însă simt că nu se mai poate. Chiar dacă e atât de aproape de București, parcă e tot mai departe stațiunea asta turistică unde se înghesuiesc tot mai mulți orășeni cu dorința arzândă de a scăpa de betoanele încinse.
Am evitat să merg la Azuga, Bușteni, Predeal, Bran, Moeciu sau în oricare altă stațiune situată în zona respectivă din cauză că fac o veșnicie pe drum, iar trenurile CFR nu sunt o opțiune prea convenabilă nici din punct de vedere al prețului, nici al condițiilor (cu mici excepții) și nici al timpului pe care îl petreci în vagon. Ba mai mult, din gară până la pensiune te mai jumoale de bani vreun taximetrist dacă ai norocul să găsești unul.
Pe o distanță de 100 și ceva de kilometri ajungi să faci 3 ore și un pic cu mașina din cauza condițiilor impuse de traficul extrem de aglomerat, al accidentelor și nu în ultimul rând al infrastructurii rutiere, care de la an la an pare că se degradează din ce în ce mai mult și nu se dezvoltă după cum ar fi normal într-o țară civilizată. Am mai scris despre dezamăgirile din România, dar de fiecare dată când văd că nu se face nimic și că prea puține lucruri merg cum ar trebui (la noi nici măcar mașinile), parcă îmi vine să fug în lumea largă și să uit de ce înseamnă să trăiești aici.
Despre ce se întâmplă în București nici nu vreau să mai pomenesc acum. Nu-mi ajung cuvintele la ora asta ca să descriu situația zilnică din traficul bucureștean pe care o îndură peste 2 milioane de locuitori.
Sursă foto: pixabay.com
