După trei încercări nereușite să termin 1984 a lui George Orwell am reușit într-un final să întorc și ultima pagină. Am ținut s-o duc la bun sfârșit pentru că îmi plac distopiile și modul în care autorii își imaginează c-ar putea fi lumea.
Mi s-a părut că volumul a început destul de greu și că e oarecum lipsit de acțiune față de alte cărți ce se încadrează în acest gen literar precum Ferma animalelor, Împăratul muștelor, Minunata lume nouă etc.
Lumea prezentată în distopii e una destul de sumbră, uneori dusă la extrem, iar 1984 nu face excepție de la regula asta, doar că aveam așteptări ceva mai mari.
În timp ce dădeam pagină după pagină simțeam cum mi se conturează în minte o imagine similară comunismului cu multe lipsuri, cenzură, supraveghere continuă, hrană proastă și multe altele. Nu a lipsit nici cultul personalității unde Ceaușescu al nostru a fost înlocuit cu genericul “Big Brother” ce s-ar potrivi oricărei națiuni.
Problema principală a cărții e modul greoi în care curge din cauza căruia m-am și chinuit s-o termin în anii anteriori. Pur și simplu ajungeam într-un punct și simțeam cum mi se închid ochii de plictiseală. Cum zice și un alt cititor într-un review, îi lipsește profunzimea, iar la final am simțit că nu m-a mișcat atât de tare cum mă așteptam.
Pe goodreads.com cartea asta e cotată cu o notă de 4.19/5 și poate că ar merita atât de mult dacă nu ar exista celelalte amintite mai sus care o fac să pălească un pic și să fie cam de 3/5.
Merită citită? Probabil aș zice că da. Doar pentru că face parte din literatura universală și ajută la sporirea imaginației prezentând un mod de viață în care nu cred că și-ar dori cineva să trăiască vreodată.
În viziunea mea cred că singurul plus pe care-l are e că probabil a constituit sursă de inspirație pentru filmul Equilibrium care contrazice în mod categoric zicala cartea bate filmul. Las mai jos trailer-ul pentru a vă face o idee despre 1984.
