În ultima perioadă tot aud în jurul meu discutându-se despre trezitul de dimineață și de faptul că a fi matinal reprezintă o problemă ce nu poate fi depășită de numeroase persoane din jurul meu și mintea mea e pur și simplu incapabilă să perceapă de ce ar fi asta o problemă pentru că pentru mine e destul de simplu să fac asta mai ales când știu că trebuie să merg undeva sau am ceva de rezolvat dis-de-dimineață.
Ba mie chiar îmi place să mă trezesc pe la 6-7 dimineață pentru că simt că așa am mai mult timp în care să îmi rezolv toate treburile, că e ziua mai lungă și că mă simt mai bine în felul acesta.
După ce am citit acum ceva vreme un articol despre ce se întâmplă cu activitatea creierului și a organismului de fiecare dată când amânăm alarma, am început să mă trezesc și să mă ridic în picioare de la primele sunete ale melodiei. Țin să precizez că în prezent am o melodie la alarmă de abia o auzi și care parcă te-ar mai îmbia la încă o juma’ de oră de somn, dar am ajuns la concluzia că decât să țin o rockărelă d-aia de îți face inima să-ți sară din piept la prima oră, mai bine așa.
Mă gândesc că pentru unii somnul din timpul nopții nu le ajunge sau organismul lor nu s-a adaptat la trezitul de dimineață, dar consider că ăsta nu e un impas și că dacă ai voință și ambiție sigur reușești să treci peste impedimentul ăsta și să vezi că nu e chiar atât de rău să te trezești când răsare soarele.
Am găsit și un filmuleț în engleză care explică foarte bine ce se întâmplă cu corpul nostru când amânăm alarma de mai multe ori.
