Se vede de la o poștă că articolele de aici s-au rărit semnificativ. Am încercat să mai scriu câte ceva, dar m-am lovit de tot felul de bariere. Uneori mi se pare că ziua pentru unii are doar 24 de ore, iar pentru alții tinde să fie mult mai lungă dacă e să mă iau după câte lucruri reușesc să facă.
Încerc să nu mă plâng, ci doar constat că lucrurile au început să se aglomereze pe mai multe planuri în ceea ce mă privește. Momentan jonglez cu serviciul cel de toate zilele care m-a obosit terific în ultimele 3 luni, cu micul business legat de închirierea în regim hotelier, cu nebunia de la asociația de proprietari și începând cu zilele următoare va urma reabilitarea termică a blocului care va fi cu siguranță o experiență de neuitat.
Deja mă gândesc cu îngrijorare că reabilitarea termică va genera numeroase discuții și scandaluri. Va fi constant pentru toată lumea din bloc o sursă de stres și nervi puși la încercare. Probabil voi aborda subiectul într-un articol separat că mi se pare că merită dezbătut.
Printre toate aceste activități încerc să fac loc și pentru relaxare, plimbări, citit, gătit, un pic de sport și alte mici plăceri ale vieții. Problema e că mă străduiesc să le îndes pe toate într-o găleată care parcă nu mai are loc și de altceva, iar fiecare activitate pe care aleg să o fac rupe câte o bucățică de timp din viață.
Am început să citesc cărți de management al timpului, cum să reușesc să fiu mai productiv și cum să duc chestiile la bun sfârșit. Simt că nu prea am depășit nivelul aflat la genunchiul broaștei, dar încerc să prioritizez cât se poate și să reușesc să termin tot ce mi-am propus. Poate așa voi învăța să refuz diverse invitații și cum să spun mai des nu.
Sper ca la următorul update pe blog să fie mai multă liniște pe toate planurile, ceea ce vă doresc și vouă.