Discutam cu un grec într-o dimineață la cafea despre țara fiecăruia. În cazul meu, România, iar în cazul lui Grecia. El îmi zicea lucruri mișto despre Grecia, eu îi spuneam ce e nasol la România. Că e trafic, că e poluare, că nu există infrastructură șamd. M-a lăsat să vorbesc ceva vreme până când mi-a zis o chestie super interesantă:
“De ce nu zici și lucruri frumoase despre România? Ar trebui să te mândrești cu țara ta!”
Da, într-adevăr! Ar trebui să mă mândresc cu țara mea și chiar mă mândresc. Doar că, la fel ca mulți alți conaționali, tind să văd mult mai repede lucrurile nasoale care se întâmplă în România pentru că astea sunt chestiile care ne frustrează și ne stresează zi de zi.
Îmi doresc să văd și la noi civilizația din Vestul Europei, transportul și traficul de la vecinii noștri occidentali sau chiar felul în care se face turism în Croația sau în oricare altă țară, însă e greu să ajugem la acel nivel. Nu mai vreau să enumăr care ar fi cauzele că sigur se găsesc destule.
Am văzut, spre exemplu la Vali, că arată cu degetul foarte mult spre mizeriile care se întâmplă în țară. Asta pentru că el e puțin cam hater. Dar totodată trebuie să fie cineva care să spună lucrurilor pe nume că altfel am trece fără să le observăm și n-am avea cum să le îmbunătățim. Mi-ar plăcea ca pe lângă articolele cu chestii nașpa să citesc și articole care să-mi dea o senzație că se poate și mai bine. Că nu e dracul atât de negru și că România nu-i o țară din lumea a 3-a.
O situație și mai gravă care persistă de ani de zile o reprezintă “știrile de la ora 5” (sau cum se mai cheamă acum) de pe ProTV unde în proporție de 80% vedem doar crime, violuri, oameni în spital, furturi, accidente etc. Nu le urmăresc, dar se pare că astea vând și d-aia se păstrează formatul ăsta. Dacă ar fi 50-50 poate că oamenii din fața televizorului n-ar mai fi atât de captivați și ar schimba canalul. Până la urmă e un business care trebuie întreținut.
Nu prea știm să ne bucurăm de ceea ce avem și e păcat. Am susținut mereu că avem o țară cu de toate. De la munți, dealuri, câmpii până la deltă și mare, toate se găsesc în România, dar vorba aia, păcat că-i locuită de așa oameni, nu? Ei, bine, nu prea.
În ciuda faptului că unii fură și corupția e în floare, există și oameni care încearcă să facă ceva pentru ei și pentru România. Ei încă au speranță. Și eu am speranță și vreau să fiu optimist. De ceva vreme încerc să urmăresc și să mă înconjor de astfel de oameni.
Într-o lume care-i tot mai tristă aleg să fiu diferit.