Poate cea mai dragă și mai de suflet bancnotă pe care o am în colecție, aceasta se numără printre primele bancnote pe care le-am colecționat și cu care am început să fiu pasionat de numismatică.
Această bancnotă de 20 lei a fost emisă în anul 1917 de către Banca Generală Română când România se afla sub ocupația germană din Primul Război Mondial. Regele României din acea perioadă a fost Ferdinand I (1914 – 1927).
Pe avers alături de valoarea sa (20 – DOUE DECI LEI) avem înscris cu font negru pe fundal maroniu în centrul bancnotei și textul următor:
“Emise pe baza unui privilegiu special si acoperite printr-un deposit in numerar la Banca Imperiului German, Berlin
Banca Generala Româna
Sectie de emisei:”
Totodată, reversul bancnotei ne înfățișează 2 fotografii: în stânga o femeie, iar în dreapta un bărbat, ambii din profil. Pe revers mai avem înscris în stânga și în dreapta jos următorul text:
“Falsificatorii acestor bilete si cari vor fi intrebuintat bilete false, sau le vor fi introdus in tara, se vor pedepsi.”
Se poate observa că unele cuvinte sau formulări nu mai sunt la fel de plăcute atunci când le citim sau le auzim rostite pentru că limba română, la fel ca toate celelalte, e într-o continuă schimbare, iar felul în care se vorbea și se scria acum 100 de ani nu mai coincide cu limba vorbită astăzi.
Acesta e, poate, unul dintre cele mai frumoase aspecte atunci când ne întoarcem în trecut și încercăm să punem într-un context ceea ce observăm direct.
