Acum că a trecut ziua națională a României și s-au scris zeci și sute de articole despre mândria națională și patriotism, constat cu amărăciune că tot mai mulți oameni, pe lângă referințele la Marea Unire, aduc aminte și de Revoluția din 1989.
Nu-i un lucru rău să ne aducem aminte de trecut și să cinstim memoria celor căzuți, însă mă supără că oamenii tot spun că au trecut 20 de ani de la Revoluție, când de fapt sunt aproape 27, iar printr-o elementară regulă a aproximației putem spune ferm că au trecut 30 de ani, adică 3 decenii.
Încerc să înțeleg de ce se folosește în continuare expresia “20 de ani” habar n-am. Pot doar să vin cu câteva încercări de a ghici de ce se țin românii cu dinții de asta:
- încă se gândesc că s-a întâmplat nu foarte demult
- majoritatea românilor au prins Revoluția (mai puțin cei sub 28 de ani)
- 20 de ani li se pare puțin timp ca lucrurile să ajungă pe un făgaș normal, iar 30 de ani e prea mult
- 20 de ani le aduce aminte de melodia de celor de la Voltaj care-i despre optimist
- ne raportăm prea mult la Revoluție și nu știm să privim în viitor
- e mai aproape Revoluția din ’89 decât viitorul ce-l avem în față
N-am o concluzie aici. Doar mi-aș dori să conștientizăm că a trecut mult prea mult timp din ’89 până acum, să fim realiști și să spunem că sunt de fapt 3 decenii de atunci și până acum. La fel cum spunem că e un secol de la Marea Unire.