Fiecare avem propriul nostru stil de călătorit

wood-nature-person-walking

În ultima vreme m-am tot gândit la călătorii și călătorit. Mintea mea a fost plină de idei, planuri și speranțe în ceea ce privește plecatul în lume, iar una dintre dorințele mele cele mai mari în momentul de față e să plec în #europacutrenul, o dorință ceva mai veche (de vreo 2 ani) ce încă persistă și mă macină în continuare, dar pe care am pus-o în stand-by deocamdată.

Articolul de față nu e chiar despre dorințele mele, ci mai mult despre un lucru pe care l-am constatat de ceva vreme și care mi-a atras puțin atenția în clipele când analizam cum călătoresc prietenii mei și anumiți oameni pe care îi cunosc din online sau chiar în persoană. Fiecare dintre ei are un anumit grad de confort pe care și-l doresc și pe care și-l impun când pleacă de acasă.

Astfel, cunosc oameni care pleacă de acasă fără prea multe chestii la ei, la fel cum am făcut și eu vara aceasta. Unul dintre ei e Timotei Rad care a văzut o mulțime de țări făcând autostopul.

O altă categorie de oameni sunt cei care merg în diverse călătorii cu familia, iar unul dintre cele mai bune exemple este cel al oamenilor de la Lumea Mare. Ei nu-s tocmai singurii care au decis să plece de acasă cu familia, ci unul dintre cele mai recente cazuri de acest fel e cel al lui Mihai Barbu. Dacă acum câțiva ani pleca singur cu motorul până în Mongolia, anul acesta, la începutul verii și-a luat prietena și fiul și a făcut un tur al Europei cu o motocicletă cu ataș. Iată că se poate și altfel! Depinde doar ce vrei să faci cu viața ta.

Există oameni ce pleacă în concediu doar vara și atunci își doresc să aibă tot luxul din lume, all-inclusive și să stea relaxați pentru a se odihni în tihnă în acele câteva zile pe an. Eu nu-s genul ăsta. Dacă nu am parte de puțină adrenalină care să mă țină tot timpul în priză parcă nu mă simt bine. Nu prea pot să stau mult timp într-un singur loc pentru că mă plictisesc și îmi doresc să experimentez cât mai multe lucruri care să îmi hrănească sufletul și mai târziu.

Am văzut că unii oameni își doresc să călătorească cu mulți bani, la business class și să stea în hoteluri de lux. Mi se pare o tâmpenie pentru că de fiecare dată, în orice loc ai merge ai parte de același tratament, același confort și aceleași servicii. Mi-ar plăcea și mie să experimentez asta o dată pentru a vedea cum e, dar cred că doar atât.

La extrema cealaltă se prezintă un alt caz care e cel al persoanelor care călătoresc cu un buget limitat și care își doresc să scoată tot ce e mai de preț din călătoriile lor. Aici aș putea spune că se încadrează perfect Simona care, din câte am observat pe blogul ei, pleacă de nu știu câte ori pe an (habar n-am câte zile de concediu are) în o mulțime de locuri și se întoarce cu o groază de povești. Nu știu cum reușește, dar îi iese foarte bine.

Eu cred că mă situez undeva la o răscruce a tuturor celor menționate mai sus. Îmi place să plec de acasă oriunde, dar să am o oarecare siguranță, de cele mai multe ori conferită de banii pe care îi iau la mine pentru mâncare și cazare. De asemenea, în multe cazuri îmi place să plec singur de acasă pentru că nu îmi place să depind de cineva, însă pe perioade mai lungi, devine mai greu. Ca și cheltuieli, nu îmi place să arunc cu banii pe orice, dar dacă mi se pare că merită mă las “păcălit”, iar ca și grad de confort nu prea contează atâta timp cât pot să îmi fac un duș și am un acoperiș deasupra capului pentru că până la urmă nu stau toată viața în locul acela, ci doar câteva zile pe care oricum le petrec descoperind oameni, locuri și experiențe noi.

Sursă foto: pexels.com

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.