Actualitate, Politică, România

Politică pe pâine

Da! De la politică, fotbal și spart semințe, românul se pricepe la toate.

Citeam zilele astea la Roxana Chirilă despre politica noastră cea de toate zilele și despre faptul că nu avem fiecare timpul necesar să ne complicăm viața cu cine ne conduce țara pentru că există o mulțime de factori pe care nu avem cum să-i controlăm noi ca simplii cetățeni.

Și are dreptate într-un fel, noi putem doar să votăm o dată la câțiva ani o persoană care să ne conducă și să ia decizii pentru noi, fie ele bune sau rele. Însă ar trebui să alegem doar în cazul în care ne informăm înainte cine ar face și ar drege mai bine, dar și aici e cu dus și-ntors. Nu toată lumea are timpul necesar să studieze candidații și apartenența politică ori dacă cineva e de stânga sau de dreapta.

De cele mai multe ori, cum a spus Roxana, votăm răul cel mai mic pentru că nu avem opțiuni viabile. Ducem lipsă de lideri și oameni competenți cum povestea un amic de la serviciu.

Ar trebui să privim statul doar ca un administrator al unei companii ce-și desfășoară activitatea pe o suprafață super mare, iar ca orice companie, ținta sa ar trebui să fie profitul. Însă în România statul nostru, la momentul actual, e de fapt o căpușă ce se hrănește cu sângele populației din ce în ce mai firave.

Probabil ați văzut că dacă o muscă se așează pe un cal, acesta se întoarce și se scarpină. Dacă nu ajunge să îndepărteze musca, atunci o ia la alergat. Așa și la noi. Românii, ca persoane fizice, n-au pârghiile necesare să forțeze statul să se redreseze, iar din cauza asta aleargă fără sens. Emigrază în alte țări în care viața e mai scumpă, dar la final de zi sunt mai liniștiți și văd că pot să le ofere copiilor alte condiții. Și când spun condiții mă refer la educație, sănătate, transport, civilizație etc.

Pe mine nu mă interesează cine-i deputat sau senator la mine-n Vâlcea, dar mă aștept ca acești oameni să legifereze și să voteze legi ce încurajează dezvoltarea țării, nu o economie bazată pe consum și unde producția internă tinde spre zero.

Mă aștept să existe politici de creștere economică și să nu-mi mai fie teamă de ziua de mâine. Apropo, acum vreo 2 ani, când a venit Cioloș la guvernare, credeam că scăpasem de frica asta, dar acum simt la fel, că nimic nu mai e sigur. Probabil nu-s singurul.

Din nou, mă repet probabil, mi-aș dori ca românii să nu mai plece din țară și să facă performanță aici, nu-n Franța, Anglia, Norvegia sau Olanda. Dar când majoritatea locurilor de muncă ale bugetarilor se dau pe baza PCR (pile, cunoștințe și relații), oare ce așteptări putem să mai avem?

Nu, nu trebuie să fie implicată toată lumea sau să știe orice despre sfera politică. Am speranța ca orice cetățean cu drept de vot să se informeze măcar un pic înainte să dea cu ștampila-n vreun partid/candidat. Dar cum analfabetismul funcțional e în floare în România, slabe șanse.

Aaa… e vorba de implicare? Momentan nu doresc să mă asociez cu niciun partid politic, dar asta nu înseamnă că nu am favoriți în cursa electorală ori că nu scriu pe blog despre ce văd că se întâmplă pe plan politic. Ar părea că nu fac multe pentru a schimba fața României, dar de cele mai multe ori îmi place să cred că-s un idealist și că puterea exemplului primează și se ridică deasupra oricărui comportament deplasat, chiar dacă-n realitate fiecare face cum vrea mușchiu’ său.

Mă gândesc că dorința mea e să trăiesc într-o utopie în care totul e roz și frumos, unde oamenii iau decizii calculate și cântăresc de două ori să hotărască ceva. Însă asta e situația ideală care nu are a face cu România zilelor noastre.


Tagged ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.