Cred că retrospectiva anuală pentru 2024 va fi și cea mai scurtă de până acum pentru că nu mi se pare că am ceva extraordinar de menționat.
Anul a început lejer, fără mari bătăi de cap, dar la mijlocul lui ianuarie am început renovarea unui apartament și atunci a apărut “greul”. Practic mi-am luat concediu de odihnă tot pentru a munci și din lucrător în IT m-am transformat în lucrător în construcții. Tot atunci mi-am dat seama că îmi place să-mi murdăresc mâinile, iar la final să văd rezultatul muncii prestate.
Ceea ce se anunța a fi o renovare de maxim 2 luni s-a dovedit a fi una de aproape jumătate de an cu ceva pauze. Într-un fel cred că mi-a prins bine toată munca asta pentru că am devenit puțin mai îndemânatic și pot să mă descurc oricând să schimb un robinet de apă sau să fac mici lucrări prin casă.
Tot în prima jumătate de an, în februarie, am fost ales președinte de bloc fără să mă aștept la asta în momentul când am participat la Adunarea Generală a blocului unde am locuit înainte. În mai am fost ales președinte și la blocul unde stau în prezent. Prietenii glumesc pe tema asta că atunci când mi-am dorit să fiu președinte n-am specificat și de care.
Contrar opiniei generale, funcția aceasta chiar implică o mare responsabilitate vis-a-vis de comunitatea în care locuiesc. Deși știam oarecum la nivel teoretic, am învățat și practic, pe pielea mea, că e extraordinar de greu să lucrezi cu oamenii și să îi mulțumești. Fiecare om are opinii diferite de ale celorlalți din jurul său și fiecare vine cu alte probleme la care trebuie găsită o soluție.
Am descoperit ce înseamnă înțelegerea, răbdarea, gestionarea relațiilor interumane, dar și frustrarea și nervii care vin la pachet cu jobul. Despre acestea din urmă nu îți spune nimeni înainte. Per total e o experiență interesantă în continuare și încă îmi oferă satisfacția că pot face ceva concret pentru îmbunătățirea calității vieții oamenilor din jurul meu. Probabil voi vorbi și pe blog în articolele viitoare despre problemele de care m-am lovit.
Urmând firul epic al lui 2024, cred că prin aprilie am avut nevoie de câteva zile de respiro și am fugit într-un weekend la Sibiu ca să văd Faust. În cele câteva zile m-am simțit fix ca un turist. Am mâncat și am băut bine atunci. Îmi amintesc cu plăcere că am descoperit Spic (un restaurant de paste foarte fain) și cocktail-bar-ul Elixirz. Am aflat după câteva luni că ultimul s-a închis.
Prin iunie am dat înc-o tură la Sibiu pentru FITS 2024 și am bifat câteva spectacole: Povestea prințesei deocheate, Not once, La câțiva oameni distanță de tine, Fado cu Ana Pinhal etc. Mi-a plăcut atmosfera din oraș și-mi doresc să revin într-unul din anii următori.
Cred că perioada următoare a fost una de detensionare și nu-mi amintesc să fi făcut nimic notabil în afară de serviciu și alte treburi de rutină. Toată vara am visat la vacanța de 2 săptămâni pe care am planificat-o abia pentru octombrie. Am fost câteva zile în Atena și apoi o săptămână întreagă pe un catamaran. Per total s-a dovedit a fi o experiență interesantă demnă de povestit amicilor. A fost diferită față de ce mă așteptam și probabil aș repeta-o, dar cu datele problemei stabilite de la început. Tot în Grecia am făcut pentru a doua oară scuba-diving și mi-a plăcut la fel de mult ca atunci când am fost în Croația.
Tot legat de vacanță, în septembrie am mers pe litoralul nostru, imediat după furtuna care a măturat toate plajele. Voiam să ajung într-un loc destul de mișto din Olimp, dar condițiile de acolo lăsau de dorit și până la urmă am găsit cazare în Neptun la un fost hotel ceaușist. M-am bucurat că m-am văzut acolo, pur întâmplător, tot în perioada respectivă cu un bun prieten. A făcut ca mini-escapada acesta să fie mai suportabilă.
La întoarcere am făcut pană pe autostradă și ăsta a fost momentul în care mi s-a reconfirmat că trebuie să-mi schimb mașina, gând ce mă aruncă direct în noiembrie, de Black Friday, când am semnat hârtiile pentru o Kia Sportage.
Cum spuneam la început, 2024 a fost chiar un an banal. Și nu putea să fie altfel din moment ce nu mi-am făcut niciun plan și nici nu am lucrat activ la ceva anume. Cred că-i mai taie puțin din monotonie faptul că am mai tăiat ceva de pe bucket list, și anume faptul că am reușit să stau într-o cadă plină cu gheață cel puțin 5 minute.
Mă bucur în continuare că sunt sănătos și că cei din jurul meu sunt bine, că încă o ducem bine atât individual, cât și la nivel de țară.
Sper ca 2025 să mă poarte într-o direcție mult mai bună și mai productivă. Am în minte câteva chestii și chiar sper să se îndeplinească anul acesta.