Cărți, Personal, Timp liber

Cele 40 de legi ale iubirii de Elif Shafak [notă de lectură]

elif shafak 40 de legi ale iubirii

Aceasta e prima carte din 2020 pe care o citesc și mă așteptam să fie un pic altfel, adică mai revelatoare în ceea ce privește iubirea că doar despre asta e vorba.

Conținutul cărții e redactat utilizând tehnica povestirii în ramă unde acțiunea primară se petrece în zilele noastre și prezintă viața Ellei Rubinstein, o femeie trecută de vârsta de 40 de ani aflată într-o căsnicie nefericită, iar a doua ne dezvăluie lumea islamică a secolului al XIII-lea ce ilustrează relația dintre Shamz din Tabriz, prezentat ca fiind un derviș rătăcitor și poetul Rumi.

Dacă e să ne luăm după titlu, legile iubirii sunt 40 la număr, însă nu e chip să le memorezi, acestea fiind presărate din când în când în istorisirile dervișului. Mai degrabă trebuie privite ca un set de sfaturi sau învățături de care să ții seama în relația cu Dumnezeu, cu tine însuți și cu cei din jurul tău. Uneori mi s-a părut chiar că ar fi introduse un pic forțat de către autoare doar ca să umple un gol în roman ori să se potrivească cu titlul.

Mă așteptam să citesc un roman de dragoste cu situații mai deosebite și întâmplări la limita realului, iar un titlu mult mai potrivit, la fel ca povestea din poveste, ar fi fost “Dulce blasfemie” datorită dramelor cu care se confruntă personajele. În ciuda faptului că acțiunea se petrece în secole diferite, cursivitatea temporală a cărții face ca firul epic să fie lesne de urmărit.

Pentru o înțelegere mai bună și spre a oferi o privire de ansamblu a ceea ce vrea să transmită romanul, cred că aceste legi puteau fi adunate toate la un loc să formeze un tot unitar și puse la sfârșitul cărții astfel încât cititorul să poată analiza legătura dintre ce e scris și ce ar trebui să învețe ori să rețină. Din cauza aceasta profunzimea și prețuirea iubirii, așa cum ne-o prezintă Elif Shafak în cartea sa, nu pare a putea fi deslușită până nu punem cap la cap legile și începem să ne descoperim pe noi.

Chiar dacă autoarea se folosește destul de mult de religia musulmană și de citate ale Coranului pentru a evoca diverse întâmplări, acțiuni sau gânduri ale personajelor, mi s-a părut că în același timp critică interpretarea acestuia ad literam. Islamul despre care am citit aici îl prezintă pe Allah ca o forță ascunsă și nevăzută a binelui ce sălăsluiește pretutindeni, chiar și în sufletele celor mai desfrânați oameni (bețivi, târfe, hoți etc).

Cele 40 de legi ale iubirii e, într-adevăr, o odă închinată iubirii și a sufismului. Numai că esența se pierde în detalii încercând să te facă să cunoști acest sentiment prin meditație, rugăciune și lepădarea de orice convingeri ai avea. Și nu e vorba neapărat de o iubire la modul romantic, ci de o iubire universală față de tot ce ne înconjoară și mai ales o iubire față de Dumnezeu.

Tagged , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.